Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horaţiu Radu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) şi art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal prin raportare la art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată în Dosarul nr. 694/175/2017 al Judecătoriei Aiud şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.820D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care - precizând, în prealabil, că Încheierea din 14 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 694/175/2017 de Judecătoria Aiud, este anterioară Deciziei Curţii nr. 774 din 28 noiembrie 2017 - solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând decizia precitată, paragrafele 22 şi 23. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 694/175/2017, Judecătoria Aiud a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) şi art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal prin raportare la art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată din oficiu într-o cauză penală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea susţine că prevederile art. 80 alin. (2) lit. d) şi art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal, care condiţionează individualizarea pedepsei de către instanţă, prin raportare la condiţia referitoare la maximul special de pedeapsă al infracţiunii pentru care procurorul poate dispune renunţarea la urmărirea penală [art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală], contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii instituit de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Soluţiile pe care instanţa le poate pronunţa într-un caz concret cu privire la o infracţiune sunt limitate dacă acea infracţiune este pedepsită cu închisoarea de cel mult 7 ani, în sensul în care, în cazul unui furt calificat, aceasta nu poate pronunţa decât o soluţie de condamnare cu suspendarea executării sub supraveghere, pe când procurorul are posibilitatea de a renunţa la urmărirea penală. Totodată, prin raportare la art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, prevederile criticate sunt apreciate ca fiind în contradicţie cu art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie. Astfel, având în vedere că „justiţia se înfăptuieşte prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe“ şi „justiţia este egală pentru toţi“, instanţa apreciază că ar trebui să i se permită adoptarea unor soluţii cel puţin identice ca rezultat cu cele pe care le poate dispune procurorul. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este, în principal, inadmisibilă, în condiţiile în care instanţa pune în discuţie o presupusă necorelare legislativă existentă între prevederile Codului penal şi cele ale Codului de procedură penală. Aşadar, în realitate, autoarea excepţiei solicită modificarea soluţiei legislative consacrate de textele de lege criticate, aspect care excedează competenţei Curţii Constituţionale. În subsidiar, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la evoluţia legislativă a prevederilor invocate, la Decizia Curţii nr. 23 din 20 ianuarie 2016 şi la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, prin care a fost modificată condiţia referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru care putea fi dispusă renunţarea la urmărirea penală de la cel mult 5 ani la cel mult 7 ani. Reţine că, potrivit expunerii de motive a ordonanţei de urgenţă, se justifică existenţa acestei instituţii prin utilitatea dovedită în practică, contribuind la degrevarea instanţelor de judecată de un număr însemnat de dosare pentru care procurorii au apreciat că nu există interes public în urmărirea respectivelor fapte. Menţionează, totodată, că actualul Cod penal a regândit, în mod fundamental, cadrul legal al individualizării pedepsei prin reglementarea a două instituţii noi (renunţarea la pedeapsă şi amânarea aplicării pedepsei), dar şi prin redimensionarea instituţiei suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi a liberării condiţionate. Cu privire la aceste modalităţi de individualizare judiciară a pedepsei precizează că acestea sunt concepute şi prezentate de Codul penal într-o succesiune progresivă determinată de gravitatea infracţiunii comise, periculozitatea infractorului, gradul de intervenţie pentru îndreptarea condamnatului şi consecinţele asupra acestuia, aşa încât a fost necesară instituirea unor condiţii de aplicabilitate diferite, care să permită această progresivitate a sistemului sancţiunilor neprivative de libertate. În opinia Guvernului, instituirea unor condiţii identice pentru toate aceste modalităţi ar lipsi de conţinut şi de individualitate existenţa mai multor mijloace de individualizare. 8. Avocatul Poporului precizează că a transmis punctul său de vedere, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) şi art. 83 alin. (2) din Codul penal, acesta fiind reţinut şi în Decizia Curţii nr. 774 din 28 noiembrie 2017. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 80 alin. (2) lit. d) şi art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal prin raportare la art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: - Art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal: „Nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă: […] d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 5 ani.“; – Art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal: „Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare […]“; – Art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală: „În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei.“ 12. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor penale şi procesual penale criticate, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi şi art. 126 alin. (1) în acord cu care justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea determină neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) şi ale art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal din compararea acestora cu prevederile art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, solicitând, în esenţă, ca judecătorul să aibă posibilitatea de a realiza un examen de individualizare a pedepsei, pentru a dispune renunţarea la aplicarea acesteia ori amânarea aplicării pedepsei, în condiţii similare dispunerii de către procuror a renunţării la urmărirea penală, în caz contrar, textul de lege criticat fiind neconstituţional. 14. Având însă în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“, Curtea constată că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele. Aşadar, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei, din această perspectivă excepţia de neconstituţionalitate din prezenta cauză urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. 15. De altfel, Curtea observă că a mai fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate având un obiect identic cu cel din prezenta cauză, pentru aceleaşi motive de neconstituţionalitate, fiind pronunţată Decizia nr. 774 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 13 februarie 2018, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate. De asemenea, instanţa de contencios constituţional a examinat, anterior deciziei precitate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal, în motivarea căreia autoarea susţinea că legiuitorul a condiţionat posibilitatea instanţei de judecată de a dispune renunţarea la aplicarea pedepsei de limita pedepsei cu închisoarea mai mare de 5 ani, comparativ cu puterea procurorului de a dispune renunţarea la urmărirea penală, pentru infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani. Astfel, se solicita ca judecătorul să aibă posibilitatea de a realiza un examen de individualizare a pedepsei, pentru a dispune renunţarea la aplicarea acesteia, în condiţii similare dispunerii de către procuror a renunţării la urmărirea penală, aşadar, cu o limită de pedeapsă de cel mult 7 ani închisoare şi necondiţionat de existenţa antecedentelor penale, în caz contrar, textul de lege criticat fiind neconstituţional. Analizând această excepţie de neconstituţionalitate, din perspectiva criticilor formulate, similare cu cele formulate în prezenta cauză, Curtea a apreciat că autoarea realizează o comparaţie între instituţia renunţării la aplicarea pedepsei şi instituţia renunţării la urmărirea penală. Având în vedere aceste aspecte, Curtea, prin Decizia nr. 527 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 15 octombrie 2017, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal. 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) şi art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal prin raportare la art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată în Dosarul nr. 694/175/2017 al Judecătoriei Aiud. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Aiud şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 aprilie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
