Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 16, art. 21 alin. (6) şi art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Mariana Georgeta Răchită în Dosarul nr. 5.575/3/2017/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.602D/2017. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei şi pentru partea Georgeta Andrei, doamna avocat Cristina Gabriela Răchită, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 161D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, ridicată de Elena Grigoraş în Dosarul nr. 3.829/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. 4. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, doamna avocat Cristina Gabriela Răchită, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestora. Reprezentantul autoarelor excepţiei şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 161D/2018 la Dosarul nr. 2.602D/2017, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autoarelor excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În susţinerea acestei cereri, arată că prin înlăturarea posibilităţii stabilirii despăgubirilor băneşti la valoarea de circulaţie pe care imobilul revendicat o avea la data soluţionării notificării şi evaluarea acestuia prin raportare la grila notarială în vigoare la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 s-a depăşit marja de apreciere pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut-o statului român în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirilor. Mai susţine că terminologia folosită nu este suficient de clară şi previzibilă, cu referire la compensarea prin puncte. În acelaşi sens, consideră că nu poate fi stabilită natura juridică a punctelor prin care se realizează compensarea, acordarea acestora nefiind aptă să asigure o reparaţie echitabilă. Face, de asemenea, o comparaţie, sub aspectul modului de calcul al despăgubirilor, cu foştii chiriaşi care au cumpărat imobilele în temeiul Legii nr. 112/1995, dar au fost evinşi, şi foştii proprietari care şi-au revendicat imobilele în baza Legii nr. 10/2001. În fine, susţine că nu se asigură o justă despăgubire în sensul art. 44 alin. (3) din Constituţie, întrucât, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, operează, în privinţa persoanelor îndreptăţite, o expropriere nouă, mascată. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu sunt încălcate dispoziţiile din Legea fundamentală invocate. Precizează, totodată, că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat prin numeroase decizii în sensul constituţionalităţii textelor de lege criticate şi nu există motive pentru schimbarea practicii în această materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin Decizia civilă nr. 391 din 16 august 2017 şi Încheierea din 20 octombrie 2017, pronunţate în dosarele nr. 5.575/3/2017/a1 şi, respectiv, nr. 3.829/3/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie şi Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 16, art. 21 alin. (6) şi art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Mariana Georgeta Răchită şi Elena Grigoraş în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de obligare a Ministerului Finanţelor Publice, a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la plata de despăgubiri pentru imobile revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001, la valoarea care se va stabili prin expertiză. În Dosarul nr. 2.602D/2017, Curtea a fost sesizată prin decizia prin care Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii prin care Tribunalul Bucureşti a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, pe motivul lipsei legăturii cu cauza a dispoziţiilor legale criticate. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se critică, în esenţă, faptul că prin textele de lege criticate s-a înlăturat posibilitatea despăgubirii băneşti la valoarea de circulaţie de la data soluţionării cererii, posibilitate iniţial stabilită prin Legea nr. 10/2001. Se arată că pentru imobilele preluate de stat în perioada de referinţă a legii nu se mai poate acorda o prealabilă despăgubire, iar una dreaptă se putea acorda doar înainte de modificarea Legii nr. 10/2001 prin textele din Legea nr. 165/2013 supuse controlului de constituţionalitate. Acestea elimină posibilitatea stabilirii despăgubirilor prin expertiză, precizând că evaluarea se face conform grilei notariale în vigoare la momentul intrării în vigoare a legii şi că măsurile reparatorii constau în compensarea prin puncte. Sub acest aspect, în motivarea excepţiei, se arată că punctele nu reprezintă o dreaptă despăgubire în sens constituţional. Textele de lege criticate elimină posibilitatea stabilirii despăgubirilor la valoarea de la data soluţionării notificării, limitând în timp şi cuantum evaluarea la valoarea de la nivelul anului 2013, când România se afla în plină criză imobiliară, înregistrând o scădere drastică a tranzacţiilor imobiliare şi a valorii de circulaţie a imobilelor. Dispoziţiile legale criticate operează o expropriere nouă, mascată, pentru partea de despăgubire reprezentând diferenţa dintre valoarea imobilului în anul 2013 şi valoarea imobilului la momentul încasării sumelor, după transformarea punctelor în echivalentul bănesc. Se susţine, totodată, că textele de lege criticate pun persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii într-o situaţie de inferioritate, discriminatorie, faţă de cumpărătorii în baza Legii nr. 112/1995 tot ai unor imobile preluate abuziv, evinşi de foştii proprietari, cumpărători care au posibilitatea reală, concretă, de a obţine pe cale judecătorească preţul reactualizat al imobilului, stabilit prin expertiză judiciară, potrivit art. 50^1 din Legea nr. 10/2001, la valoarea de circulaţie de la momentul întocmirii unei astfel de expertize judiciare, iar nu limitat la valoarea din anul 2013. 10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, drepturile şi principiile fundamentale constituţionale evocate nefiind încălcate prin stipularea ca măsură reparatorie a acordării de puncte, într-un cuantum stabilit potrivit algoritmului prevăzut prin Legea nr. 165/2013, care este un act normativ special. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere, menţionează referirile făcute de Curtea Constituţională la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care se arată că imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de piaţă a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului (Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, paragraful 127). Având în vedere că art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie permite legiuitorului organic să stabilească limitele şi conţinutul dreptului de proprietate, Curtea a mai arătat că Legea nr. 165/2013 nu impune plafonarea despăgubirilor - măsură recomandată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului -, ci, dimpotrivă, prevede acordarea lor integrală, dar prin raportare la un alt sistem de referinţă al evaluării decât cel preexistent - cel al aplicării grilei notariale, conform art. 21 alin. (6) din lege - şi fără acordarea de dobânzi sau penalităţi. Curtea a subliniat că această măsură nu este însă de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanţa sa, deoarece nu îi pune în pericol existenţa şi efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obţinut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituţie (Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014). În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a observat că modul de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013). Invocă, de asemenea, deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 20 septembrie 2016, nr. 712 din 6 decembrie 2016 şi nr. 714 din 6 decembrie 2016. 13. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, arătând că, în opinia sa, situaţia generată de acestea nu este de natură a aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, doar pentru că legiuitorul a ales să reglementeze în mod diferit modalitatea de calcul al despăgubirilor în vederea emiterii titlului de despăgubire. De asemenea, prin instituirea unei noi proceduri de stabilire şi acordare a despăgubirilor, după verificarea documentelor care au stat la baza deciziilor emise de unităţile deţinătoare, nu se suprimă dreptul de proprietate privată. În privinţa celorlalte critici de neconstituţionalitate raportate la normele constituţionale, apreciază că nu pot fi reţinute, întrucât prin prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate nu se aduce atingere principiilor constituţionale invocate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate şi a părţii Georgeta Andrei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (2), art. 16, art. 21 alin. (6) şi art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: - Art. 1 alin. (2): „(2) În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.“; – Art. 16: „Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).“; – Art. 21 alin. (6): „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“; – Art. 50 lit. a): „a) sintagma «despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv», cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se înlocuieşte cu sintagma «măsuri compensatorii în condiţiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România»;.“ 17. În opinia autoarelor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 44 alin. (1)-(3) referitor la garantarea şi ocrotirea egală a dreptului de proprietate privată şi la condiţiile exproprierii şi art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici similare, instanţa de contencios constituţional respingând, prin numeroase decizii, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 19. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 20 aprilie 2015, Curtea a observat că prevederile art. 16 şi art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 reflectă modalitatea aleasă de legiuitorul român de a rezolva problema restituirii imobilelor preluate în mod abuziv în timpul regimului comunist, în cadrul marjei de apreciere recunoscute acestuia de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care au fost reţinute în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. 20. În acest sens, art. 16 şi art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 statuează că cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Ambele texte dau expresie intenţiei legiuitorului român de a realiza un echilibru între interesul particular al fiecărei persoane îndreptăţite la despăgubiri şi interesul general al societăţii, acela de a nu destabiliza situaţia economică a statului prin acordarea unor despăgubiri al căror cuantum însumat să fie de natură să afecteze grav bugetul naţional. 21. De asemenea, de exemplu, prin Decizia nr. 495 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 8 noiembrie 2018 (paragrafele 21 şi 22), cu privire la criticile referitoare la prevederile din Legea nr. 165/2013 care instituie soluţia acordării de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa anterioară, reţinând că prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a apreciat că aceasta constituie modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Legea nr. 165/2013 a fost adoptată ca urmare a pronunţării de către instanţa europeană a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care a fost lăsată statului român o largă marjă de apreciere în privinţa mijloacelor prin care să îndeplinească obligaţiile juridice impuse şi să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. Având în vedere aceste constatări, Curtea a apreciat că nu se poate reţine critica referitoare la pretinsa nesocotire a dispoziţiilor din Legea fundamentală care garantează dreptul de proprietate privată. 22. Referitor la modul de stabilire a despăgubirii la o valoare justă, determinată conform standardelor internaţionale, iar nu prin raportare la grila notarială valabilă la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, Curtea a reţinut că scopul legiuitorului român a constat în introducerea, prin noul act normativ, a unui sistem unitar şi previzibil de evaluare a imobilelor, respectiv prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. În aceeaşi ordine de idei, Curtea a făcut referire şi la Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României (paragraful 127), prin care instanţa de la Strasbourg a reamintit că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de piaţă a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunţată în Cauza Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 şi următoarele]. 23. Instanţa de contencios constituţional a mai observat că prin intermediul acestui nou sistem de calcul este, într-adevăr, posibil ca valoarea despăgubirilor acordate sub formă de puncte să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislaţiei anterioare în materie (Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente) referitoare la stabilirea valorii de piaţă a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaţionale de evaluare. Dar legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar, să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii. Astfel, deşi printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, menite să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăţilor, se numără şi plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, totuşi, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând doar sistemul de referinţă al evaluării. 24. Cele statuate în jurisprudenţa citată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a acesteia. 25. În ceea ce priveşte pretinsa discriminare instituită prin reglementările legale în vigoare, respectiv cele cuprinse în Legea nr. 165/2013 şi cele din Legea nr. 10/2001 referitoare la modul de stabilire a despăgubirilor pentru foştii proprietari deposedaţi în mod abuziv, respectiv pentru chiriaşii imobilelor preluate în mod abuziv de statul român şi care au devenit proprietari în condiţiile Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, dar le-au fost desfiinţate contractele de vânzare-cumpărare, Curtea observă că este vorba despre situaţii diferite, a căror reglementare diferită este justificată în mod obiectiv şi rezonabil. 26. Astfel, autoarele excepţiei fac comparaţie, pe de o parte, între prevederile art. 501 din Legea nr. 10/2001 care consacră dreptul proprietarilor, foşti chiriaşi, ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, de a obţine restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit prin expertiză, conform standardelor internaţionale de evaluare şi, pe de altă parte, cele ale art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, care prevăd că evaluarea despăgubirilor cuvenite proprietarilor iniţiali pentru imobilele preluate în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist şi care nu mai pot fi restituite în natură se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. 27. Curtea constată că cele două categorii de persoane menţionate se află în situaţii juridice diferite, care justifică în mod obiectiv un tratament juridic diferit. Astfel, în ceea ce priveşte prima categorie de persoane, este echitabil ca foştii chiriaşi, care au cumpărat imobilele de la stat, să beneficieze de plata unor despăgubiri la preţul de piaţă al imobilelor, ca urmare a desfiinţării pe cale judecătorească a contractelor lor de vânzare-cumpărare din cauza constatării împrejurării că statul nu deţinea un titlu valabil în baza căruia să le poată înstrăina, având în vedere că, la data dobândirii lor, cumpărătorii, foşti chiriaşi, au plătit preţul real al acestora. Se impune o restitutio in integrum, care să acopere prejudiciul suferit ca urmare a încheierii cu bună-credinţă a unui contract de vânzare-cumpărare de la un neproprietar, acesta fiind ţinut să răspundă pentru evicţiune, în condiţiile dreptului comun (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 380 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 13 iunie 2012). 28. Despăgubirile pentru imobilele preluate în mod abuziv în timpul regimului comunist, acordate de statul român foştilor proprietari, reprezintă însă măsuri reparatorii pentru preluările dintro perioadă istorică dominată de privări nedrepte de proprietate, pe care, ulterior instaurării regimului democratic, legiuitorul român şi-a propus să le regleze printr-o serie de acte normative, printre care şi legea în discuţie. Sub acest aspect, Curtea reţine considerentele de principiu statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 89, potrivit cărora Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu impune statelor contractante nicio obligaţie specifică de reparare a nedreptăţilor sau prejudiciilor cauzate înainte ca ele să fi ratificat Convenţia. De asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nu poate fi interpretat ca restrângând libertatea statelor contractante de a alege condiţiile în care ele acceptă să restituie bunurile ce le-au fost transferate înainte să ratifice Convenţia (Hotărârea din 28 septembrie 2004, pronunţată în Cauza Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Adoptarea unor legi care să prevadă restituirea bunurilor confiscate sau despăgubirea persoanelor victime ale unor astfel de confiscări necesită o vastă analiză a numeroase aspecte de ordin moral, juridic, politic şi economic. Considerând un lucru normal ca legiuitorul să dispună de o mare marjă de apreciere în ceea ce priveşte politica economică şi socială, Curtea a declarat că respectă modul în care acesta concepe imperativele „utilităţii publice“, cu excepţia cazului în care aprecierea sa se dovedeşte complet lipsită de o bază rezonabilă (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 46, şi Hotărârea din 23 noiembrie 2000, pronunţată în Cauza Fostul rege al Greciei şi alţii împotriva Greciei, paragraful 87). Acest lucru este valabil cu atât mai mult pentru modificările atât de fundamentale ale sistemului unei ţări, cum ar fi tranziţia de la un regim totalitar la o formă democratică de guvernare şi reforma structurii politice, juridice şi economice a statului, fenomene care duc inevitabil la adoptarea unor legi economice şi sociale la scară mare (Hotărârea din 22 iunie 2004, pronunţată în Cauza Broniowski împotriva Poloniei, paragraful 149). 29. Prin urmare, este justificat ca stabilirea modalităţii şi dimensionarea reparaţiilor să reprezinte opţiunea legiuitorului, în cadrul concepţiei de ansamblu adoptate de statul român în considerarea realităţilor economice existente şi a posibilităţilor reale de realizare efectivă a acestui demers corectiv (în acest sens, a se vedea, mutatis mutandis, şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 542 din 18 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 22 ianuarie 2019). 30. Tot astfel, nu poate fi reţinută nici pretinsa discriminare instituită între persoanele care obţin despăgubiri calculate prin actuala modalitate de calcul a valorii bunului imobil revendicat, astfel cum aceasta este stabilită prin art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, şi cei care au obţinut despăgubirile cuvenite calculate prin raportare la standardele internaţionale, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 1/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009, care stabileau că, în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piaţă corespunzătoare a întregului imobil, teren şi construcţii, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare, iar dacă persoanele îndreptăţite au primit despăgubiri potrivit prevederilor legii menţionate, ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflaţiei, şi valoarea corespunzătoare de piaţă a imobilului. Acest sistem a fost modificat prin prevederile art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 care au precizat expres faptul că „orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare [...] prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă“. 31. Sub acest aspect, în ceea priveşte cuantumul despăgubirilor acordate, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate. În plus, Curtea Constituţională a statuat că, dacă prin jocul unor prevederi legale anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, paragraful 44, sau Decizia nr. 367 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 26 august 2016, paragraful 24). 32. Faţă de cele arătate, rezultă că nu se poate reţine nici nesocotirea principiului egalităţii în faţa legii, invocat de autoarele excepţiei. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mariana Georgeta Răchită în Dosarul nr. 5.575/3/2017/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie şi de Elena Grigoraş în Dosarul nr. 3.829/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că prevederile art. 1 alin. (2), art. 16, art. 21 alin. (6) şi art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 aprilie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
