Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Bogdan Traian Lastovieţchi în Dosarul nr. 32.001/325/2017 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 64D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că opţiunea legiuitorului de a nu mai permite suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate nu este de natură să încalce prevederile constituţionale invocate, legiuitorul prevăzând garanţii în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, fie se poate introduce o cerere de revizuire, potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, fie se poate recurge la procedura prevăzută de art. 595 din acelaşi act normativ. Arată că o primă critică de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor al excepţiei a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2019, astfel că prezenta excepţie de neconstituţionalitate este lipsită de interes. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea penală nr. 5.738 din 6 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 32.001/325/2017, Judecătoria Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Bogdan Traian Lastovieţchi cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că singura modalitate de interpretare a dispoziţiilor art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală care poate fi considerată ca fiind conformă cu Constituţia este aceea potrivit căreia judecătorul apreciază, raportat la împrejurările cauzei deduse judecăţii, că se impune suspendarea facultativă a procesului penal. Autorul excepţiei prezintă posibilele soluţii pe care instanţa judecătorească le poate dispune în cazul său. 6. Apreciază că încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la libertate individuală este flagrantă, având în vedere că ar putea evita executarea unei pedepse privative de libertate în cazul constatării neconstituţionalităţii art. 88 alin. (3) din Codul penal, dispoziţie care face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate anterior în acelaşi dosar. Arată că există o îndoială serioasă asupra conformităţii dispoziţiilor art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală cu prevederile art. 21 alin. (3) şi cu cele ale art. 23 alin. (1) din Constituţie, în măsura în care se interpretează în sensul că, în cazul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate în cursul desfăşurării procesului, instanţa de judecată nu va putea suspenda judecarea procesului penal nici atunci când există riscul considerabil ca inculpatul să nu poată beneficia de efectele admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate. 7. Judecătoria Timişoara - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Face referire la Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Instanţa apreciază că dispoziţiile art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în condiţiile în care legiuitorul nu a făcut nicio distincţie între situaţiile în care invocarea unor excepţii de neconstituţionalitate constituie doar un instrument folosit în mod abuziv în scopul de a tergiversa soluţionarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti şi situaţiile în care excepţiile de neconstituţionalitate invocate sunt apreciate ca întemeiate de judecătorul cauzei, iar admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ar avea drept consecinţă modificarea soluţiei care s-ar putea da în cauză, modificare care ar avea la rândul său consecinţe majore asupra unuia sau asupra mai multor drepturi fundamentale ale părţii, drepturi care prin natura lor nu mai pot fi recâştigate în cazul admiterii ulterioare a unei cereri de revizuire (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, libertatea individuală şi dreptul la ocrotirea sănătăţii). 8. Arată că însăşi Curtea Constituţională a reţinut că măsura suspendării de drept s-a transformat în majoritatea cazurilor într-un instrument menit să tergiverseze soluţionarea cauzelor, astfel că legiuitorul trebuia să facă o distincţie între cazurile în care excepţiile de neconstituţionalitate sunt invocate în mod abuziv (cele mai multe cazuri) şi cazurile (puţine la număr) în care excepţiile de neconstituţionalitate sunt apreciate ca fiind întemeiate de către instanţă, iar aplicarea imediată a textului de lege posibil neconstituţional ar avea efecte imediate asupra unui drept constituţional fundamental dintre cele prevăzute de art. 22 (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică), art. 23 alin. (1) (libertatea individuală) şi art. 34 alin. (1) (dreptul la ocrotirea sănătăţii), drepturi care nu mai pot fi recâştigate prin admiterea ulterioară a unei cereri de revizuire. 9. Raportat la situaţia concretă din prezenta cauză, instanţa apreciază că posibilitatea inculpatului de a utiliza calea extraordinară de atac a revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, în situaţia în care Curtea Constituţională va admite excepţia de neconstituţionalitate invocată din oficiu şi de către inculpat cu privire la dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Codul penal, nu înlătură încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 23 alin. (1), în condiţiile în care perioada de timp între data înregistrării pe rolul Curţii Constituţionale a unei excepţii de neconstituţionalitate şi data publicării deciziei de admitere a excepţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, poate depăşi un an şi jumătate, perioadă la care se adaugă durata de soluţionare a cererii de revizuire, în care inculpatul ar executa integral sau în foarte mare măsură o eventuală pedeapsă cu închisoarea cu executare efectivă. 10. Pornind de la cele reţinute în Decizia nr. 814 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 22 februarie 2018, paragraful 21, instanţa apreciază că perioada de peste un an sau chiar de peste un an şi jumătate între data înregistrării pe rolul Curţii Constituţionale a unei excepţii de neconstituţionalitate şi data publicării deciziei de admitere a excepţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, echivalează în unele situaţii cu lipsa de eficienţă practică a căii extraordinare de atac a revizuirii prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, deci cu lipsa unei căi de atac efective, fiind astfel „lipsit de fundament însuşi controlul de constituţionalitate“, întrucât îl pune pe inculpat în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curţii, deci ale controlului de constituţionalitate pe care el l-a declanşat. Apreciază că o astfel de împrejurare echivalează cu o veritabilă sancţiune aplicabilă inculpatului. Prin durata de soluţionare a excepţiilor de neconstituţionalitate, la care se adaugă durata soluţionării unei cereri de revizuire, calea extraordinară de atac a revizuirii prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală nu este de natură să asigure părţii garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil în situaţiile în care prin natura drepturilor încălcate admiterea ulterioară a cererii de revizuire nu poate pune părţile în situaţia anterioară. Instanţa apreciază că, pentru a fi înlăturată lipsa unei căi de atac efective, de natură să asigure părţilor garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil, în cazul admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate, în situaţiile în care aplicarea imediată a textului legal posibil neconstituţional afectează un drept constituţional fundamental, iar admiterea ulterioară a unei cereri de revizuire nu ar mai putea pune partea în situaţia anterioară, dispoziţiile art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală ar trebui să prevadă că ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate poate suspenda judecarea cauzei dacă judecătorul fondului apreciază că excepţia este întemeiată şi dacă aplicarea textului legal cu privire la care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate ar avea efecte imediate asupra unui drept constituţional fundamental dintre cele prevăzute de art. 22, art. 23 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) din Constituţie. Instanţa apreciază că dispoziţiile art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, care prevăd că ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu suspendă în nicio situaţie judecarea cauzei, contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 23 alin. (1). 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „Ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu suspendă judecarea cauzei.“ 15. Autorul excepţiei apreciază că dispoziţia criticată contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3), potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, şi art. 23 alin. (1), potrivit căruia libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, dintr-o perspectivă identică, prin Decizia nr. 676 din 29 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 20 ianuarie 2020, Decizia nr. 814 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 22 februarie 2018, Decizia nr. 449 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 6 noiembrie 2017, Decizia nr. 295 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1040 din 6 noiembrie 2020. 17. Curtea a reţinut că prin dispoziţiile Legii nr. 177/2010 au fost aduse modificări procedurii de soluţionare a excepţiilor de neconstituţionalitate, respectiv etapei judecătoreşti a procedurii. Astfel, a fost eliminată suspendarea de drept a soluţionării cauzei de fond pe durata derulării procedurii în faţa Curţii Constituţionale şi a fost introdus un nou motiv de revizuire a hotărârilor definitive: în materie civilă - declararea neconstituţionalităţii legii, ordonanţei ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă care a făcut obiectul unei excepţii invocate în cauza respectivă sau a altor dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare, respectiv în materie penală - soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare. Aşadar, prin dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 au fost abrogate normele referitoare la suspendarea ope legis a cauzelor în care se invocau excepţii de neconstituţionalitate, şi anume dispoziţiile cuprinse în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în art. 303 alin. 6 din vechiul Cod de procedură penală şi în art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. 18. Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, că opţiunea legiuitorului de abrogare a măsurii suspendării de drept se întemeiază pe faptul că invocarea excepţiilor de neconstituţionalitate de către părţi era folosită de multe ori ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor. În condiţiile în care scopul măsurii suspendării de drept a judecării cauzelor la instanţele de fond a fost acela de a asigura părţilor o garanţie procesuală în exercitarea dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, prin eliminarea posibilităţii judecării cauzei în temeiul unei dispoziţii legale considerate a fi neconstituţionale, realitatea a dovedit că această măsură s-a transformat, în majoritatea cazurilor, într-un instrument menit să tergiverseze soluţionarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Reglementarea a încurajat abuzul de drept procesual şi arbitrarul într-o formă care nu putea fi sancţionată, atâta vreme cât suspendarea procesului era privită ca o consecinţă imediată şi necesară a exercitării liberului acces la justiţie. Astfel, scopul primordial al controlului de constituţionalitate - interesul general al societăţii de a asana legislaţia în vigoare de prevederile afectate de vicii de neconstituţionalitate - a fost pervertit într-un scop eminamente personal, al unor părţi litigante care au folosit excepţia de neconstituţionalitate drept pretext pentru amânarea soluţiei pronunţate de instanţa în faţa căreia a fost dedus litigiul. 19. Or, Curtea a constatat că, prin adoptarea Legii nr. 177/2010, voinţa legiuitorului a fost aceea de a elimina invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în alt scop decât cel prevăzut de Constituţie şi lege, preîntâmpinând, pentru viitor, exercitarea abuzivă de către părţi a acestui drept procesual. De asemenea, Curtea a reţinut că intervenţia legiuitorului, prin care a fost abrogată măsura suspendării de drept a cauzelor în care se invocă excepţii de neconstituţionalitate, constituie tocmai expresia asumării şi a respectării obligaţiei ce revine statului cu privire la crearea cadrului legislativ corespunzător prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Noua reglementare asigură accesul persoanei la justiţie, atât la instanţa de drept comun, cât şi la instanţa constituţională, părţile beneficiind în continuare de toate mijloacele de apărare care le sunt recunoscute prin lege şi, implicit, de posibilitatea de a-şi realiza, în mod real, drepturile şi a-şi satisface interesele în faţa justiţiei. Abrogarea măsurii suspendării de drept a cauzelor nu impietează asupra efectivităţii dreptului de acces la un tribunal, neconstituind un obstacol în valorificarea acestui drept, de natură a-i pune în discuţie însăşi substanţa. Mai mult, măsura adoptată asigură echilibrul procesual între persoane cu interese contrare, fiind menită să garanteze egalitatea de arme a acestora, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. 20. Totodată, Curtea a observat că abrogarea măsurii suspendării de drept a cauzelor a fost însoţită de reglementarea unor noi cauze de revizuire în materie civilă, respectiv penală, de natură să asigure părţilor garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil. Astfel, în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate este admisă şi legea, ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau ordonanţă ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare, au fost declarate neconstituţionale, iar, până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curţii Constituţionale, hotărârea prin care s-a soluţionat cauza în care a fost invocată excepţia a devenit definitivă, persoanele prevăzute de lege pot cere revizuirea acestei hotărâri. Lipsa reglementării unei căi de atac ar fi lipsit de fundament însuşi controlul de constituţionalitate, întrucât ar fi pus părţile în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curţii, deci ale controlului de constituţionalitate pe care ele l-au declanşat, împrejurare ce ar fi echivalat cu o veritabilă sancţiune aplicabilă acestora. 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bogdan Traian Lastovieţchi în Dosarul nr. 32.001/325/2017 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
