Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruţa Dărângă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ioan Petrescu în Dosarul nr. 12.925/193/2019 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 610D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că suspendarea dreptului de a conduce, ca sancţiune contravenţională complementară aplicată pentru nerespectarea regulilor de circulaţie, nu constituie unul dintre drepturile fundamentale prevăzute de Constituţie, aşa încât nu sunt incidente în cauză dispoziţiile constituţionale ale art. 53, pe de o parte. Pe de altă parte, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice vizează în mod exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă, cum este cazul în speţa de faţă. Prin urmare, susţinerile autorului excepţiei nu pot fi reţinute. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 9 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 12.925/193/2019, Judecătoria Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de petentul Ioan Petrescu într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie prin care acesta a fost sancţionat contravenţional cu sancţiunea principală a amenzii şi cu sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu au fost adoptate prin lege, în accepţiunea restrânsă de act normativ adoptat de Parlamentul României, ca putere legiuitoare. 6. În ceea ce priveşte sancţiunea complementară privind suspendarea exerciţiului dreptului de a conduce pentru 60 de zile, se apreciază că aceasta nu este proporţională, în sensul jurisprudenţei relevante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu starea de pericol care a determinat-o, aducând atingere chiar substanţei dreptului de a conduce prin lipsirea contravenientului de exerciţiul acestui drept o perioadă îndelungată, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă. 7. Se afirmă că nu s-a demonstrat, în accepţiunea aceleiaşi jurisprudenţe a Curţii Europene a Drepturilor Omului, necesitatea acestei sancţiuni complementare într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, aşa încât, prin gravitatea sa, sancţiunea complementară în discuţie are gravitatea unei sancţiuni penale în înţelesul criteriilor Engel din jurisprudenţa instanţei europene. 8. Judecătoria Botoşani - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 53 din Constituţie se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, în timp ce normele legale criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia restrângerea pretinsă este contrară art. 53, dar şi art. 73 din Constituţie, deoarece nu este operată printr-o lege, ca act al Parlamentului, instanţa apreciază că, în legătură cu acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă, cum este cazul în speţa de faţă, astfel încât susţinerile petentului nu pot fi primite. Referitor la susţinerea potrivit căreia sancţiunea complementară nu este proporţională cu gravitatea faptei contravenţionale, instanţa apreciază că şi aceasta este neîntemeiată, prevederea în sfera ilicitului contravenţional şi sancţionarea anumitor fapte care prezintă pericol social reprezentând atributul exclusiv al legiuitorului, care apreciază asupra valorilor sociale ce trebuie protejate prin incriminarea anumitor fapte antisociale şi sancţionarea corespunzătoare a acestora. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât Curtea Constituţională a subliniat în mod constant în jurisprudenţa sa că dreptul de a conduce pe drumurile publice nu se poate confunda cu dreptul la liberă circulaţie, drept fundamental consacrat de art. 25 din Constituţie. În consecinţă, nici suspendarea exercitării dreptului de a conduce, ca sancţiune contravenţională complementară aplicată pentru nerespectarea normelor de circulaţie rutieră, conform textului de lege criticat, nu se poate încadra în ipoteza normativă a art. 53 din Constituţie, care are în vedere restrângerea exerciţiului unui drept sau al unor libertăţi de natură constituţională. În plus, prevederile art. 53 din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, în timp ce normele legale criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. În ceea ce priveşte susţinerea autorului potrivit căreia pretinsa restrângere a dreptului contravine şi art. 73 din Constituţie, se apreciază că nici aceasta nu poate fi reţinută. În legătură cu acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă. Prin urmare, ordonanţele de urgenţă pot reglementa inclusiv în domeniul rezervat, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituţie, legii organice, cu respectarea strictă a condiţiilor imperative şi limitativ stabilite la art. 115 alin. (4)-6) din Legea fundamentală. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, potrivit cărora: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: [...] d) circulaţia pe sens opus, cu excepţia cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depăşire.“ 14. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, deşi nu sunt indicate în mod expres, din cuprinsul motivării rezultă că sunt invocate şi dispoziţiile art. 73 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare celor invocate şi în prezenta cauză, prin Decizia nr. 666 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 25 ianuarie 2018, Decizia nr. 644 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 31 mai 2010, şi Decizia nr. 287 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008. 16. Astfel, prin Decizia nr. 666 din 24 octombrie 2017, precitată, paragraful 13, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 101 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 stabilesc o serie de contravenţii în materia circulaţiei pe drumurile publice şi sancţiunile corespunzătoare acestora, şi anume amenda, ca sancţiune principală, textul criticat stabilind inclusiv aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile pentru săvârşirea respectivelor fapte contravenţionale, limitativ enumerate la lit. a)-d). 17. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală - amenda, şi a uneia sau a mai multor sancţiuni complementare nu este de natură să încalce dispoziţiile constituţionale şi nu restrânge exerciţiul unor drepturi constituţionale, ci prevede, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului“ (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 661 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 25 ianuarie 2018, paragraful 24, sau Decizia nr. 663 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 8 martie 2023, paragraful 20). De asemenea, prin Decizia nr. 854 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 12 decembrie 2012, Curtea a statuat că reglementarea de către legiuitor a aplicării obligatorii, împreună cu sancţiunea principală a amenzii, a sancţiunii complementare a reţinerii permisului de conducere sau a dovezii înlocuitoare a acestuia este consecinţa legăturii directe în care se află cu fapta sancţionată şi a pericolului social sporit al acesteia. 18. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 53 din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 666 din 24 octombrie 2017, paragraful 14, Curtea a constatat că sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pentru o perioadă de 60 de zile, conform textului de lege criticat, nu se poate încadra în ipoteza normativă a art. 53 din Constituţie, care are în vedere restrângerea exerciţiului unui drept sau al unor libertăţi de natură constituţională. Astfel, prin Decizia nr. 822 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2010, Curtea a arătat că dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţie, prin receptarea sa din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto, în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. Dispoziţiile art. 53 din Constituţie, invocate în motivarea excepţiei, se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, în timp ce normele legale criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altă parte, este de observat că alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. În concluzie, Curtea a constatat că nu se poate reţine încălcarea art. 53 din Constituţie, această normă nefiind incidentă. 19. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate nu au fost adoptate prin lege, ca act al Parlamentului, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat în mod constant că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, Decizia nr. 95 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 17 martie 2004, Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005). Astfel, ordonanţele de urgenţă pot reglementa inclusiv în domeniul rezervat, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituţie, legii organice, cu respectarea strictă a condiţiilor imperative şi limitativ stabilite la art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Prin urmare, Curtea nu a putut reţine, nici din această perspectivă, pretinsa încălcare a art. 53 şi nici a art. 73 alin. (1) din Constituţie (a se vedea Decizia nr. 666 din 24 octombrie 2017, paragraful 15). 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate, îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 21. În final, cu privire la afirmaţia că nu s-a demonstrat, în accepţiunea aceleiaşi jurisprudenţe a Curţii Europene a Drepturilor Omului, necesitatea acestei sancţiuni complementare într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, care are gravitatea unei sancţiuni penale în înţelesul criteriilor Engel din jurisprudenţa instanţei europene, Curtea reţine că aceasta a fost realizată în mod formal, fără să fie motivată, iar instanţa constituţională nu se poate substitui autorului excepţiei pentru a proceda ea însăşi la motivarea excepţiei (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012), aşa încât nu poate fi analizată această susţinere. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Petrescu în Dosarul nr. 12.925/193/2019 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 aprilie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
