Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Miklos Fazakas - judecãtor
Ion Filipescu - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursului formulat de Marcu Vasile impotriva <>Deciziei nr. 3/2 februarie 1993 a Curţii Constituţionale, prin care se respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a <>Decretului nr. 92/1950 privind nationalizarea unor imobile.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 31 martie 1993, în lipsa intimatei Societatea Comercialã "Foisor" - S.A. şi a procurorului, ambii legal citaţi, şi consemnate în încheierea de la acea data, pronunţarea aminindu-se pentru 12 aprilie, iar apoi pentru 20 aprilie 1993.
Din concluziile orale şi scrise, depuse la dosar de recurentul Marcu Vasile, rezulta ca nu a fost de acord cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Decretului nr. 92/1950 , ridicatã din oficiu de instanta, şi deci nici cu sesizarea Curţii Constituţionale.
Cît priveşte Decizia Curţii nr. 3/2 februarie 1993 impotriva cãreia a formulat recursul, considera ca este data cu depãşirea atribuţiilor pe care aceasta le are, ca prevederile <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi <>art. 77 din Legea nr. 58/1991 sînt eronat interpretate şi ca, potrivit <>Decretului nr. 92/1950 , imobilul în litigiu era exceptat de la nationalizare.
Din concluziile intimatei Regia Autonomã "Imobiliarã" rezulta ca socoteşte Decizia Curţii nr. 3/2 februarie 1993 temeinica şi legalã, pentru considerentele redate în încheierea din 31 martie 1993.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã prin încheierea din 12 noiembrie 1992 a Judecãtoriei sectorului 2 Bucureşti cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate - invocatã din oficiu - a <>Decretului nr. 92/1950 privind nationalizarea unor imobile, în dosarul civil nr. 6129/1992.
În motivarea exceptiei, instanta susţine: "art. 41 din Constituţie ocroteşte şi garanteazã proprietatea; dreptul de proprietate este un drept natural, permanent, etern şi inegal; nationalizarea dispusã de <>Decretul nr. 92/1950 nu se întemeiazã pe o cauza de utilitate publica, incalcindu-se astfel prevederile art. 481 din Codul civil".
Instanta pune în discuţia pãrţilor excepţia invocatã, respectiv reclamantului Marcu Vasile şi piritilor Regia Autonomã "Imobiliarã" şi Societatea Comercialã "Foisor" - S.A.
Piritele pun concluzii de suspendare a judecãrii cauzei şi de trimitere a dosarului Curţii Constituţionale în vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate.
Reclamantul - Marcu Vasile - nu se opune sesizãrii Curţii Constituţionale, dar arata ca va depune în scris punctul sau de vedere cu privire la excepţie.
În concluziile scrise, depuse la dosarul nr. 6129/1992 al Judecãtoriei sectorului 2 Bucureşti, reclamantul Marcu Vasile îşi precizeazã şi îşi expliciteaza acţiunea în revendicare a imobilului nationalizat în temeiul <>Decretului nr. 92/1950 , fãrã însã a face nici o referire la excepţia de neconstituţionalitate.
Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 3/2 februarie 1993, respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a <>Decretului nr. 92/1950 pentru urmãtoarele motive: Constituţia din 1991 nu retroactiveaza şi, ca atare, pentru legile anterioare, ca în cazul <>Decretului nr. 92/1950 , se pune problema dacã ele mai sînt sau nu în vigoare (art. 150 alin. (1) din Constituţie), dupã cum sînt conforme sau incalca o prevedere constituţionalã; din considerentele invocate de instanta rezulta ca ne aflam în prezenta conflictului legilor în timp, pentru soluţionarea cãruia este necesar a se deosebi dreptul subiectiv, constituit potrivit legii anterioare, de cel constituit legii posterioare. Ca atare, chiar dacã nationalizarea nu este constituţionalã potrivit Constituţiei din 1991, dreptul subiectiv de proprietate al statului asupra imobilelor naţionalizate nu este stins ca efect al intrãrii în vigoare a acesteia, cît timp legea pe baza cãreia el s-a constituit a fost adoptatã pe baza altui regim constituţional; excepţia invocatã urmãreşte repararea, în natura, a daunelor suferite de persoanele ale cãror imobile au fost naţionalizate; potrivit <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , repararea daunelor suferite anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei se reglementeazã prin lege.
Prin recursul formulat în termen legal impotriva <>Deciziei nr. 3/2 februarie 1993 , Marcu Vasile solicita desfiinţarea acesteia, deoarece este netemeinica şi nelegalã, şi retrimiterea dosarului judecãtoriei pentru legalã soluţionare.
În motivarea recursului se susţine: gresita înţelegere de cãtre Curte a poziţiei recurentului cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, mai precis, lipsa acordului sau în legatura cu trimiterea dosarului spre soluţionare de cãtre aceasta; neconstituţionalitatea <>Decretului nr. 92/1950 chiar fata de Constituţia din 1948, care oferã protecţie proprietãţii private; neconstituţionalitatea <>Deciziei nr. 3/2 februarie 1993 , care obliga la anularea sau anihilarea oricãror dispoziţii legale în materie civilã, legi care stau la baza soluţionãrii diferitelor litigii între persoane fizice sau juridice, pe parcursul desfãşurãrii acestora, şi nesemnarea deciziei de cãtre toţi judecãtorii Curţii, ceea ce creeazã imposibilitatea cunoaşterii poziţiei acestora.
În vederea soluţionãrii recursului, în baza prevederilor <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , fãcînd aplicarea prevederilor art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege, au fost solicitate puncte de vedere Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului.
În rãspunsul sau, Senatul României considera ca decizia atacatã este intemeiata.
Punctul de vedere al Guvernului referitor la recursul formulat impotriva deciziei Curţii şi, respectiv, la excepţia de neconstituţionalitate este în esenta urmãtorul: <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 stabileşte ca deciziile Curţii, prin care se constata neconstituţionalitatea unei legi, constituie temei legal pentru rejudecarea unor cauze numai dacã acestea au ca obiect raporturi juridice stabilite dupã intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991 şi, ca atare, controlul constituţionalitãţii unor acte normative adoptate înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei actuale nu are temei legal. Aceste acte sînt supuse regimului instituit prin art. 150 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia legile şi toate celelalte acte normative rãmîn în vigoare în mãsura în care ele nu contravin prevederilor constituţionale, iar constatarea abrogãrii aparţine exclusiv instanţei de judecata în rezolvarea unui litigiu.
De asemenea, apreciazã ca <>Decretul nr. 92/1950 a avut o aplicare temporarã, producindu-şi efecte la data emiterii lui, iar repararea daunelor suferite de cetãţeni prin aplicarea acestui decret urmeazã a se realiza prin lege, conform soluţiei stabilite de <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .
Guvernul considera Decizia nr. 3/2 februarie 1993 a Curţii Constituţionale temeinica şi legalã.
Camera Deputaţilor nu a transmis punctul sau de vedere referitor la recurs şi, respectiv, la excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
În legatura cu competenta Curţii de a soluţiona recursul formulat, sînt aplicabile prevederile <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , fiind îndeplinite cerinţele acestui text.
Referitor la primul motiv de recurs, şi anume cel privind lipsa acordului reclamantului-recurent pentru sesizarea Curţii în scopul soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate ridicatã din oficiu de Judecãtoria sectorului 2 Bucureşti, se retine ca aceasta a aplicat prevederile <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora instanta poate, din oficiu, sa invoce neconstituţionalitatea unei prevederi dintr-o lege sau ordonanta, de care depinde judecarea cauzei, ceea ce Judecãtoria sectorului 2 Bucureşti a şi fãcut.
Potrivit <>art. 23 alin. (6) partea finala din Legea nr. 47/1992 , încheierea de suspendare este supusã recursului în termen de 5 zile de la pronunţare. Încheierea din 12 octombrie 1992 nu a fost însã recuratã de cãtre Marcu Vasile, ceea ce înseamnã ca recurentul a achiesat la cele stabilite de instanta prin încheierea respectiva.
Afirmatia reclamantului-recurent, potrivit cãreia "va depune punctul sau de vedere asupra exceptiei invocate", nu a fost însã materializata, în notele scrise depuse la dosar nefacindu-se nici o menţiune cu privire la aceasta excepţie.
În temeiul acestor considerente, urmeazã ca acest motiv de recurs sa fie respins.
Prin cea de-a doua critica adusã deciziei recurate se susţine ca decizia Curţii este nelegalã, deoarece <>Decretul nr. 92/1950 este neconstitutional, chiar fata de Constituţia din 1948, sub regimul cãreia a fost emis, care oferea, de asemenea, protecţie proprietãţii private.
Soluţionarea acestui motiv de recurs impune clarificarea competentei Curţii şi sferei controlului pe care aceasta îl poate exercita potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie.
Potrivit <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , competenta Curţii priveşte numai raporturile juridice stabilite dupã intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991.
În speta, însã, raportul juridic dedus judecaţii s-a nãscut în temeiul <>Decretului nr. 92/1950 , îndatã dupã apariţia acestuia, deci înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei actuale şi, prin urmare, nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs se critica motivarea deciziei în ce priveşte repararea în natura a daunelor aduse prin aplicarea unor reglementãri anterioare Constituţiei din 1991, considerindu-se ca aceasta reparare se poate face nu numai prin lege, ci şi prin hotãrîri ale instanţelor judecãtoreşti ce se pot pronunţa pînã la apariţia acesteia.
În privinta acestui motiv de recurs, se retine ca acelaşi <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , care are caracter imperativ, stabileşte ca repararea pagubelor suferite anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei din 1991 se reglementeazã prin lege.
În consecinta, şi acest motiv de recurs urmeazã a fi respins.
În privinta celui de-al patrulea motiv de recurs, potrivit cãruia decizia este nelegalã, nefiind semnatã de toţi membrii completului, se retine ca, potrivit art. 32 alin. 3 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, deciziile, hotãrîrile şi avizele se certifica de preşedintele Curţii sau al completului şi de magistratul-asistent care a participat la dezbateri; aceasta prevedere a fost respectata în cazul deciziei recurate.
De menţionat ca minuta ei a fost semnatã de toţi judecãtorii care au format completul, fapt ce rezulta din certificarea deciziei de cãtre preşedintele completului şi magistratul-asistent.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 25 şi <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 , recursul formulat de Marcu Vasile este neîntemeiat şi urmeazã a fi respins.
Fata de cele de mai sus,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Marcu Vasile, domiciliat în Bucureşti, str. Matache Dobrescu nr. 5, et. 1, ap. 2, sector 3, impotriva <>Deciziei nr. 3/2 februarie 1993 a Curţii Constituţionale.
Definitiva.
Pronunţatã azi, 20 aprilie 1993.
PREŞEDINTE,
Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
