Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (2) şi (3), ale art. 17 alin. (1) şi (5), ale art. 50 alin. (1) şi (2), ale art. 60 alin. (1), (2) şi (6) şi ale art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Marin Ţuluş în Dosarul nr. 9.958/311/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.327D/2018. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 22 martie 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 7 aprilie 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea din 13 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.958/311/2015, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (2) şi (3), ale art. 17 alin. (1) şi (5), ale art. 50 alin. (1) şi (2), ale art. 60 alin. (1), (2) şi (6) şi ale art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Excepţia a fost ridicată de Marin Ţuluş într-o cauză având ca obiect trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 raportat la art. 348 din Codul penal, cauză aflată în etapa procesuală a soluţionării apelurilor. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3), ale art. 17, ale art. 50, ale art. 60 alin. (2) şi (6) şi ale art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 încalcă principiile constituţionale privind statul de drept, legalitatea, universalitatea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, egalitatea în drepturi, viaţa intimă, familială şi privată, dreptul la învăţătură, dreptul de asociere, munca şi protecţia socială a muncii, libertatea economică şi înfăptuirea justiţiei. Consideră că textele criticate încalcă principiul legalităţii, din perspectiva lipsei de claritate şi previzibilitate a legii, de exemplu, cu privire la modul de înfiinţare a Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi a barourilor. De asemenea, arată că dispoziţiile de lege criticate impun dobândirea calităţii de membru al unui barou care face parte din Uniunea Naţională a Barourilor din România ca formă exclusivă de exercitare a profesiei de avocat, ceea ce încalcă dreptul la muncă şi libertatea economică, prin îngrădirea dreptului de exercitare a acestei profesii. Totodată, libertatea de acces în profesie pe baza studiilor juridice este restricţionată de examene fără acreditare universitară. Astfel, consideră că Legea nr. 51/1995 este abuzivă, având drept scop menţinerea discriminării, prin marginalizarea unei categorii importante de absolvenţi de studii juridice şi avantajarea doar a anumitor persoane, prin obstrucţionarea concurenţei şi a dezvoltării profesiei de avocat, precum şi prin crearea premiselor pentru condamnarea nelegală şi represiunea nedreaptă a membrilor unor barouri care nu fac parte din Uniunea Naţională a Barourilor din România. De asemenea, arată că modalitatea de primire în profesia de avocat încalcă dreptul la muncă, libertatea economică şi dreptul la viaţă intimă, familială şi privată. 5. Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 1 alin. (1), (2) şi (3), ale art. 17 alin. (1) şi (5), ale art. 50 alin. (1) şi (2), ale art. 60 alin. (1), (2) şi (6) şi ale art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011. Din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese că aceasta vizează, în realitate, dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3), ale art. 17, ale art. 50, ale art. 60 alin. (2) şi (6) şi ale art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995, republicată în 2011, cu modificările aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. În temeiul prevederilor art. II din Legea nr. 25/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 28 martie 2017, Legea nr. 51/1995 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, dându-se textelor o nouă numerotare. Curtea se va pronunţa însă asupra textelor de lege criticate în numerotarea şi având cuprinsul care au produs efecte în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3), ale art. 17, ale art. 50, ale art. 60 alin. (2) şi (6) şi ale art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995, având următorul cuprins: - Art. 1 alin. (2) şi (3): "(2) Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R.(3) Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată şi din oficiu.;" – Art. 17: "(1) Primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de U.N.B.R., cel puţin anual şi la nivel naţional, potrivit prezentei legi şi Statutului profesiei de avocat.(2) Examenul pentru primirea în profesia de avocat se susţine în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor şi se desfăşoară în mod unitar, în centrele teritoriale ale acestuia, având la bază o metodologie elaborată şi aprobată de Consiliul U.N.B.R.(3) Tematica examenului este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea subiectelor se face de comisia naţională de examen.(4) Comisia naţională de examen este formată cu precădere din avocaţi - cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat. Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea barourilor.(5) Dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, precum şi judecătorilor de la instanţele internaţionale." – Art. 50: "(1) Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti. Sediul baroului este în oraşul de reşedinţă al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti.(2) Baroul are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.(3) Contribuţia avocaţilor la realizarea bugetului este stabilită de consiliul baroului.(4) Patrimoniul baroului poate fi folosit în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii." – Art. 60 alin. (2) şi (6): "(2) U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, are patrimoniu şi buget proprii. [...](6) Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Naţională a Barourilor din România», «U.N.B.R.» ori «Uniunea Avocaţilor din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă." – Art. 113 alin. (1) şi (2): "(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate prin hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică, în orice domenii, îşi încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori încuviinţate activităţi de consultanţă, reprezentare şi asistenţă juridică contrare dispoziţiilor prezentei legi." 10. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi principiul legalităţii, ale art. 15 referitor la universalitatea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 32 privind dreptul la învăţătură, ale art. 40 referitor la dreptul de asociere, ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 45 referitor la libertatea economică şi ale art. 124 alin. (1) referitor la înfăptuirea justiţiei. 11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia a mai formulat o excepţie identică în acelaşi dosar penal, în cursul procedurii de cameră preliminară. 12. Astfel, prin Încheierea din 25 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.958/311/2015/a1, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3), ale art. 17, ale art. 50, ale art. 60 alin. (2) şi (6) şi ale art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de acelaşi autor - Marin Ţuluş - şi care a format obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 794D/2016, soluţionat prin Decizia nr. 349 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 10 august 2017, prin care excepţia a fost respinsă ca neîntemeiată. 13. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că o decizie a sa are autoritate de lucru judecat în ipoteza în care obiectul, cauza şi părţile sunt aceleaşi atât în cadrul excepţiei soluţionate prin respectiva decizie, cât şi în cadrul excepţiei ridicate ulterior. Astfel, ţinând seama de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie şi ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, referitoare la obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucât prima decizie intră în puterea lucrului judecat şi, în consecinţă, excepţia este inadmisibilă (Decizia nr. 567 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, Decizia nr. 864 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 6 august 2008, Decizia nr. 507 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 9 iunie 2009, Decizia nr. 184 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 mai 2012, şi Decizia nr. 419 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012). 14. De asemenea, Curtea a reţinut că hotărârea de sesizare a Curţii Constituţionale se bucură de autoritate de lucru judecat sub aspectul dispoziţiei de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât, dacă este invocată din nou aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, instanţa judecătoreasă a quo are competenţa de a invoca - din oficiu - şi de a admite excepţia autorităţii de lucru judecat. De aceea, în condiţiile în care instanţa judecătorească nu îşi îndeplineşte această atribuţie, revine instanţei constituţionale competenţa de a respinge ca inadmisibilă - în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, ale art. 11 alin. (3) şi ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 430 din Codul de procedură civilă - excepţia de neconstituţionalitate astfel formulată, întrucât dispoziţiile procesual civile referitoare la autoritatea de lucru judecat ataşată hotărârilor judecătoreşti sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cazul deciziilor Curţii Constituţionale (Decizia nr. 481 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 11 august 2015, paragraful 14, şi Decizia nr. 376 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 2 august 2017, paragraful 15). 15. Raportând cele de mai sus la cauza de faţă, Curtea observă că instanţa judecătoreasă a quo, şi anume Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, sesizând Curtea Constituţională prin Încheierea din 13 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.958/311/2015, nu a ţinut cont de autoritatea de lucru judecat de care se bucura - sub aspectul dispoziţiei de sesizare a Curţii Constituţionale - Încheierea din 25 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. 9958/311/2015/a1. Aşadar, printr-o decizie anterioară, şi anume Decizia nr. 349 din 11 mai 2017, mai sus citată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3), ale art. 17, ale art. 50, ale art. 60 alin. (2) şi (6) şi ale art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995, iar decizia pronunţată are - pentru părţile aflate în litigiu - autoritate de lucru judecat cu privire la problema de constituţionalitate dezlegată. O atare concluzie se impune prin prisma faptului că excepţia de neconstituţionalitate supusă analizei Curţii Constituţionale a fost formulată de aceeaşi parte - Marin Ţuluş - în cadrul aceluiaşi proces - excepţia fiind reiterată în calea de atac a apelului, obiectul excepţiei îl constituie aceleaşi dispoziţii din Legea nr. 51/1995, iar cauza pe care se fundamentează este identică, întrucât motivarea excepţiei este raportată la aceleaşi prevederi din Constituţie, şi anume art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15, 16, 20, 26, 32, 40, 41, 45 şi art. 124 alin. (1). Mai mult, argumentaţia pretinsei relaţii de contrarietate între obiectul excepţiei şi textele constituţionale menţionate este, de asemenea, identică. În aceste condiţii este evident că Decizia nr. 349 din 11 mai 2017 se bucură de autoritate de lucru judecat în raport cu părţile din proces - efecte inter partes litigantes. 16. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3), ale art. 17, ale art. 50, ale art. 60 alin. (2) şi (6) şi ale art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 este inadmisibilă. 17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3), ale art. 17, ale art. 50, ale art. 60 alin. (2) şi (6) şi ale art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Marin Ţuluş în Dosarul nr. 9.958/311/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
