Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. c), art. 22 alin. (7) şi art. 69 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Aurel Munteanu şi de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în Dosarul nr. 2.069/110/2015 al Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.882D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, având în vedere că desemnarea prin ordin a persoanelor competente să acorde gradele profesionale şi partajarea atribuţiilor acestor persoane, care, în mod corespunzător, pot să dispună şi cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, nu sunt de natură să afecteze constituţionalitatea normelor criticate. În acest sens se invocă Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 26 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.069/110/2015, Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. c), art. 22 alin. (7) şi art. 69 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Aurel Munteanu şi de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ - intervenient accesoriu - într-o cauză având ca obiect anulare act administrativ, respectiv anularea Dispoziţiei nr. 115 din 8.04.2015, emisă de Inspectoratul de Poliţie Bacău, prin care s-a dispus încetarea raportului de muncă al autorului Aurel Munteanu, ca urmare a clasării medicale „inapt pentru îndeplinirea serviciului de poliţie pe timp de pace“. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, încălcând principiul securităţii raporturilor juridice în componenta sa privind accesibilitatea, claritatea şi previzibilitatea legii şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Se arată că, prin Decizia nr. 871 din 10 decembrie 2015, paragraful 20, Curtea, referitor la tehnica trimiterilor legislative, a reţinut că „trimiterea de la un text de lege la altul, în cadrul unui anumit act normativ sau la un alt act normativ, este un procedeu frecvent utilizat în scopul realizării economiei de mijloace. Pentru a nu se repeta de fiecare dată, legiuitorul poate face trimitere la o altă prevedere legală în care sunt stabilite expres anumite prescripţii normative. Efectul dispoziţiei de trimitere constă în încorporarea ideală a prevederilor la care se face trimiterea în conţinutul normei care face trimitere. Se produce astfel o împlinire a conţinutului ideal al normei care face trimiterea cu prescripţiile celuilalt text“. Totodată, autorii au invocat Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015 şi Decizia nr. 172 din 24 martie 2016. 6. În final, se apreciază că Parlamentul a delegat fără drept competenţa exclusivă de legiferare în sfera raporturilor funcţiei publice ministrului afacerilor interne, un organ al puterii executive, care a emis un ordin nepublicat în Monitorul Oficial al României. Ca atare, având în vedere că ordinul ministrului afacerilor interne nepublicat şi necunoscut reclamantului este încorporat ideal în norma de trimitere, dispoziţiile criticate din Legea nr. 360/2002 sunt norme inaccesibile şi imprevizibile. 7. Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia trebuie admisă, având în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul susţine că, având în vedere similitudinea problematicii supuse atenţiei prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate cu cea analizată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015 şi Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, este posibil ca argumentele reţinute de instanţa de control constituţional prin aceste decizii să fie aplicabile şi în speţa de faţă. Prin urmare, revine Curţii Constituţionale sarcina ca din susţinerile autorilor excepţiei să poată reţine aspectele de neconstituţionalitate. 10. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior în cauze având acelaşi obiect, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. c) şi art. 69 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 şi neconstituţionalităţii art. 22 alin. (7) din acelaşi act normativ. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. c), art. 22 alin. (7) şi art. 69 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: - Art. 15 alin. (1) lit. c): "Acordarea gradelor profesionale se face prin avansare de către: […] c) inspectorul general al Poliţiei Române şi şefii celorlalte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, pentru agenţii de poliţie.“;" – Art. 22 alin. (7): „Competenţele emiterii actelor administrative privind naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în condiţiile legii.“; – Art. 69 alin. (1): "Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a gradelor profesionale şi are loc: […] b) la pierderea capacităţii de muncă, în condiţiile legii, cu excepţia situaţiei în care a intervenit menţinerea în activitate în condiţiile art. 33^1;“." 14. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legii şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu titlu prealabil, Curtea reţine că, referitor la denumirea actuală a autorităţii administraţiei publice centrale la care art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 face referire, în prezent, funcţionează Ministerul Afacerilor Interne, înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 22 decembrie 2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 29 martie 2013. 16. Curtea reţine că dispoziţiile art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici asemănătoare, şi, prin Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 18 iulie 2017, şi Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.002 din 18 decembrie 2017, a statuat conformitatea acestor prevederi cu normele fundamentale. 17. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, din perspectiva reglementării prin ordin al ministrului afacerilor interne a competenţelor ce ţin de modificarea raportului de serviciu, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, prin Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2017, paragrafele 40-42, şi Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017, paragraful 33, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, fără a putea reţine motivele invocate de autorul excepţiei, respectiv cele pe care s-a fundamentat Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014. Aşadar, prin deciziile nr. 392 din 2 iulie 2014, nr. 637 din 13 octombrie 2015, nr. 172 din 24 martie 2016 şi nr. 244 din 19 aprilie 2016, Curtea a constatat neconstituţionalitatea unor texte din Legea nr. 360/2002 care permiteau delegarea reglementării unor „elemente esenţiale“ referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului, funcţionar public cu statut special, către ministrul de resort care era abilitat să adopte ordine. Ca atare, din analiza art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 Curtea a reţinut că termenul „competenţe“ are înţelesul de „persoană competentă“ care îşi exercită atribuţiile. 18. Din analiza conţinutului normativ al dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. c) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 Curtea reţine că termenul de „competenţă“ are acelaşi înţeles ca şi cel din cuprinsul art. 22 alin. (7) din acelaşi act normativ, de „persoană competentă“ care îşi exercită atribuţiile de acordare a gradelor profesionale, şi nu cel de element esenţial al raportului juridic de serviciu al poliţistului, în sensul celor reţinute de instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa. Aceste aspecte pot fi reglementate prin ordin al ministrului, cu respectarea art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului, iar acestea trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora. 19. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. c), art. 22 alin. (7) şi art. 69 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, formulată din perspectiva unei lipse de claritate şi previzibilitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, referitor la cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale legii, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015 (paragraful 29), că trăsătura esenţială a statului de drept o constituie supremaţia Constituţiei şi obligativitatea respectării legii şi că „Statul de drept asigură supremaţia Constituţiei, corelarea tuturor legilor şi tuturor actelor normative cu aceasta“ (Decizia nr. 22 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 17 martie 2004), ceea ce înseamnă că aceasta „implică, prioritar, respectarea legii, iar statul democratic este prin excelenţă un stat în care se manifestă domnia legii“ (Decizia nr. 13 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999). În acest sens, prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225, Curtea a reţinut că una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative şi că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). 20. Cu privire la aceleaşi cerinţe de calitate a legii, garanţie a principiului legalităţii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile din 4 mai 2000, 25 ianuarie 2007, 24 mai 2007 şi 5 ianuarie 2010, pronunţate în cauzele Rotaru împotriva României (paragraful 52), Sissanis împotriva României (paragraful 66), Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României (paragraful 34) şi Beyeler împotriva Italiei (paragraful 109), a reţinut obligativitatea asigurării acestor standarde de calitate a legii drept garanţie a principiului legalităţii. În plus, a fost statuat faptul că nu poate fi considerată drept „lege“ decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. 21. Aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate prevăd suficient de clar persoanele abilitate să acorde avansarea în grad profesional, respectiv să dispună încetarea raporturilor de serviciu pentru agenţii de poliţie, potrivit competenţelor/ atribuţiilor stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne. Ca atare, dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. c), art. 22 alin. (7) şi art. 69 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 au un conţinut normativ clar şi precis pentru a putea fi aplicate şi oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora - în cazul de faţă, poliţistul - să înţeleagă sensul lor şi să îşi adapteze conduita. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Aurel Munteanu şi de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în Dosarul nr. 2.069/110/2015 al Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. c), art. 22 alin. (7) şi art. 69 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
