Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Oltiţa Manafu în Dosarul nr. 26.376/233/2016/a2 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.009D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.285D/2017, nr. 2.384D/2017, nr. 2.424D/2017, nr. 2.765D/2017, nr. 2.766D/2017 şi nr. 2.984D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Oltiţa Manafu în Dosarul nr. 26.408/233/2016/a2 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi art. 190 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mariana Doană în Dosarul nr. 11.311/233/2017 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, art. 187 alin. (1) pct. 1, pct. 2 lit. i), art. 12 alin. (2) şi art. 190 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Victor Belcin în Dosarul nr. 3.706/121/2015/a2 al Tribunalului Galaţi, art. 12, art. 22 alin. (7) şi art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandru Firicel în dosarele nr. 2.836/3/2016/a1 şi nr. 34.361/3/2016/a1 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de Locatari nr. 761 din Galaţi în Dosarul nr. 1.134/121/2015/a9 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în dosarele nr. 2.285D/2017, nr. 2.765D/2017 şi nr. 2.766D/2017 părţile Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Galaţi, respectiv Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti au depus note scrise în susţinerea respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.285D/2017, nr. 2.384D/2017, nr. 2.424D/2017, nr. 2.765D/2017, nr. 2.766D/2017 şi nr. 2.984D/2017 la Dosarul nr. 2.009D/2017, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, fiind totodată în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, mai arată că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, astfel încât solicită menţinerea jurisprudenţei Curţii în această materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin Încheierea nr. 449 din 14 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 26.376/233/2016/a2, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Oltiţa Manafu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii prin care s-a stabilit o amendă judiciară. 9. Prin Încheierea nr. 451 din 15 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 26.408/233/2016/a2, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Oltiţa Manafu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii prin care s-a stabilit o amendă judiciară. 10. Prin Încheierea nr. 572 din 4 august 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.311/233/2017, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi art. 190 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Mariana Doană într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii prin care s-a stabilit o amendă judiciară. 11. Prin Decizia nr. 2.213 din 25 august 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.706/121/2015/a2, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1, pct. 2 lit. i), art. 12 alin. (2) şi art. 190 din Codul de procedură civilă. Instanţa constituţională a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului formulat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Excepţia a fost invocată de Victor Belcin, în Dosarul nr. 3.706/121/2015/a2 al Tribunalului Galaţi, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii prin care s-a stabilit o amendă judiciară. 12. Prin Încheierea din 18 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.836/3/2016/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 22 alin. (7) şi art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Alexandru Firicel într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii prin care s-a stabilit o amendă judiciară. 13. Prin Încheierea din 18 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 34.361/3/2016/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, art. 22 alin. (7) şi art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Alexandru Firicel într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii prin care s-a stabilit o amendă judiciară. 14. Prin Încheierea din 18 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.134/121/2015/a9, Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Asociaţia de Locatari nr. 761 din Galaţi într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii prin care s-a stabilit o amendă judiciară. 15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, întrucât nu definesc conceptul de rea-credinţă şi nu stabilesc criterii de gradualizare a amenzii în raport cu situaţiile apreciate ca fiind rea-credinţă, astfel încât permit instanţei să aplice în mod părtinitor, arbitrar şi subiectiv amenzi judiciare, cu scopul de a intimida justiţiabilul. Legiuitorul nu a definit buna-credinţă procesuală şi nu a instituit o regulă de formulare a cererii/apărării în instanţă. În acest context, o instanţă pronunţă o hotărâre nemotivată şi nu comunică părţii probele prin care îşi motivează hotărârea. 16. În acest sens se apreciază că textele legale criticate nu cuprind criterii concrete după care instanţa poate aplica amenda, lăsând la discreţia acesteia stabilirea valorii amenzii, care nu poate fi verificată de instanţa de control în raport cu gravitatea abaterii săvârşite. Aşadar, sintagmele „va putea sancţiona“ din cuprinsul art. 187 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „de la 100 lei la 1.000 lei“ din cuprinsul art. 187 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, „împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecătorilor“ din cuprinsul art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. i) din Codul de procedură civilă şi „se stabilesc“ din cuprinsul art. 190 din Codul de procedură civilă, precum şi dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate. 17. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât reglementarea unui caz de culpă procesuală ce necesită un răspuns ferm din partea judecătorului pentru menţinerea ordinii juridice nu este incompatibilă per se cu normele constituţionale, sancţionarea justiţiabilului pentru exercitarea abuzivă a unui drept recunoscut de lege neavând caracter restrictiv. Interpretarea şi aplicarea diferită a dispoziţiilor legale de către instanţele de judecată nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate. 18. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate fiind conforme Constituţiei. 19. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 20. Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 22. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 23. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă art. 12, art. 22 alin. (7), art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. i) şi art. 190 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 12: "(1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi.(2) Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare.(3) De asemenea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin. (2)." – Art. 22 alin. (7): „Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să ţină seama de toate circumstanţele cauzei, judecătorul va ţine seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii şi de buna-credinţă.“; – Art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. i): "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei: a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice; b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare; […] 2. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei: [...] i) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecătorilor, experţilor desemnaţi de instanţă în condiţiile legii, agenţilor procedurali, precum şi altor salariaţi ai instanţei." – Art. 190: „Abaterea săvârşită, amenda şi despăgubirea se stabilesc de către instanţa în faţa căreia s-a săvârşit fapta sau, după caz, de către preşedintele instanţei de executare, prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia. Atunci când fapta constă în formularea unei cereri cu rea-credinţă, amenda şi despăgubirea pot fi stabilite fie de instanţa în faţa căreia cererea a fost formulată, fie de către instanţa care a soluţionat-o, atunci când acestea sunt diferite.“ 27. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 privind statul român, art. 2 privind suveranitatea, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 51 privind dreptul de petiţionare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se invocă şi dispoziţiile art. 1 privind obligaţia de a respecta drepturile omului, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării şi art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, se mai invocă art. 1-10 şi art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea, în privinţa criticii potrivit căreia legiuitorul nu a definit conceptul de rea-credinţă, reţine faptul că prin Decizia nr. 439 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 2 noiembrie 2016, paragrafele 17 şi 18, a statuat că sintagma „rea-credinţă“, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, are semnificaţia de atitudine necorectă, necinstită. În doctrină s-a reţinut că, în limbajul comun, antitezei relei-credinţe i se atribuie mai multe accepţiuni, şi anume: obligaţie de comportare corectă pe care părţile trebuie să o respecte la încheierea şi executarea convenţiilor; convingerea unei persoane că acţionează în temeiul unui drept şi potrivit cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate, cinste. Valenţe oarecum asemănătoare există şi în plan juridic, dat fiind caracterul proeminent etic al normelor care cârmuiesc cele două concepte aflate în opoziţie. Astfel, se poate concluziona că reaua-credinţă este o formă a vinovăţiei, expresia dolului, fraudei şi culpei grave, având ca numitor comun viclenia, înşelăciunea şi omisiunea vădit intenţionată. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a apreciat că reaua-credinţă poate fi calificată ca acea atitudine a unei persoane care săvârşeşte un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de convieţuire socială, pe deplin conştientă de caracterul ilicit al conduitei sale. În jurisprudenţa sa, Curtea a mai reţinut că exercitarea de către o persoană a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate să justifice, prin ea însăşi, o prezumţie a relei-credinţe (a se vedea în acest sens Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995). 29. De asemenea, Curtea reţine că executarea obligaţiilor şi exerciţiul drepturilor civile se întemeiază pe buna-credinţă, Codul civil, prin art. 11 şi 14, impunând oricărei persoane fizice sau juridice respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri, precum şi buna-credinţă în executarea şi exercitarea obligaţiilor şi drepturilor civile. Tot prin art. 14 alin. (2) din Codul civil legiuitorul a consacrat conceptul de „bună-credinţă“ ca o prezumţie legală relativă care valorează până la proba contrarie. În acelaşi sens este şi art. 12 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă potrivit scopului pentru care au fost reglementate şi cu respectarea drepturilor celorlalte părţi, exercitarea abuzivă atrăgând răspunderea părţii pentru prejudiciile morale şi materiale cauzate şi, totodată, aplicarea unei amenzi judiciare. 30. Prin urmare, Curtea apreciază că dispoziţiile legale criticate, sub aspectul reglementării sintagmei „rea-credinţă“, nu sunt de natură a aduce atingere vreunui drept sau principiu constituţional, ci, din contră, reprezintă o transpunere a dispoziţiilor constituţionale ale art. 57 care prevăd că cetăţenii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, fără a încălca drepturile şi libertăţile celorlalţi. 31. Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile legale nu stabilesc criterii de gradualizare a amenzii, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită, întrucât aprecierea exercitării abuzive a drepturilor procesuale revine instanţei de judecată care determină cazurile în care un participant la proces acţionează contrar bunei-credinţe, care, astfel cum s-a arătat, trebuie să îmbrace forma bunei intenţii, a diligenţei şi a abţinerii de la producerea vreunui prejudiciu celorlalte părţi, în acord cu respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri care caracterizează relaţiile sociale. Aşadar, având în vedere că judecătorul este cel care conduce dezbaterile, urmărind respectarea egalităţii procesuale a participanţilor dintr-un litigiu, el va fi cel care, în funcţie de circumstanţele cauzei şi în caz de înfrângere a prezumţiei bunei-credinţe, va aprecia cu privire la vinovăţia părţii şi ordinea de drept încălcată şi va aplica amenda judiciară, dispunând de suficiente criterii de individualizare a acesteia, cum ar fi situaţiile şi limitele stabilite de lege sau conceptul bunei-credinţe, arătând, totodată, motivele care au condus la această măsură. Încheierea prin care instanţa obligă la plata amenzii sau despăgubirii este supusă controlului judecătoresc prin posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare în condiţiile art. 191 din Codul de procedură civilă, ocazie cu care, dacă se apreciază că măsura dispusă este prea energică, se va admite cererea şi se va reduce cuantumul amenzii sau despăgubirii. Aşadar, nu se poate reţine că în lipsa unei definiţii a noţiunii de „rea-credinţă“ se dă posibilitatea judecătorului de a interpreta acest termen după bunul său plac, în condiţiile în care textul legal criticat se referă la introducerea cu „rea-credinţă“ a unei cereri vădit netemeinice, sintagma „vădit netemeinice“ sugerând faptul că cererea nu are niciun fel de fundament, aspect pe care autorul cererii îl cunoaşte. Evident că, după modul în care a fost formulată cererea, motivele invocate, eventualele cereri repetate de chemare în judecată etc., instanţa îşi poate forma o convingere şi poate aprecia dacă reclamantul introduce o cerere de chemare în judecată cu rea-credinţă; or, textul de lege nu face altceva decât să legitimeze judecătorul care constată o astfel de situaţie să o şi sancţioneze. Pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă, iar nu în spirit abuziv, şicanator, vexator pentru magistraţi ori pentru instanţă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 469 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 18 august 2017, paragraful 18). 32. În ceea ce priveşte limitele amenzilor judiciare, Curtea apreciază că legiuitorul a stabilit cuantumul acestora în conformitate cu mandatul său constituţional conferit de art. 126 din Constituţie în vederea asigurării unei bune administrări a justiţiei şi nu constituie un obstacol în exercitarea dreptului de acces liber la justiţie. Judecătorul se încadrează în marja valorilor stabilite de legiuitor în funcţie de circumstanţele cauzei şi fapta care a condus la aplicarea unei asemenea măsuri. 33. În concluzie, sintagmele şi textele legale criticate nu instituie inegalităţi sau discriminări între cetăţeni ori categorii de persoane şi nici nu aduc atingere principiului unicităţii, egalităţii şi imparţialităţii justiţiei, ci prevăd doar posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare, în cazul exercitării cu rea-credinţă a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigenţelor art. 57 din Constituţie. De asemenea, nu cuprind prevederi de natură să aducă atingere principiului neretroactivităţii legii civile sau dreptului de acces la justiţie şi nu împiedică persoanele interesate să apeleze la instanţele judecătoreşti şi să se prevaleze de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, procesul civil. Totodată, textele legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale privind statul de drept şi respectarea supremaţiei Constituţiei, celor privind tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului şi nu aduc atingere nici prevederilor corespunzătoare cuprinse în documentele internaţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. 34. În ceea ce priveşte invocarea art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 51 privind dreptul la petiţionare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă. 35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Oltiţa Manafu în dosarele nr. 26.376/233/2016/a2 şi nr. 26.408/233/2016/a2 ale Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Mariana Doană în Dosarul nr. 11.311/233/2017 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Victor Belcin în Dosarul nr. 3.706/121/2015/a2 al Tribunalului Galaţi, de Alexandru Firicel în dosarele nr. 2.836/3/2016/a1 şi nr. 34.361/3/2016/a1 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Asociaţia de Locatari nr. 761 din Galaţi în Dosarul nr. 1.134/121/2015/a9 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 12, art. 22 alin. (7), art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. i) şi art. 190 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 aprilie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
