Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală, ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, toate raportate la art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Sandu în Dosarul nr. 3.156/1/2019/a1.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 794D/2020. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei personal şi asistat de domnul avocat Daniel Chitic, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 962D/2020, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Gabriel Sandu în Dosarul nr. 2.607/1/2017/a4 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. 4. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei personal şi asistat de domnul avocat Daniel Chitic, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul prezent şi reprezentanta Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 962D/2020 la Dosarul nr. 794D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului avocat Daniel Chitic, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, în măsura în care dispoziţiile criticate permit ca cercetarea penală a membrilor Guvernului să poată fi realizată de procurori care nu au gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Face referire la Decizia nr. 514 din 14 iulie 2021, paragraful 58. Susţine că legiuitorul a fost inconsecvent în ceea ce priveşte reglementarea vechimii necesare pentru a putea accede în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Invocă prevederile constituţionale ale art. 72 alin. (2) care dispun că urmărirea şi trimiterea în judecată penală a deputaţilor şi a senatorilor se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Apreciază că termenul „numai“ este utilizat de către legiuitorul constituant pentru a garanta drepturile acestor persoane, care vor fi cercetate şi judecate de organele judiciare de la cel mai înalt nivel. Susţine că pentru a fi respectate dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Constituţie, accederea în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie trebuie să aibă în vedere atât vechimea persoanelor respective, cât şi gradul profesional al acestora, în caz contrar ajungându-se ca un membru al Guvernului să poată fi cercetat de un procuror cu grad profesional corespunzător unui parchet de pe lângă tribunal. În concluzie, pentru a fi respectate prevederile constituţionale ale art. 72 alin. (2), urmărirea penală a membrilor Guvernului trebuie realizată de către procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie care au atât vechimea în funcţie, cât şi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 7. Având cuvântul, reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că dispoziţiile criticate nu au legătură cu soluţionarea pe fond a cauzei şi nu determină o soluţie diferită în cauză. Arată că autorul excepţiei solicită o completare a condiţiilor necesare pentru a putea accede la Direcţia Naţională Anticorupţie. Or, modul de numire în cadrul acestei structuri nu are legătură cu hotărârea care se pronunţă în cauză de un judecător independent şi inamovibil. Normele criticate sunt norme derogatorii, ce intră în marja de apreciere a legiuitorului într-un anumit moment al politicii sale penale. În virtutea prevederilor constituţionale ale art. 61, legiuitorul are dreptul să reglementeze condiţiile, modalităţile şi procedurile de selectare a procurorilor, ţinând seama de principiul controlului ierarhic superior. De asemenea, poate crea norme speciale, derogatorii de la dreptul comun în materia numirii sau specializării procurorilor. Justiţiabilii au dreptul, potrivit art. 126 din Constituţie, să se adreseze instanţelor judecătoreşti, iar în procedura de cameră preliminară se va verifica competenţa organului judiciar care a realizat cercetarea penală. 8. Având cuvântul în replică, domnul avocat Daniel Chitic arată că libertatea de reglementare a legiuitorului într-un anumit domeniu nu este nelimitată, acesta trebuind să respecte prevederile Constituţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin Încheierea din 17 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.156/1/2019/a1.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală, ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, toate raportate la art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Sandu cu ocazia soluţionării unei cauze aflate în etapa procesuală a camerei preliminare. 10. Prin Încheierea din 16 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.607/1/2017/a4, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală, ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 şi ale art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, toate raportate la art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Sandu cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia face un istoric al elementelor de fapt şi al actelor care au dus la trimiterea sa în judecată în mai multe dosare penale. Arată că actele de urmărire penală au fost realizate de către un procuror cu grad de tribunal, care nu are vechimea necesară pentru a putea obţine calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, ceea ce, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 302 din 4 mai 2017, determină nulitatea absolută. Susţine că cercetarea penală a unui ministru nu trebuie să se supună numai regulilor referitoare la vechimea efectivă în profesie a procurorului, astfel cum este aceasta prevăzută în normele legale criticate, ci trebuie să respecte şi normele referitoare la gradul acestuia, care trebuie să corespundă gradului judecătorului care soluţionează cauza pe fond conform legii, respectiv să aibă grad corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aşa fiind, raportat la principiul legalităţii, componentă a statului de drept, în măsura în care judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt singurii competenţi să judece infracţiuni săvârşite de membrii Guvernului, în acelaşi mod şi procurorii care efectuează urmărirea penală trebuie să aibă vechimea şi gradul prevăzute de lege, respectiv minimum 10 ani vechime şi grad corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2007 şi Decizia nr. 248 din 16 aprilie 2019. 12. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că dispoziţiile criticate nu intră în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1) şi ale art. 124 şi nici cu cele ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Guvernul, în Dosarul nr. 962D/2020, arată că autorul excepţiei nu invocă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci învederează o chestiune de fapt a actului administrativ de numire în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a procurorului de caz prin raportare la condiţii de vechime care nu erau în vigoare la data numirii acestuia. Aşa fiind, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală, ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, toate raportate la art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. Dispoziţiile art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală au fost introduse prin art. III pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2014. 18. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. 16 pct. 2 din Legea nr. 49/2022 privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 martie 2022. La data de 16 decembrie 2022,Legea nr. 304/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.104 din 16 noiembrie 2022. Totodată, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a actelor aflate la dosare rezultă că autorul acesteia critică dispoziţiile art. 13 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002. În continuare, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. 19. Aşa fiind, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală, ale art. 13 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, toate raportate la art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: - Art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022: „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.“; – Art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală: „Este competent să efectueze ori, după caz, să conducă şi să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.“; – Art. 13 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002: "(1) Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre următoarele condiţii: a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro; b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către: deputaţi; senatori; membrii din România ai Parlamentului European; membrul desemnat de România în Comisia Europeană; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora; consilieri ai miniştrilor; judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecători şi procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia; Avocatul Poporului şi adjuncţii săi; consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale; consilierii de stat ai prim-ministrului; membrii şi auditorii publici externi din cadrul Curţii de Conturi a României şi ai camerelor judeţene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorii Băncii Naţionale a României; preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei; ofiţeri, amirali, generali şi mareşali; ofiţeri de poliţie; preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene; primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii municipiilor; consilieri judeţeni; prefecţi şi subprefecţi; conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora; avocaţi; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi al societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 293 şi 294 din Codul penal.(2) Infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie.(3) Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute la art. 246, 297 şi 300 din Codul penal, dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro.“;" – Art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004: „(2) Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorii trebuie să nu fi fost sancţionaţi disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, cel puţin 10 ani vechime în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma unui concurs organizat de către comisia constituită în acest scop.“ 20. Autorul excepţiei susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la claritatea şi previzibilitatea legilor, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi 13 referitor la dreptul la un remediu efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia, pe de o parte, este nemulţumit de faptul că actele de urmărire penală în dosarul său au fost realizate de către un procuror care nu are vechimea necesară pentru a putea obţine calitatea de procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie, şi, pe de altă parte, solicită completarea textelor de lege criticate în sensul introducerii condiţiei deţinerii gradului corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe lângă condiţiile ce trebuie îndeplinite de către un procuror pentru a putea fi numit în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. 22. Având în vedere aceste aspecte, Curtea reţine că, în esenţă, autorul excepţiei determină neconstituţionalitatea textelor criticate prin faptul că în propria cauză urmărirea penală a fost efectuată de un procuror necompetent. Or, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a dispoziţiilor criticate, aspect ce nu poate constitui motiv de neconstituţionalitate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, fiind de competenţa judecătorului de cameră preliminară [potrivit art. 342-347 din Codul de procedură penală coroborate cu art. 281 alin. (1) lit. b^1) şi alin. (4) lit. a) din acelaşi act normativ] sau de competenţa judecătorului de cameră preliminară/instanţei judecătoreşti [potrivit art. 342-347 din Codul de procedură penală coroborate cu art. 281 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din acelaşi act normativ, anterior modificărilor realizate prin art. I pct. 33 şi 34 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023, şi Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017]. 23. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce contravine prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. 24. Totodată, Curtea apreciază că nici solicitarea autorului excepţiei de completare a textelor de lege criticate în sensul introducerii condiţiei deţinerii gradului corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe lângă condiţiile ce trebuie îndeplinite de către un procuror pentru a putea fi numit în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate tinde la relevarea pretinsei neconstituţionalităţi a normelor procesual penale criticate prin raportare nu la conţinutul normativ intrinsec, ci prin raportare la o anumită soluţie legislativă pe care acestea nu o cuprind. Or, analiza unor astfel de critici de neconstituţionalitate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (6) din Codul de procedură penală, ale art. 13 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, toate raportate la art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022 privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Sandu în dosarele nr. 3.156/1/2019/a1.1 şi nr. 2.607/1/2017/a4 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 aprilie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
