Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alin Ciprian Struţ în Dosarul nr. 36.231/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.591D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Magistratul-asistent referă asupra faptului că părţile Accolla Antonio şi Pizzi Federica au fost citate la adrese din Italia, citaţiile neputând fi înmânate, întrucât părţile anterior menţionate nu au fost găsite la adresele comunicate Curţii Constituţionale, că s-a luat legătura cu Judecătoria Iaşi, care a comunicat faptul că a întâmpinat aceleaşi probleme în privinţa procedurii de citare şi că părţile în cauză şi-au schimbat, de fapt, adresele fără să comunice instanţei această schimbare. În aceste condiţii, Curtea a luat legătura cu avocatul care a reprezentat cele două părţi în faţa Judecătoriei Iaşi, care a comunicat însă că nu este mandatat de acestea să le reprezinte în faţa Curţii Constituţionale. Totodată se arată că părţile Accolla Antonio şi Pizzi Federica au fost citate pe site-ul Curţii Constituţionale. 3. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, întrucât părţile au obligaţia să aducă la cunoştinţa Curţii modificarea adreselor de corespondenţă. 4. Curtea Constituţională constată că procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. Se susţine că, pe fond, este invocată o problemă de competenţă a instanţei, în funcţie de împrejurarea dacă a fost sau nu începută urmărirea penală, dificultatea pornind de la calitatea personală a autorului excepţiei, în cauză fiind vorba de un făptuitor avocat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 20 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 36.231/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alin Ciprian Struţ, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei soluţii de clasare. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 341 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, prin faptul că permit instanţei judecătoreşti ca, pe cale administrativă, fără a proceda la înregistrarea dosarului şi la citarea părţilor, să îşi verifice competenţa materială, în lipsa unei proceduri caracterizate prin publicitate, contradictorialitate şi oralitate. Se arată că lipsirea petentului de dreptul de a participa la procedura de stabilire a instanţei competente să soluţioneze plângerea împotriva soluţiei de clasare constituie o vătămare gravă a intereselor acestuia. Mai mult, se susţine că textul criticat poate crea blocaje în activitatea instanţelor judecătoreşti, care îşi pot declina competenţa una în favoarea celeilalte, în mod reciproc, fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 51 din Codul de procedură penală, referitoare la sesizarea instanţei superioare comune în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă. Pentru aceste motive se susţine că dispoziţiile art. 341 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că ele nu sunt aplicabile în cazul plângerilor depuse la instanţele de judecată. Se arată că interpretarea anterior invocată ar permite verificarea competenţei după citarea părţilor, cu respectarea principiilor publicităţii, oralităţii şi contradictorialităţii. 8. Judecătoria Iaşi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat nu încalcă dispoziţiile art. 21 şi nici pe cele ale art. 126 din Constituţie. Se apreciază că prevederile art. 341 din Codul de procedură penală permit legala sesizare, în cazul îndreptării greşite a unei cereri, având în vedere faptul că, în general, orice instituţie poate soluţiona doar acele cereri care intră în competenţa sa, stabilită prin lege. Mai mult, se susţine că rezoluţia unui judecător, fundamentată pe prevederile art. 341 din Codul de procedură penală, este rezultatul unei aprecieri libere şi neviciate. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi că îşi menţine punctul de vedere exprimat în Decizia Curţii Constituţionale nr. 442 din 21 iunie 2016, conform căruia plângerea reglementată la art. 341 din Codul de procedură penală constituie, ea însăşi, o garanţie a dreptului la un proces echitabil, fiind reglementată cu respectarea de către legiuitor a competenţei sale constituţionale. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 341 alin. (1) din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine însă că autorul critică, în realitate, prevederile art. 341 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „[ ...] Plângerea greşit îndreptată se trimite pe cale administrativă organului judiciar competent.“ 14. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 20 cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 341 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, fiind pronunţate, în acest sens, Decizia nr. 442 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 30 august 2016, şi Decizia nr. 408 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iulie 2015, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 16. Prin Decizia nr. 408 din 28 mai 2015, paragraful 19, Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte critica raportată la judecarea plângerii în camera de consiliu, că s-a pronunţat asupra procedurii referitoare la plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire ori netrimitere în judecată şi a statuat că judecarea ei în camera de consiliu nu afectează dispoziţiile constituţionale invocate. Cu acel prilej s-a arătat că publicitatea, ca principiu al şedinţei de judecată, constă în posibilitatea pe care o are orice persoană de a asista la desfăşurarea judecăţii, constituind deopotrivă un mijloc de a prezerva încrederea opiniei publice în instanţele judecătoreşti. 17. Tot prin Decizia nr. 408 din 28 mai 2015, instanţa de contencios constituţional a reţinut că principiul publicităţii şedinţelor de judecată este prevăzut la art. 6 paragraful 1 din Convenţie, potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod public a cauzei sale de către o instanţă, care va hotărî, între altele, asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală. S-a arătat, prin aceeaşi decizie, că importanţa acestui principiu a fost subliniată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, în jurisprudenţa sa, a statuat că publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se referă art. 6 paragraful 1 din Convenţie, are ca scop protejarea justiţiabililor împotriva unei „justiţii secrete“ şi vizează dezbaterile propriu-zise ale procesului (Hotărârea din 26 septembrie 1995, pronunţată în Cauza Diennet împotriva Franţei, paragraful 33). Cu toate acestea, instanţa europeană a statuat că dreptul la o şedinţă publică nu este un drept absolut, motiv pentru care nu s-ar putea susţine că şi în situaţia în care, după judecarea în fond, instanţa de apel învestită cu plenitudinea de jurisdicţie ar fi ţinută întotdeauna de o audienţă publică, independent de natura problemelor asupra cărora ea ar statua (Hotărârea din 29 octombrie 1991, pronunţată în Cauza Jan Lke Andersson împotriva Suediei, paragraful 27, şi Hotărârea din 27 martie 1998, pronunţată în Cauza K.D.B. împotriva Olandei, paragraful 39). 18. De asemenea, Curtea a reţinut că desfăşurarea procedurii criticate în camera de consiliu este în deplină concordanţă cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora „Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege“, şi nu aduce atingere, în niciun mod, dispoziţiilor constituţionale invocate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit argumentelor dezvoltate în Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Curtea Constituţională a cenzurat absenţa contradictorialităţii şi oralităţii procedurii instituite în faţa judecătorului de cameră preliminară, în cazul competenţei sale de a soluţiona plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. În concluzie, nu pot fi identificate niciun fel de motive care să conducă la concluzia că, în măsura în care părţile, subiecţii procesuali principali şi procurorul beneficiază de dreptul de a fi prezenţi în faţa judecătorului de cameră preliminară şi de a-şi susţine oral interesele, absenţa publicului din sala de judecată este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil. 19. Distinct de argumentele reţinute prin Decizia nr. 408 din 28 mai 2015, care sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, Curtea constată că, într-adevăr, prin teza a doua a prevederilor art. 341 alin. (1) din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut trimiterea, de către judecătorul de cameră preliminară, pe cale administrativă, a plângerii formulate împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, greşit îndreptate, organului judiciar competent. Această procedură presupune o simplă verificare a judecătorului de cameră preliminară a competenţei sale, însoţită de procedura trimiterii pe cale administrativă a plângerii organului judiciar competent, în situaţia în care constată că competenţa de soluţionare îi revine acestuia din urmă, constatare ce se realizează fără citarea părţilor şi fără administrarea de probe în acest sens. 20. Această manieră de reglementare a trimiterii pe cale administrativă de către judecătorul de cameră preliminară sesizat cu soluţionarea unei plângeri formulate conform prevederilor art. 340 din Codul de procedură penală este, pe de o parte, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, mai sus invocată, iar, pe de altă parte, firească, având în vedere că obiectul unei asemenea hotărâri administrative nu priveşte aspectele de natură penală reţinute prin actul procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată, precum şi nevoia de asigurare a celerităţii procesului penal. 21. Totodată, trimiterea pe cale administrativă realizată de judecătorul de cameră preliminară, în ipoteza reglementată la art. 341 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil al părţilor nemulţumite de modalitatea de determinare a organului judiciar competent, în debutul procedurii de soluţionare a plângerii formulate împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, întrucât, conform alin. (2) al aceluiaşi art. 341, plângerea astfel formulată se soluţionează cu citarea petentului şi a intimaţilor şi cu încunoştinţarea procurorului, aceştia având dreptul de a depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. De asemenea, în situaţia în care în cauză a fost pusă în mişcare acţiunea penală, aceeaşi dispoziţie legală anterior menţionată prevede că petentul şi intimaţii pot formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. De asemenea, conform art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, plângerea se soluţionează în camera de consiliu, cu participarea procurorului, la soluţionarea acesteia putând participa, având în vedere dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, petentul şi intimaţii. 22. Dispoziţiile legale mai sus analizate trebuie coroborate cu cele ale art. 281 alin. (1) lit. a) şi lit. b) şi ale art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, ce reglementează nulităţile absolute şi nulităţile relative, care permit părţii interesate să invoce lipsa competenţei organelor judiciare, conform distincţiilor prevăzute de legiuitor în cuprinsul lor. 23. Toate dispoziţiile legale mai sus analizate sunt de natură a asigura părţilor dreptul la un proces echitabil în situaţia în care acestea doresc să conteste competenţa organului judiciar care soluţionează plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, chiar şi în condiţiile reglementării îndreptării acesteia, pe cale administrativă, către organul judiciar competent, conform art. 341 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, acestea beneficiind de toate garanţiile procesuale specifice dreptului fundamental invocat, impuse de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţie. 24. Nu în ultimul rând, soluţia legislativă criticată reprezintă opţiunea legiuitorului, reglementată conform competenţei sale constituţionale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală şi în marja de apreciere prevăzută de aceasta. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alin Ciprian Struţ în Dosarul nr. 36.231/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
