Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 240/1/2022 Completul compus din:
┌────────────┬─────────────────────────┐
│ │- preşedintele Secţiei │
│Daniel │penale a Înaltei Curţi de│
│Grădinaru │Casaţie şi Justiţie - │
│ │preşedintele completului │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Francisca │- judecător la Secţia │
│Maria Vasile│penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Ioana Bogdan│- judecător la Secţia │
│ │penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Laura │- judecător la Secţia │
│Mihaela │penală │
│Soane │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Anca │- judecător la Secţia │
│Mădălina │penală │
│Alexandrescu│ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Simona Elena│- judecător la Secţia │
│Cîrnaru │penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Leontina │- judecător la Secţia │
│Şerban │penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Gheorghe │- judecător la Secţia │
│Valentin │penală │
│Chitidean │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Adriana │- judecător la Secţia │
│Ispas │penală │
└────────────┴─────────────────────────┘
Pe rol se află soluţionarea sesizării formulate de către Tribunalul Bacău, Secţia penală, în baza art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: În interpretarea şi aplicarea art. 469 alin. (5) şi alin. (7) din Codul de procedură penală, admiterea căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de redeschidere a procesului penal, desfiinţarea acestei încheieri are ca efect redobândirea autorităţii de lucru judecat şi caracterul executoriu al hotărârii în raport cu care s-a cerut redeschiderea procesului penal. În caz afirmativ, este necesară emiterea unor noi forme de executare. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) raportat la art. 473 alin. (8) din Codul de procedură penală şi art. 36 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare. Şedinţa este prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, domnul judecător Daniel Grădinaru. La şedinţa de judecată participă doamna Adina Andreea Ciuhan Teodoru, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Eucarie Ecaterina Nicoleta, procuror în cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit în cauză de către judecătorul-raportor, acesta fiind comunicat părţilor potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală. Totodată, s-a învederat că, urmare a solicitărilor formulate în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, la dosarul cauzei au fost depuse puncte de vedere asupra problemei de drept deduse dezlegării. Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, a acordat cuvântul în dezbateri. Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, doamna procuror Nicoleta Ecaterina Eucarie, a susţinut că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării, întrucât problema semnalată de instanţa de trimitere nu constituie o chestiune de drept în sensul art. 475 din Codul de procedură penală, care să determine activarea mecanismului de unificare a practicii judiciare. Astfel, deşi sesizarea aparţine Tribunalului Bacău, instanţă învestită să soluţioneze cauza în ultimă instanţă (contestaţie) şi chestiunea de drept cu a cărei dezlegare a fost sesizată, instanţa supremă nu a primit o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă anterioară sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui asemenea recurs, nu reprezintă o chestiune de drept veritabilă şi nu are nivelul de dificultate care să permită a se recurge la procedura hotărârii prealabile. În argumentarea punctului de vedere doamna procuror a subliniat că sesizarea în procedura întrebării prealabile trebuie efectuată doar în situaţia în care, în cursul soluţionării unei cauze penale, se pune problema interpretării şi aplicării unor dispoziţii legale neclare, echivoce şi care ar putea da naştere la interpretări multiple. Or, întrebarea formulată prin încheierea de sesizare nu se circumstanţiază unei veritabile probleme de drept, întrucât prevederile legale ce se solicită a fi interpretate sunt clare, iar aplicabilitatea lor în cauză nu necesită lămuriri. Constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut dosarul în pronunţare. ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării Prin încheierea de şedinţă din data de 20 ianuarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 7.717/180/2021, Tribunalul Bacău, Secţia penală a dispus, în baza art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu următoarei chestiuni de drept: În interpretarea şi aplicarea art. 469 alin. (5) şi alin. (7) din Codul de procedură penală, admiterea căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de redeschidere a procesului penal, desfiinţarea acestei încheieri are ca efect redobândirea autorităţii de lucru judecat şi caracterul executoriu al hotărârii în raport cu care s-a cerut redeschiderea procesului penal? În caz afirmativ, este necesară emiterea unor noi forme de executare? II. Expunerea succintă a cauzei Prin Sentinţa penală nr. 1.522 pronunţată la data de 29 septembrie 2021 în Dosarul nr. 7.717/180/2021, Judecătoria Bacău a constatat că infracţiunile judecate prin Sentinţa penală nr. 1.204 din 30 mai 2018 a Judecătoriei Bacău (în Dosarul nr. 9.776/180/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 1.105 din 25 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bacău) şi Sentinţa penală nr. 157 din 30 ianuarie 2019 a Judecătoriei Bacău (în Dosarul nr. 1.128/180/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 509 din 18 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bacău) sunt concurente, a anulat, în temeiul art. 97 alin. (1) din Codul penal, suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, a descontopit pedepsele rezultante în pedepsele componente după care le-a contopit, în baza art. 97 alin. (1) raportat la art. 40 alin. (2) din Codul penal, art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, în pedeapsa rezultată de 2 ani şi 11 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării potrivit art. 97 alin. (2) raportat la art. 91 din Codul penal, stabilind un termen de supraveghere de 3 ani şi 8 luni şi, reţinând că formele de executare emise în baza celor două sentinţe penale definitive de condamnare au fost retrase prin Sentinţa penală nr. 367 din 12 martie 2020 a Judecătoriei Bacău (în Dosarul nr. 17.329/180/2019), modificată prin Decizia penală nr. 130/C din 16 iunie 2020 a Tribunalului Bacău, iar mandatul de executare întocmit conform acesteia a fost anulat prin încheierea penală dispusă la data de 3 decembrie 2020 în Dosarul nr. 1.332/110/2020, a dispus emiterea de noi forme de executare. Pentru pronunţarea hotărârii, Judecătoria Bacău a stabilit că este necesară „clarificarea“ situaţiei juridice a intimatului T.I. şi emiterea a noi forme de executare pentru următoarele considerente: Prin Sentinţa penală nr. 1.204 din 30 mai 2018 a Judecătoriei Bacău, în Dosarul nr. 9.776/180/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 1.105 din 25 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bacău, s-a aplicat intimatului condamnat T.I. pedeapsa de 2 ani şi 7 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bacău [rezultată prin contopirea a 3 pedepse de 10 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 342 alin. (2) din Codul penal, 11 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 342 alin. (2) din Codul penal, 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 47 - art. 271 din Legea nr. 86/2006], pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. Prin Sentinţa penală nr. 157 din 30 ianuarie 2019 a Judecătoriei Bacău, în Dosarul nr. 1.128/180/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 509 din 18 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bacău, s-a aplicat intimatului condamnat T.I. pedeapsa de 11 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bacău [rezultată prin contopirea a 2 pedepse de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, 9 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 327 alin. (1), (2) din Codul penal], pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. Prin Sentinţa penală nr. 367 pronunţată la data de 12 martie 2020 în Dosarul nr. 17.329/180/2019, Judecătoria Bacău a respins contestaţia la executare formulată de Biroul executări penale privind modificarea pedepselor aplicate prin cele 2 hotărâri judecătoreşti penale de condamnare a intimatului T.I. pentru infracţiuni comise în concurs. Însă, prin Decizia penală nr. 130/C din 16 iunie 2020, Tribunalul Bacău a admis contestaţia formulată de către procuror, a desfiinţat Sentinţa penală nr. 367 pronunţată la data de 12 martie 2020 şi, constatând infracţiunile pentru care intimatul T.I. a fost condamnat la 11 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (prin Sentinţa penală nr. 157 din 30 ianuarie 2019 a Judecătoriei Bacău, în Dosarul nr. 1.128/180/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 509 din 18 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bacău) în concurs cu infracţiunile pentru care intimatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 7 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei (prin Sentinţa penală nr. 1.204 din 30 mai 2018 a Judecătoriei Bacău, în Dosarul nr. 9.776/180/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 1.105 din 25 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bacău), a admis, în temeiul art. 585 din Codul de procedură penală, sesizarea Biroului executări penale din cadrul Judecătoriei Bacău, a anulat conform art. 97 alin. (1) cu art. 585 alin. (1) din Codul de procedură penală suspendarea sub supraveghere pentru pedepsele dispuse prin sentinţele de condamnare, a repus pedepsele rezultante în individualitatea lor, le-a contopit, în temeiul art. 97 alin. (1),art. 38 - art. 39 lit. b) din Codul penal, în pedeapsa finală de 2 ani şi 11 luni închisoare cu executare în regim de detenţie, desfiinţând formele de executare anterioare şi dispunând emiterea, la data de 16 iunie 2020, a noi forme de executare, respectiv Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 440/2020. Prin cererea înregistrată cu nr. 1.332/110/2020, intimatul T.I. a formulat împotriva Deciziei penale nr. 130/C din 16 iunie 2020 contestaţie în anulare, pe care Tribunalul Bacău a recalificat-o ca fiind cerere de redeschidere a procesului penal, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Bacău. Învestită cu soluţionarea, prin încheierea penală dispusă la data de 3 decembrie 2020 în Dosarul nr. 1.332/110/2020, Judecătoria Bacău a admis, în temeiul art. 469 alin. (3) din Codul de procedură penală raportat la art. 466 din Codul de procedură penală, cererea de redeschidere a procesului penal privind contopirea pedepselor conform art. 585 din Codul de procedură penală - obiect al Dosarului cu nr. 17.329/180/2019, a constatat desfiinţată de drept Sentinţa penală nr. 367/2020 pronunţată de Judecătoria Bacău, precum şi formele de executare emise în baza acesteia, încheierea fiind executorie la data pronunţării. Astfel, prin Sentinţa penală nr. 372 pronunţată la data de 4 martie 2021 în Dosarul nr. 1.332/110/2020, ca urmare a rejudecării cauzei, Judecătoria Bacău a făcut o nouă aplicare a art. 585 raportat la art. 583 din Codul de procedură penală şi a stabilit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 11 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării în baza art. 97 alin. (2) raportat la art. 91 din Codul penal. Hotărârea a fost modificată prin Decizia penală nr. 102/C din 3 iunie 2021 a Tribunalului Bacău, în Dosarul nr. 1.056/110/2021; instanţa de control judiciar a admis, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, contestaţia formulată de către procuror, a desfiinţat Sentinţa penală nr. 372 din 9 martie 2021 şi încheierea de la data de 3 decembrie 2020 pronunţate de Judecătoria Bacău şi, rejudecând, în temeiul art. 469 alin. (4) cu referire la art. 466 din Codul de procedură penală, a respins ca inadmisibilă cererea de redeschidere a procesului penal -obiect al Dosarului nr. 17.329/180/2019 al Judecătoriei Bacău. Ca urmare, apreciind că nu mai există forme de executare a pedepselor aplicate intimatului, mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinţei penale nr. 367 din 12 martie 2020, modificată prin Decizia penală nr. 130/C din 16 iunie 2020 a Tribunalului Bacău, fiind anulat din cauza desfiinţării de drept a hotărârii prin încheierea de admitere a redeschiderii procesului penal la 3 decembrie 2020, Judecătoria Bacău a constatat întemeiată sesizarea Biroului executări penale şi a procedat la o nouă modificare a pedepselor aplicate prin hotărârile penale definitive de condamnare a intimatului T.I. cu referire la art. 97,art. 38-art. 39 din Codul penal. Împotriva Sentinţei penale nr. 1.522/19 septembrie 2021 a Judecătoriei Bacău, procurorul a formulat contestaţie motivând că, prin admiterea sesizării Biroului executări penale din cadrul Judecătoriei Bacău, se încalcă autoritatea de lucru judecat cu care este învestită Sentinţa penală nr. 367 din 12 martie 2020 pronunţată în Dosarul nr. 17.329/180/2019, modificată prin Decizia penală nr. 130/C din 16 iunie 2020 a Tribunalului Bacău; prin contestaţie, procurorul a solicitat şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile conform art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală. În calea de atac, la termenul de la data de 6 ianuarie 2022, Tribunalul Bacău a pus în discuţie sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se statueze, de principiu, dacă „în interpretarea şi aplicarea art. 469 alin. (5) şi alin. (7) din Codul de procedură penală prin admiterea căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de redeschidere a procesului penal, desfiinţarea acestei încheieri are ca efect redobândirea autorităţii de lucru judecat şi caracterul executoriu al hotărârii în raport cu care s-a cerut redeschiderea procesului penal? În caz afirmativ, este necesară emiterea unor noi forme de executare?“ Prin încheierea de la data de 20 ianuarie 2022, instanţa de trimitere a constatat îndeplinite toate cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală şi a dispus sesizarea instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept invocate; în conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la pronunţarea hotărârii prealabile. III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Apreciind just raţionamentul prezentat de procuror, instanţa de trimitere a precizat că încheierea prin care s-a admis în principiu cererea de redeschidere a procesului penal şi s-a desfiinţat de drept Sentinţa penală nr. 367 din 12 martie 2020 a Judecătoriei Bacău se bucură de caracter executoriu doar până la momentul desfiinţării acesteia prin calea de atac, situaţia provizorie creată ca efect al admiterii în principiu putând căpăta caracter definitiv doar ca urmare a menţinerii acestei soluţii în calea de atac sau a neatacării acesteia; ori după cum se poate observa, în speţa dedusă judecăţii, încheierile atacate au fost desfiinţate. Totodată, instanţa a reţinut că a admite raţionamentul că, în virtutea art. 469 alin. (7) din Codul de procedură penală, hotărârea de condamnare îşi pierde în mod definitiv autoritatea de lucru judecat, s-ar goli de conţinut scopul căii de atac prevăzute la art. 469 alin. (5) din Codul de procedură penală, or acesta constă în desfiinţarea încheierii prin care s-a dispus redeschiderea judecăţii şi anihilarea efectelor acesteia cu consecinţa evidentă a menţinerii hotărârii prin care s-a dispus iniţial condamnarea. IV. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele judecătoreşti arondate În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanţelor judecătoreşti asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuţie Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Timişoara, care, după caz, au făcut referire şi la opiniile unora dintre instanţele arondate. IV.1. Într-o primă opinie, aparent majoritară, regăsită în informaţiile transmise de Curtea de Apel Bucureşti (Secţia I penală, în majoritate, şi Secţia a II-a penală), Tribunalul Bucureşti, judecătoriile sectoarelor 1-6 Bucureşti, Tribunalul Ilfov, Judecătoria Buftea, Tribunalul Giurgiu, Judecătoria Giurgiu, Tribunalul Teleorman, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Zimnicea, Judecătoria Roşiori de Vede, Judecătoria Turnu Măgurele, Tribunalul Hunedoara, Judecătoria Fălticeni, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Timişoara, Judecătoria Timişoara, Judecătoria Caransebeş, Tribunalul Iaşi, Judecătoria Bârlad, Judecătoria Lieşti, s-a susţinut că în interpretarea şi aplicarea art. 469 alin. (5) şi (7) din Codul de procedură penală, prin admiterea căii de atac exercitate împotriva încheierii de redeschidere a procesului penal, desfiinţarea acestei încheieri are ca efect redobândirea autorităţii de lucru judecat şi caracter executoriu al hotărârii în raport cu care s-a cerut redeschiderea procesului penal. Ca efect al admiterii căii de atac împotriva încheierii de redeschidere a procesului penal, s-a opinat că nu este necesară emiterea unor noi forme de executare, judecătorul delegat cu executarea urmând a înainta spre executare formele de executare iniţial emise, pe care să fie realizate menţiuni privind situaţia juridică în urma soluţionării cererii de redeschidere a procesului penal. IV.2. Opinia contrară a fost exprimată de Tribunalul Ialomiţa, Judecătoria Bolintin-Vale, Tribunalul Constanţa, Judecătoria Alba Iulia, Tribunalul Sibiu, Judecătoria Suceava, Tribunalul Arad, Tribunalul Caraş-Severin, Tribunalul Timiş, Judecătoria Lugoj, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Iaşi, Judecătoria Iaşi, Judecătoria Vaslui, Judecătoria Oneşti, Curtea de Apel Suceava. În argumentarea punctului de vedere s-a susţinut că admiterea căii de atac exercitate împotriva încheierii de redeschidere a procesului penal are ca efect redobândirea autorităţii de lucru judecat şi, implicit, a caracterului executoriu al hotărârii în raport cu care s-a cerut redeschiderea procesului penal. S-a apreciat că, în această situaţie, este necesară emiterea unor noi forme de executare. S-a arătat că soluţia adoptată trebuie să ţină seama de efectele produse de încheierea atacată în condiţiile art. 469 alin. (5) din Codul de procedură penală. Astfel, încheierea prin care este admisă cererea de redeschidere a procesului penal, pronunţată conform art. 469 alin. (3) din Codul de procedură penală, conduce la desfiinţarea hotărârii pronunţate în lipsă, cu consecinţa rejudecării cauzei. Încheierea prin care se respinge cererea de redeschidere a procesului penal, pronunţată conform art. 469 alin. (4) din Codul de procedură penală, nu conduce la desfiinţarea hotărârii pronunţate în lipsă, ci, dimpotrivă, reafirmă autoritatea de lucru judecat şi executorialitatea cu care este înzestrată această hotărâre. Decizia de admitere a căii de atac exercitate împotriva încheierii de redeschidere a procesului penal presupune, de fapt, că cererea de redeschidere a procesului penal a fost respinsă; de aceea, decizia de admitere a căii de atac exercitate împotriva încheierii de redeschidere a procesului penal nu diferă, din perspectiva efectelor pe care le produce, de încheierea prin care se respinge cererea de redeschidere a procesului penal, pronunţată conform art. 469 alin. (4) din Codul de procedură penală. Aşadar, simetria impune să admitem că, acolo unde soluţiile sunt identice, efectele juridice ale acestora trebuie să fie identice. Prin urmare, s-a apreciat că admiterea căii de atac exercitate împotriva încheierii de redeschidere a procesului penal are ca efect redobândirea autorităţii de lucru judecat şi, implicit, a caracterului executoriu al hotărârii în raport cu care sa cerut redeschiderea procesului penal. Sub aspectul celei de-a doua întrebări, s-a considerat că soluţia trebuie adoptată în raport de conţinutul propriu-zis al efectelor pe care le produce încheierea prin care s-a admis cererea de redeschidere a procesului penal, pronunţată conform art. 469 alin. (3) din Codul de procedură penală, asupra executorialităţii hotărârii pronunţate în lipsă. Astfel, dacă admiterea încheierii de redeschidere a procesului penal, pronunţată conform art. 469 alin. (3) din Codul de procedură penală, înlătură executorialitatea hotărârii pronunţate în lipsă, urmarea firească a acestui efect o constituie anularea formelor de executare emise anterior în temeiul hotărârii pronunţate în lipsă. Or, odată anulate formele de executare emise anterior, lipseşte orice temei pentru punerea în executare a hotărârii iniţiale pentru intervalul de timp ulterior admiterii căii de atac exercitate împotriva încheierii de redeschidere a procesului penal; altfel spus, deşi hotărârea iniţială îşi redobândeşte caracterul executoriu, formele anterioare de executare nu îşi redobândesc validitatea şi eficacitatea întrucât nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă acest lucru; or, remedierea acestui neajuns nu poate fi realizată decât prin emiterea unor noi forme de executare. V. Examenul jurisprudenţei în materie V.1. Jurisprudenţa naţională relevantă În materialul transmis de curţile de apel au fost indicate hotărâri judecătoreşti relevante pentru problema de drept ridicată în speţă, care au ilustrat orientarea jurisprudenţială minoritară. Astfel, au fost ataşate: - Decizia penală nr. 911 din 23 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 7.362/63/2018 de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori; – Decizia penală nr. 979 din 21 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.678/239/2017 de Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori; – Sentinţa penală nr. 2.023 din 3 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 11.963/180/2021 de Judecătoria Bacău, Secţia penală; – Decizia penală nr. 102/C/2021 din 3 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.056/110/2021 de Tribunalul Bacău. V.2. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată. V.3. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată. VI. Opinia specialiştilor consultaţi În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiştilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. VI.1. Opinia juridică exprimată de Centrul de cercetări în Ştiinţe penale din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara - Facultatea de Drept, prin director, conferenţiar universitar doctor Laura Maria Stănilă Cu referire la admisibilitatea sesizării, respectiv la cerinţa referitoare la natura chestiunii ce poate face obiectul sesizării şi la aptitudinea dezlegării date de a avea consecinţe juridice directe asupra modului de rezolvare a fondului cauzei, în esenţă, s-a apreciat că este neîndeplinită. Astfel, în punctul de vedere formulat, s-a susţinut că, în mod contrar unui raţionament firesc de natura celui care ar trebui să genereze constatarea unei veritabile probleme de interpretare a normelor de drept, instanţa de trimitere observă tocmai evidenţa unei anume soluţii, prefigurând-o şi arătând că: „a admite raţionamentul că în virtutea art. 469 alin. (7) din Codul de procedură penală hotărârea de condamnare îşi pierde în mod definitiv autoritatea de lucru judecat s-ar goli de conţinut scopul căii de atac prevăzute la art. 469 alin. (5) din Codul de procedură penală, or acesta constă în desfiinţarea încheierii prin care s-a dispus redeschiderea judecăţii şi anihilarea efectelor acesteia cu consecinţa evidentă a menţinerii hotărârii prin care s-a dispus iniţial condamnarea“. Faţă de această situaţie, în principal, s-a apreciat că se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În subsidiar, în ipoteza în care s-ar aprecia că sesizarea este admisibilă, s-a susţinut că în interpretarea şi aplicarea art. 469 alin. (5) şi alin. (7) din Codul de procedură penală prin admiterea căii de atac exercitate împotriva încheierii de redeschidere a procesului penal, desfiinţarea acestei încheieri are ca efect redobândirea autorităţii de lucru judecat şi caracterul executoriu al hotărârii în raport cu care s-a cerut redeschiderea procesului penal. În acest caz, nu se impune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii şi a unui nou ordin de interzicere a părăsirii ţării. În argumentarea punctului de vedere, în esenţă, s-a arătat că în temeiul art. 469 alin. (7) din Codul de procedură penală, hotărârea pronunţată în lipsă va fi desfiinţată de drept la momentul admiterii în principiu a cererii privind redeschiderea procesului penal. Ca urmare, hotărârea îşi va pierde aptitudinea de a fi pusă în executare, iar dacă a fost pusă în executare toate formele emise în acest sens urmează a fi desfiinţate prin efectul încheierii precizate. Totodată, admiterea cererii de redeschidere a procesului penal va anihila şi efectul negativ al hotărârii judecătoreşti definitive, permiţând desfăşurarea unui nou proces penal, nu în integralitatea sa, ci începând cu procedura camerei preliminare, în conformitate cu cele statuate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 590 din 8 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1019 din 18 decembrie 2019. În acest context, procesul penal îşi va relua cursul prevăzut de dispoziţiile legale, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului inculpatului de a compărea în persoană în faţa judecătorului de cameră preliminară şi a instanţei de judecată. Dacă sentinţa de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal este supusă, potrivit dispoziţiilor art. 469 alin. (6) din Codul de procedură penală, căii de atac a apelului, încheierea de admitere a cererii, deşi produce efecte de anulare a autorităţii de lucru judecat a unei sentinţe de condamnare şi implicit a tuturor formelor de executare a pedepsei, nu este supusă niciunei căi de atac. Doar sentinţa ce se va pronunţa ca urmare a rejudecării procesului penal poate fi supusă căii de atac ordinare a apelului. Potrivit art. 469 alin. (5) din Codul de procedură penală „încheierea prin care este admisă cererea de redeschidere a procesului penal poate fi atacată odată cu fondul“, iar calea de atac va supune devoluţiunii întreaga cauză penală, apare ca evident că instanţa de control judiciar va devolua inclusiv admisibilitatea cererii de redeschidere a procesului penal, putând, în rejudecare, să o respingă. Astfel cum autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale desfiinţate prin încheierea de admitere a cererii de redeschidere este anihilată de această din urmă hotărâre, deşi a produs efecte, tot astfel şi încheierea de admitere a cererii de redeschidere a procesului penal, dacă este desfiinţată în calea de atac a apelului, îşi va pierde efectele pe care le-a produs. Astfel, apare evident că efectul admiterii căii de atac exercitate împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate în rejudecarea procesului penal, prin care se dispun admiterea apelului şi respingerea cererii de redeschidere a procesului, va fi redobândirea autorităţii de lucru judecat a hotărârii de condamnare iniţiale. Încheierea de admitere în principiu va avea aşadar un efect provizoriu, dat fiind că aceasta nu este una definitivă, ci doar una cu caracter executoriu. Efectul provizoriu este în mod evident generat de posibilitatea cenzurării încheierii prin calea de atac devolutivă a apelului, împreună cu sentinţa prin care procesul penal este rejudecat. În această situaţie, nu se impune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii şi nici a unui nou ordin de interzicere a părăsirii ţării (în cazul unor condamnări la pedeapsa închisorii în regim de detenţie). Cu toate acestea, organele de executare vor fi nevoite să reia efectuarea formelor de executare subsecvente acestora, după caz. VI.2. Opinia juridică exprimată de Facultatea de Drept a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, redactată de lector universitar doctor Daniel Atasiei şi susţinută de membrii catedrei de drept penal, este, în principal, în sensul respingerii ca inadmisibilă a sesizării formulate privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, cu privire la condiţia existenţei unei legături între chestiunea de drept şi soluţionarea pe fond a cauzei, s-a arătat că prezenta sesizare a fost formulată într-o cauză aflată în faza de executare a hotărârilor penale (în legătură cu efectele unei căi extraordinare de atac - redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate). În această fază, nu se judecă fondul cauzei (nu se soluţionează acţiunea penală exercitată de Ministerul Public), ci se statuează asupra unor aspecte ce ţin de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti (în prezenta cauză - strict ca urmare a respingerii cererii de redeschidere a urmăririi penale). Având în vedere aceste aspecte, prezenta sesizare a fost apreciată ca fiind inadmisibilă. Totodată, cu privire la condiţia existenţei unei veritabile chestiuni de drept, s-a susţinut că prezenta sesizare este, de asemenea, inadmisibilă întrucât dispoziţiile legale a căror interpretare este solicitată sunt clare, neechivoce, iar aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluţionare a întrebării adresate. În ipoteza în care s-ar aprecia că sesizarea este admisibilă, respingerea cererii de redeschidere a procesului penal, indiferent de etapa procesuală în care intervine, are ca efect recunoaşterea autorităţii de lucru judecat şi a caracterului executoriu al hotărârii în raport cu care s-a cerut redeschiderea procesului penal. Aşadar, fiind desfiinţată în calea de atac încheierea de redeschidere a procesului penal, vor fi desfiinţate cu caracter retroactiv efectele juridice generate asupra hotărârii atacate de dispoziţiile art. 469 alin. (7) din Codul de procedură penală, astfel încât hotărârea judecătorească pronunţată în cauza cu privire la care s-a formulat cererea de redeschidere a procesului penal va produce în continuare efecte juridice, fiind repus în fiinţă caracterul executoriu al acesteia. În ceea ce priveşte formele de executare, având în vedere că acestea au fost anulate ca efect al admiterii în principiu al cererii de redeschidere a procesului penal, s-a susţinut că este necesară emiterea de noi forme de executare. VI.3. Universitatea din Craiova, Facultatea de Drept, prin lector universitar doctor Ileana-Niţă Vali-Ştefania, titular al disciplinei Drept procesual penal, în punctul de vedere transmis, a susţinut că în interpretarea şi aplicarea art. 469 alin. (5) şi (7) din Codul de procedură penală, prin admiterea căii de atac exercitate împotriva încheierii de redeschidere a procesului penal, desfiinţarea acestei încheieri are ca efect redobândirea autorităţii de lucru judecat şi caracterul executoriu al hotărârii în raport cu care s-a cerut redeschiderea procesului penal, fiind necesară emiterea unor noi forme de executare. Astfel, conform art. 469 alin. (5) din Codul de procedură penală, încheierea prin care este admisă cererea de redeschidere a procesului penal poate fi atacată odată cu fondul. Prin urmare, obiectul căii de atac, în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, îl constituie atât hotărârea pronunţată în urma rejudecării pe fond a cauzei, dar şi încheierea prin care a fost admisă cererea de redeschidere a procesului penal. Încheierea prin care se admite în principiu cererea de redeschidere a procesului penal se bucură de caracter executoriu doar până la momentul desfiinţării acesteia prin calea de atac, putând căpăta caracter definitiv doar ca urmare a menţinerii acestei soluţii în calea de atac sau a neatacării acesteia, fapt ce atrage desfiinţarea de drept a hotărârii pronunţate în lipsa persoanei condamnate. Prin admiterea căii de atac exercitate împotriva încheierii de redeschidere a procesului penal este necesară emiterea unor noi forme de executare. VII. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Prin Adresa nr. 354/C/242/III-5/2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a opinat, în temeiul art. 475-art. 477 din Codul de procedură penală, pentru respingerea ca inadmisibilă a sesizării formulate de Tribunalul Bacău. Referitor la îndeplinirea condiţiei existenţei unei chestiuni de drept susceptibile a fi soluţionată în mod diferit de instanţe s-a apreciat că sesizarea formulată nu se circumstanţiază unei veritabile probleme de drept întrucât prevederile legale ce se solicită a fi interpretate sunt clare, iar aplicabilitatea lor în cauză nu necesită lămuriri. Potrivit dispoziţiilor art. 469 alin. (5) din Codul de procedură penală, încheierea de admitere a cererii de redeschidere a procesului penal poate fi atacată numai odată cu fondul, respectiv odată cu sentinţa ce se pronunţă în urma rejudecării cauzei, în ipoteza în care se redeschide etapa judecăţii în prima instanţă. În cuprinsul art. 469 alin. (5) din Codul de procedură penală nu se face referire expresă la caracterul executoriu al încheierii de admitere a cererii de redeschidere a procesului penal, însă, potrivit art. 469 alin. (7) din Codul de procedură penală, admiterea cererii de redeschidere a procesului penal atrage desfiinţarea de drept a hotărârii atacate, efect extinctiv ce se produce de la momentul pronunţării soluţiei şi din care rezultă că încheierea este executorie, chiar şi atunci când se pronunţă în prim grad. Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 469 alin. (5) şi (7) din Codul de procedură penală rezultă că, prin prisma efectelor atribuite, legiuitorul a inclus încheierea de admitere a cererii de redeschidere a procesului penal în categoria hotărârilor reglementate de art. 550 alin. (2) din Codul de procedură penală, respectiv hotărâre nedefinitivă, dar executorie, dar prin prevederea posibilităţii atacării încheierii de redeschidere a procesului penal odată cu fondul a limitat efectele produse de aceasta doar până la momentul unei eventuale desfiinţări în calea de atac. Din punct de vedere procesual, în baza dispoziţiilor legale anterior menţionate, se pot produce mai multe consecinţe. Concomitent cu admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, hotărârea judecătorească definitivă, obiect al căii extraordinare de atac, este deposedată de toate efectele juridice pe care le-a produs, îşi pierde autoritatea de lucru judecat şi puterea executorie, se declanşează rejudecarea cauzei cu asigurarea garanţiilor de echitate prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, procedându-se la anularea tuturor actelor procedurale emise pentru executarea hotărârii. Efectul extinctiv nu este însă absolut deoarece soluţia admiterii cererii de redeschidere a procesului penal, urmată de desfiinţarea de drept a hotărârii obiect al căii de atac, poate fi la rândul ei desfiinţată de instanţa de control judiciar, sesizată să se pronunţe asupra încheierii de admitere odată cu fondul cauzei, conform art. 469 alin. (5) din Codul de procedură penală. În această ipoteză, hotărârea pronunţată anterior va reintra în circuitul juridic, cu toate consecinţele ce derivă din aceasta, respectiv îşi va recăpăta autoritatea de lucru judecat şi puterea executorie. Se revine în faza de executare a hotărârii definitive, însă ceea ce se pune în discuţie nu este o nouă executare a hotărârii ce a făcut obiectul căii extraordinare de atac, ci reluarea executării începute anterior admiterii cererii de redeschidere a procesului penal. În ceea ce priveşte mandatul de executare emis iniţial, acesta este anulat conform art. 469 alin. (7) din Codul de procedură penală, anulare care a produs efecte, fiind necesară emiterea unor noi forme de executare, astfel cum prevede art. 555 din acelaşi cod. Faţă de argumentele ce preced, s-a concluzionat că, raportat la conţinutul şi interpretarea dispoziţiilor legale incidente în materie, nu există vreo îndoială rezonabilă cu privire la modul de soluţionare a întrebării adresate de instanţa de trimitere. VIII. Opinia judecătorului-raportor Soluţia propusă de judecătorul-raportor a fost aceea de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării formulate de Tribunalul Bacău, Secţia penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept invocate. În esenţă, s-a reţinut că problema a cărei dezlegare se solicită nu constituie o veritabilă şi dificilă chestiune de drept, aplicarea corectă a dreptului impunându-se în mod clar şi evident, practic nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării prevăzute în mod imperativ şi cumulativ de dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală. IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând sesizarea formulată de Tribunalul Bacău, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele: IX.1. Dispoziţii legale relevante Codul de procedură penală "ART. 469 Judecarea cererii de redeschidere a procesului (...) (5) Încheierea prin care este admisă cererea de redeschidere a procesului penal poate fi atacată odată cu fondul. (6) Hotărârea prin care este respinsă cererea de redeschidere a procesului penal este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea pronunţată în lipsa persoanei condamnate. (7) Admiterea cererii de redeschidere a procesului penal atrage desfiinţarea de drept a hotărârii pronunţate în lipsa persoanei condamnate.(...) ART. 408 Hotărârile supuse apelului (...) (2) Încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel. (3) Apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor. ART. 421 Soluţiile la judecata în apel Instanţa, judecând apelul, pronunţă una dintre următoarele soluţii: (...) 2. admite apelul şi: a) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi pronunţă o nouă hotărâre, procedând potrivit regulilor referitoare la soluţionarea acţiunii penale şi a acţiunii civile la judecata în fond. (...) ART. 551 Rămânerea definitivă a hotărârii primei instanţe Hotărârile primei instanţe rămân definitive: (...) 4. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestaţia. ART. 552 Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de apel şi a hotărârii pronunţate în calea de atac a contestaţiei (1) Hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, atunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel. (2) Hotărârea pronunţată în calea de atac a contestaţiei rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, atunci când contestaţia a fost admisă şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei care o judecă." IX.2. Cu privire la admisibilitatea sesizării Potrivit dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, dacă în cursul judecăţii un complet de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. În raport cu textul legal evocat, se constată că admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile este condiţionată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor cerinţe: - întrebarea să fie formulată în cursul judecăţii de un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al unei curţi de apel sau tribunal învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă; – soluţionarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării; – existenţa unei veritabile chestiuni de drept, care să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin mecanismele legale ce asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii. În analiza primei condiţii, respectiv ca instanţa care a formulat întrebarea să fie învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, Înalta Curte constată că aceasta este pe deplin îndeplinită, Tribunalul Bacău fiind învestit cu soluţionarea unei cauze în ultimă instanţă, şi anume a contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva Sentinţei penale nr. 1.522 din 19 septembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Bacău. Examinând cea de-a doua condiţie de admisibilitate, respectiv chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluţionare, Înalta Curte constată că este îndeplinită şi această condiţie. În ceea ce priveşte condiţia referitoare la natura chestiunii ce poate face obiectul sesizării şi la aptitudinea dezlegării date de a avea consecinţe juridice directe asupra modului de rezolvare a fondului cauzei se constată că nu este însă îndeplinită, întrucât nu există o veritabilă problemă de drept care să necesite o dezlegare cu valoare de principiu din partea instanţei supreme, iar soluţionarea pe fond a contestaţiei cu care a fost învestit Tribunalul Bacău - Secţia penală nu depinde de lămurirea chestiunii ce face obiectul prezentei sesizări. Reglementând această procedură, ce vizează, esenţialmente, asigurarea unei practici unitare, legiuitorul a urmărit excluderea problemelor de drept de care nu depinde soluţionarea pe fond a litigiilor penale, chestiuni ce rămân a fi supuse interpretării în procedura recursului în interesul legii, sub rezerva îndeplinirii şi a celorlalte condiţii de admisibilitate reglementate de Codul de procedură penală. În jurisprudenţa sa, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat asupra înţelesului ce trebuie atribuit sintagmei „problemă de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei“, arătând că „admisibilitatea sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este condiţionată atât în cazul în care vizează o normă de drept material, cât şi atunci când priveşte o dispoziţie de drept procesual de împrejurarea ca interpretarea dată de instanţa supremă să aibă consecinţe juridice asupra modului de rezolvare a fondului cauzei“. Astfel, între problema de drept a cărei lămurire se solicită şi soluţia ce urmează a fi dată de către instanţă trebuie să existe o relaţie de dependenţă, în sensul ca decizia instanţei supreme să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Decizia nr. 11/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 7 iulie 2014, şi Decizia nr. 19/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 23 octombrie 2014). Rezultă, aşadar, din modul de definire a acestei condiţii de admisibilitate a sesizării consacrat în jurisprudenţa constantă a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală că relaţia de dependenţă dintre interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul mecanismului de unificare a practicii judiciare reglementat de art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, şi rezolvarea pe fond a cauzei se verifică prin aptitudinea respectivei interpretări de a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul în care a fost formulată întrebarea prealabilă, un asemenea raport de conexitate neexistând în acele situaţii în care oricare ar fi dezlegarea dată problemei de drept de către instanţa supremă, aceasta nu va avea nicio influenţă asupra soluţiei pe fond a litigiului. Or, în cauză, se constată că lămurirea aspectului ce formează obiectul sesizării cu care a fost învestit Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu poate avea nicio înrâurire asupra deciziei ce va fi luată pe fondul contestaţiei înregistrate pe rolul Tribunalului Bacău - Secţia penală, neexistând legătura de dependenţă necesară dintre chestiunea de drept supusă interpretării şi modul de rezolvare a contestaţiei, cerută în mod obligatoriu de dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală. În această ordine de idei, raportat la situaţia de fapt reţinută în speţă, se constată că prezenta sesizare a fost formulată în cursul soluţionării contestaţiei în faza de executare a hotărârilor penale, etapă în care se statuează asupra unor aspecte ce ţin de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, iar dispoziţiile supuse dezlegării vizează o altă procedură, respectiv cea a redeschiderii procesului penal în lipsă, cale extraordinară de atac de retractare ce se exercită exclusiv împotriva hotărârilor penale definitive prin care se soluţionează fondul cauzei şi care nu poate fi extinsă la cauzele având ca obiect cereri în materia executărilor penale. Prin urmare, lămurirea chestiunii ce formează obiectul întrebării prealabile nu se repercutează în niciun fel şi nu poate avea vreo înrâurire asupra deciziei ce va fi luată pe fondul contestaţiei înregistrate pe rolul Tribunalului Bacău - Secţia penală, neexistând legătura de dependenţă necesară dintre problema de drept supusă interpretării şi modul de rezolvare a cauzei aflate pe rolul instanţei în ultimul grad de jurisdicţie, aspect ce determină inadmisibilitatea sesizării pentru neîndeplinirea uneia dintre condiţiile cumulative prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. Deopotrivă, nu este întrunită nici cerinţa referitoare la existenţa unei veritabile probleme de drept care să necesite o dezlegare cu valoare de principiu din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Din acest punct de vedere, pentru a constitui o problemă de drept, premisa de la care se porneşte în întrebarea ce formează obiectul sesizării trebuie să îşi găsească izvorul în dispoziţiile legale, nu într-o stare de fapt, aplicarea legii la situaţia de fapt, astfel cum aceasta a fost stabilită prin probatoriul administrat, fiind atributul exclusiv al instanţei învestite cu soluţionarea cauzei (Decizia nr. 23 din 16 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 4 noiembrie 2015). Hotărârile prealabile trebuie pronunţate numai în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale, constituind o dezlegare de principiu a unei probleme de drept. Totodată, sesizarea în procedura întrebării prealabile trebuie efectuată doar în situaţia în care, în cursul soluţionării unei cauze penale, se pune problema interpretării şi aplicării unor dispoziţii legale neclare, echivoce şi care ar putea da naştere mai multor soluţii. Per a contrario, procedura nu poate fi folosită în cazul în care aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident încât nu lasă loc de îndoială. (Decizia nr. 19 din 14 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 29 iunie 2017, Decizia nr. 5 din 10 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 11 martie 2016, Decizia nr. 6 din 2 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 15 aprilie 2016, Decizia nr. 20 din 14 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 10 iulie 2017, şi Decizia nr. 2 din 8 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2018). În contextul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu este acela de a interveni în procesul de aplicare a legii la cazurile deduse judecăţii, ci de a oferi o interpretare a normelor legale, acolo unde aceasta se impune ca urmare a modului lor de redactare şi a existenţei unor interpretări diferite a acestora. În cauza care a generat prezenta sesizare se observă că instanţa de trimitere, fără a semnala dificultăţi de interpretare a dispoziţiilor supuse dezlegării, mai degrabă a urmărit de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o confirmare a soluţiei ce se prefigurează în cauza cu care a fost învestită, nu o dezlegare a unei probleme de drept ce impune apelarea la mecanismul de asigurare a unei practici judiciare unitare, prin pronunţarea unei hotărâri prealabile. Or, procedura pronunţării unei asemenea hotărâri este condiţionată de existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea cauzei în care s-a dispus sesizarea, nefiind permis a se apela la acest mijloc legal în scopul de a primi de la instanţa supremă rezolvarea în concret a speţei în formula confirmării sau neconfirmării soluţiei ce se prefigurează în cauză. Aşadar, problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu reprezintă o veritabilă chestiune de drept deoarece nu există o reală neclaritate, lecturarea normelor juridice incidente fiind suficientă pentru a înţelege voinţa legiuitorului, fără a fi necesară o dezlegare din partea instanţei supreme în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile. Pe de altă parte, este de menţionat că, prin Decizia nr. 28 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 9 decembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, recunoscând dreptul suveran al instanţelor de a aprecia asupra sesizării cu o întrebare prealabilă, întrucât aceasta se impune atunci când se constată că, la procesul deliberativ, există o greutate în interpretarea normelor de drept, a respins, ca inadmisibilă, sesizarea, având în vedere că din lectura încheierii prin care a fost învestită Înalta Curte cu întrebarea supusă dezbaterii s-a observat că nu există probleme de interpretare a textului legal din partea completului Curţii de Apel, în condiţiile în care a explicat problema de drept, apreciind, totodată, că este competent şi în măsură să acorde o interpretare. Mai mult, textele legale la care face referire instanţa de trimitere sunt formulate într-o manieră clară, lipsită de echivoc, nefiind necesară intervenţia Înaltei Curţi prin intermediul mecanismului de unificare a practicii judiciare. Constatând neîndeplinite condiţiile de admisibilitate menţionate de art. 475 din Codul de procedură penală, Înalta Curte nu va proceda la analizarea pe fond a chestiunii de drept ce face obiectul prezentei cauze, urmând a respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Bacău, Secţia penală, în Dosarul nr. 7.717/180/2021. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Bacău, Secţia penală, în Dosarul nr. 7.717/180/2021, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: În interpretarea şi aplicarea art. 469 alin. (5) şi alin. (7) din Codul de procedură penală admiterea căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de redeschidere a procesului penal, desfiinţarea acestei încheieri are ca efect redobândirea autorităţii de lucru judecat şi caracterul executoriu al hotărârii în raport cu care s-a cerut redeschiderea procesului penal. În caz afirmativ, este necesară emiterea unor noi forme de executare. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2022. PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE judecător DANIEL GRĂDINARU Magistrat-asistent, Adina Andreea Ciuhan Teodoru ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
