Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Irina Diana Roşca, prin mandatar, în Dosarul nr. 17.279/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 223D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că dispoziţiile de lege supuse controlului au mai fost analizate de Curtea Constituţională prin raportare la critici similare. În acest sens, menţionează Decizia nr. 70 din 24 februarie 2022. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 17 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 17.279/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Irina Diana Roşca, prin mandatar, într-o cauză întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru care reclamanta şi-a desemnat un mandatar neavocat pentru a o reprezenta pe parcursul procesului. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate alterează dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil şi aduc atingere principiilor de bază ale dreptului procesual civil. 6. În acest sens, se arată că posibilitatea mandatarului unei persoane fizice de a depune, în numele mandantului său, doar cererea de chemare în judecată şi documentele doveditoare nu are semnificaţia că principiul accesului liber la justiţie i s-a asigurat pe deplin. Astfel, mandatarul nu poate obiecta faţă de excepţiile ridicate din oficiu sau de partea adversă şi nu poate pune concluzii privind oportunitatea sau legalitatea unor măsuri procesuale, ceea ce înseamnă că accesul liber la justiţie este alterat. Este lipsit de eficienţă un drept garantat prin Legea fundamentală dacă nu există şi mijloacele juridice concrete şi eficiente pentru a-l valorifica. Or, accesul la justiţie al persoanei îndreptăţite este limitat, întrucât mandatarul nu poate pune concluzii în nicio fază a procesului. Îngrădirile impuse acestuia privind susţinerea procesului pot afecta temeinicia soluţiei. Mai mult, în situaţia în care mandantul este în imposibilitatea fizică de a se prezenta în faţa unei instanţe pentru a pune concluzii, nu poate fi surmontată interdicţia pusă mandatarului în acest sens. 7. Se mai susţine că prevederile art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu îndeplinesc niciunul dintre criteriile consacrate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la limitările ce pot fi aduse dreptului de acces liber la justiţie. Astfel, nu poate fi identificat niciun scop legitim pentru introducerea acestor limitări; limitarea nu duce la o mai bună administrare a justiţiei şi nici la o sporire a securităţii juridice, acestea fiind scopurile legitime care ar justifica limitările. Nu poate fi vorba despre o proporţionalitate cu scopul legitim urmărit, care practic nu există, restricţia fiind severă, nerezonabilă şi aducând atingere bunei administrări a justiţiei şi conducând la scăderea încrederii populaţiei în aceasta. 8. Se mai arată că dreptul la un proces echitabil presupune o serie de garanţii ale procesului civil, cum ar fi egalitatea armelor, oralitatea procesului, contradictorialitatea acestuia, dreptul la apărare şi altele. În ceea ce priveşte egalitatea armelor, partea reprezentată de un mandatar neavocat este plasată într-o situaţie de net dezavantaj faţă de celelalte părţi, atunci când nu poate pune concluzii faţă de o excepţie ridicată de altă parte sau de instanţă. Acordarea dreptului de a depune note scrise părţii reprezentate de mandatar neavocat încalcă alte două principii fundamentale, şi anume al oralităţii şi al contradictorialităţii procesului civil. 9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care, la data ridicării excepţiei, aveau următorul cuprins: „În faţa primei instanţe, precum şi în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor“. 14. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textul de lege criticat a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018, fiind introdusă posibilitatea reprezentării şi în recurs, nu doar în faţa primei instanţe şi a celei de apel, a persoanelor fizice prin avocat sau alt mandatar. 15. Curtea observă că autoarea excepţiei, prin mandatar, îşi îndreaptă critica împotriva prevederilor tezei a doua a art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă, conform cărora, dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor, acestea urmând să fie considerate obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. 16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, formulată prin mandatar, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se invocă, de asemenea, şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 83 din Codul de procedură civilă permit reprezentarea convenţională a persoanelor fizice în faţa instanţelor judecătoreşti, precizând că aceasta se poate realiza fie prin avocat, fie printr-un alt mandatar. Autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate critică regula procedurală cuprinsă în teza a doua a textului menţionat, potrivit căreia, în ipoteza în care mandatul de reprezentare în instanţă este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor. 18. Textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală, precum cele invocate în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 77 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 12 mai 2016, paragrafele 14-16, Curtea a constatat că limitele şi condiţiile în care poate fi exercitat mandatul de reprezentare, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune concluzii în instanţă în numele părţii doar prin intermediul unui avocat, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecată. 19. Curtea a reţinut, totodată, că restricţia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanţă nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiţie şi nici a dreptului la apărare, întrucât mandatarul păstrează posibilitatea de a formula cereri, de a ridica excepţii, de a propune probe în tot cursul procesului, precum şi de a depune concluzii scrise, iar partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 332 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 13 iunie 2012, Decizia nr. 191 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, Decizia nr. 412 din 26 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, Decizia nr. 749 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 23 octombrie 2007, sau Decizia nr. 726 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006). 20. Totodată, Curtea a constatat că, prin alin. (2) al art. 83, legiuitorul a oferit şi posibilitatea de a pune concluzii orale în faţa instanţelor judecătoreşti acelui mandatar care, fără să fie avocat, este licenţiat în drept şi, în acelaşi timp, este soţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv cu partea reprezentată. De altfel, prevederile art. 83 din Codul de procedură civilă, în ansamblul lor, sunt destinate să asigure plenitudinea dreptului de acces liber la justiţie, reglementând reprezentarea convenţională ca un mecanism de facilitare a exercitării acestui drept fundamental. Faptul că persoana care consideră necesar să apeleze la justiţie pentru apărarea unor drepturi sau interese proprii nu este obligată să efectueze exclusiv personal acest demers reprezintă o înlesnire pe care legiuitorul a conceput-o în scopul asigurării unor mijloace efective şi eficiente de transpunere în practică a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie (Decizia nr. 860 din 17 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 10 aprilie 2020, paragraful 17). 21. Curtea a apreciat, de asemenea, că modalitatea de reglementare a reprezentării convenţionale asigură şi exercitarea deplină a dreptului de apărare, întrucât limitarea posibilităţii mandatarului de a pune concluzii orale în faţa instanţei nu reprezintă altceva decât o garanţie pentru realizarea dreptului consacrat de art. 24 din Legea fundamentală. În considerarea importanţei acestui tip de apărare în cadrul procesului, legiuitorul a apreciat că este necesar să impună realizarea acesteia într-o manieră profesionistă, prin intermediul unui avocat, asigurându-se astfel că justiţiabilul va beneficia de o apărare care să întrunească exigenţele calitative suficiente pentru a-i servi interesele procesuale şi a respecta standardele unui proces echitabil (Decizia nr. 860 din 17 decembrie 2019, precitată, paragraful 18). 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, îşi menţin valabilitatea cele statuate prin deciziile mai sus citate. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Irina Diana Roşca, prin mandatar, în Dosarul nr. 17.279/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 83 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
