Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emilian Şoşu în Dosarul nr. 18.119/180/2018/a1 al Tribunalului Bacău - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 85D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 106D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cătălin Florin Paşcalău în Dosarul nr. 2.816/177/2019 al Judecătoriei Aleşd. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 4. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.636D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Titi Lixandru, Marius Stoica, Eduard Octavian Faca şi Marius Florian Gheorghe în Dosarul nr. 21.152/301/2020 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 106D/2020 şi nr. 1.636D/2020 la Dosarul nr. 85D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat asupra dispoziţiilor criticate dintr-o perspectivă identică, reţinând că nu sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015, deoarece, în această procedură, obligaţiile ce incumbă organelor judiciare sunt acelea de sesizare a instanţei şi de stabilire a unui termen pentru soluţionarea propunerii de arestare preventivă înainte de expirarea măsurii reţinerii, însă, în funcţie de particularităţile cauzei, pronunţarea asupra unei astfel de propuneri poate avea loc şi ulterior. Solicită menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 21 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 18.119/180/2018/a1, Tribunalul Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emilian Şoşu cu ocazia soluţionării contestaţiilor formulate împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Bacău prin care s-a dispus arestarea preventivă a autorului excepţiei. 8. Prin Încheierea nr. 5 din 7 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.816/177/2019, Judecătoria Aleşd a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cătălin Florin Paşcalău cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă a autorului excepţiei. 9. Prin Încheierea din 24 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 21.152/301/2020, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Titi Lixandru, Marius Stoica, Eduard Octavian Faca şi Marius Florian Gheorghe cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă a autorilor excepţiei. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciindu-se aplicabile mutatis mutandis considerentele Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, se solicită instanţei de contencios constituţional pronunţarea unei decizii prin care să se stabilească faptul că termenul de 6 ore reglementat de dispoziţiile art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală este unul imperativ. 11. Se invocă Decizia nr. 16 din 17 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 2 noiembrie 2018, prin care s-a statuat că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, termenul „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia“ este un termen peremptoriu, iar încălcarea sa atrage decăderea procurorului din dreptul de a formula cereri privind măsurile preventive şi nulitatea actului făcut în acest sens peste termen, precum şi imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a verifica din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia. În acest context, autorii excepţiei apreciază că şi termenul „cu cel puţin 6 ore înainte“, reglementat de art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală, este un termen imperativ, fiind obligatorie respectarea sa. Consideră că nu se poate face vreo deosebire între prelungirea măsurii arestării preventive şi luarea măsurii arestării preventive. Libertatea persoanei este un drept consfinţit de art. 23 din Constituţie, iar prin cererea procurorului de arestare preventivă nu se respectă dreptul la apărare şi timpul necesar studierii cauzei de către judecător. 12. În concluzie, se susţine că termenul de 6 ore prevăzut de dispoziţiile criticate este constituţional în măsura în care nerespectarea sa atrage incidenţa dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală. 13. Tribunalul Bacău - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră că termenul de 6 ore prevăzut de art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală este un termen de recomandare şi de regresiune, instituit de legiuitor tocmai pentru a permite, pe de-o parte, pregătirea unei apărări concrete şi efective a inculpatului, iar, pe de altă parte, pentru ca judecătorul să beneficieze de suficient timp pentru studierea dosarului şi pentru luarea măsurilor administrative prealabile şedinţei de judecată. Susţine că acest termen nu este un termen imperativ, peremptoriu, de natură a atrage nulitatea actului procedural efectuat cu încălcarea sa. Nerespectarea termenului de 6 ore nu conduce la încetarea de drept a măsurii reţinerii ori la constatarea nelegalităţii propunerii de luare a măsurii arestării preventive şi nici nu constituie un impediment pentru ca judecătorul de drepturi şi libertăţi să procedeze la dezbaterea propunerii formulate de reprezentantul Ministerului Public. Arată că Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015 se raportează exclusiv la instituţia prelungirii arestării preventive ori a arestului la domiciliu, neputând fi aplicată prin analogie în ceea ce priveşte natura termenului şi la termenul de 6 ore. În final, precizează că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor criticate, respingând excepţiile de neconstituţionalitate ca neîntemeiate. 14. Judecătoria Aleşd, reluând considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 83 din 23 februarie 2016, Decizia nr. 316 din 17 mai 2016, Decizia nr. 54 din 2 februarie 2017 şi Decizia nr. 696 din 8 noiembrie 2018, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 15. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „Procurorul sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, în vederea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, cu cel puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii acestuia.“ 20. Autorii excepţiei apreciază că dispoziţia criticată contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3), potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, şi art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici identice, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsă, ca neîntemeiată. În acest sens sunt Decizia nr. 83 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2016; Decizia nr. 316 din 17 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 9 august 2016; Decizia nr. 54 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 12 mai 2017; Decizia nr. 696 din 8 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 26 martie 2019; Decizia nr. 473 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1025 din 3 noiembrie 2020. 22. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că măsura reţinerii este reglementată în cuprinsul art. 209 şi art. 210 din Codul de procedură penală, fiind o măsură privativă de libertate ce se caracterizează, printre altele, prin faptul că poate fi dispusă exclusiv în cursul urmăririi penale. Din această perspectivă, Curtea a constatat că în analiza criticilor de neconstituţionalitate formulate trebuie pornit de la coroborarea dispoziţiilor art. 209 şi art. 210 din Codul de procedură penală cu cele ale art. 203, art. 204 şi ale art. 223-227 din acelaşi act normativ. Astfel, potrivit art. 209 alin. (1) şi alin. (3) din Codul de procedură penală, organul de cercetare penală sau procurorul poate dispune reţinerea, pentru cel mult 24 de ore, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 202 din acelaşi cod. Totodată, conform art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală, procurorul sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, în vederea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, cu cel puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii acestuia. 23. Aşa fiind, Curtea a constatat că procurorul, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, întocmeşte o propunere motivată de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpat, cu indicarea temeiului de drept, propunere care, împreună cu dosarul cauzei, se prezintă judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripţie se află locul de reţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea. Potrivit art. 225 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat stabileşte termenul de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, fixând data şi ora la care soluţionarea va avea loc, în cazul inculpatului aflat în stare de reţinere, termenul de soluţionare a propunerii de arestare preventivă trebuind fixat înainte de expirarea duratei reţinerii. Judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, admite propunerea procurorului şi dispune arestarea preventivă a inculpatului, prin încheiere motivată, iar dacă apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru arestarea preventivă a inculpatului, respinge, prin încheiere motivată, propunerea procurorului, dispunând punerea în libertate a inculpatului reţinut [a se vedea art. 226 alin. (1) şi art. 227 alin. (1) din Codul de procedură penală]. Împotriva acestor încheieri inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare, potrivit art. 204 alin. (1) din Codul de procedură penală. 24. În ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei, Curtea a constatat că prevederile art. 204 alin. (5) din Codul de procedură penală decid astfel: contestaţia formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive, revocarea unei măsuri preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se soluţionează înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior. Astfel, din conţinutul acestui articol reiese că, spre deosebire de situaţia respingerii propunerii de prelungire a arestării preventive, în situaţia respingerii propunerii luării măsurii arestării preventive, soluţionarea contestaţiei formulate de procuror nu este ţinută să se realizeze înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior, adică înainte de expirarea măsurii reţinerii. 25. Având în vedere argumentele invocate, Curtea a reţinut că, din punct de vedere temporal, în cazul soluţionării propunerii luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, obligaţiile ce incumbă procurorului şi instanţei judecătoreşti, din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate, sunt cele referitoare la sesizarea instanţei judecătoreşti şi la fixarea termenului de soluţionare a propunerii înainte de expirarea duratei reţinerii. Astfel, pronunţarea efectivă asupra propunerii luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, prin admiterea sau respingerea acesteia, precum şi soluţionarea contestaţiei formulate de procuror împotriva respingerii acestei propuneri pot interveni, în funcţie de circumstanţele cauzei, şi după încetarea duratei reţinerii. 26. Prin urmare, avocatul inculpatului poate solicita el însuşi un termen pentru studierea dosarului şi formularea apărării, în cazul în care consideră că timpul scurs între momentul la care a luat cunoştinţă de data şi ora la care soluţionarea propunerii va avea loc şi soluţionarea acesteia nu este suficient pentru realizarea unei apărări eficiente şi adecvate. Totodată, instanţa de judecată, dacă apreciază că este necesar, poate amâna pronunţarea în scopul studierii dosarului cauzei, pentru a putea delibera şi dispune în cunoştinţă de cauză cu privire la propunerea luării măsurii privative de libertate, astfel încât să fie înlăturat arbitrarul din soluţia sa. 27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor anterior analizate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emilian Şoşu în Dosarul nr. 18.119/180/2018/a1 al Tribunalului Bacău - Secţia penală, de Cătălin Florin Paşcalău în Dosarul nr. 2.816/177/2019 a1 Judecătoriei Aleşd şi de Titi Lixandru, Marius Stoica, Eduard Octavian Faca şi Marius Florian Gheorghe în Dosarul nr. 21.152/301/2020 a1 Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 209 alin. (16) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia penală, Judecătoriei Aleşd şi Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
