Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Sălaj în Dosarul nr. 599/84/2018 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 10D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 390D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura centrală - Serviciul judiciar în Dosarul nr. 13.834/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor nr. 10D/2019 şi nr. 390D/2019. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 390D/2019 la Dosarul nr. 10D/2019, care a fost primul înregistrat. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate, dintr-o perspectivă identică. Invocă Decizia nr. 509 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.077 din 13 noiembrie 2020, apreciind că nu au survenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei în materie. În concluzie, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 6. Prin Încheierea penală din 12 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 599/84/2018, Tribunalul Sălaj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Sălaj cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 7. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 13.834/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, excepţie ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura centrală - Serviciul judiciar cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin că sintagma „operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive“, ca element material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, include şi activitatea persoanei care a procurat astfel de substanţe în vederea consumului propriu, textul incriminator necondiţionând activitatea de procurare numai dacă aceasta este efectuată în cadrul unei activităţi de import, export sau intermediere. 9. Autorii apreciază că, pentru a fi conformă prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituţie, incriminarea unor fapte prin norme juridice de drept penal trebuie să respecte principiul proporţionalităţii, fiind imperios necesar ca respectiva incriminare să corespundă obiectivului urmărit de legiuitor. Legalitatea incriminării presupune descrierea clară şi precisă a faptelor ce constituie infracţiuni, prin folosirea unui limbaj accesibil, astfel încât să se evite riscul extinderii prin analogie şi greşita înţelegere a normelor de incriminare. 10. Arată că, în interpretarea dată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nemaifiind infracţiune, fapta de a procura produse susceptibile de a avea efecte psihoactive de către consumatorul final conduce inclusiv la restituirea acestor substanţe. Având în vedere gravitatea efectelor pe care plantele sau substanţele care fac obiectul Legii nr. 194/2011 le au asupra sănătăţii populaţiei, se impune interzicerea desfăşurării oricărei activităţi cu aceste plante şi substanţe, în vederea apărării sănătăţii publice, măsura fiind proporţională cu gradul înalt de pericol pentru sănătate al unor astfel de produse, astfel cum sa reţinut şi în expunerea de motive. Trebuie avut în vedere interesul general al societăţii, şi anume acela de a înlătura în cel mai scurt timp pericolul pe care îl prezintă pentru sănătatea publică consumul plantelor şi substanţelor susceptibile a avea efecte psihoactive din cauza intoxicărilor pe care le produc şi a riscului de abuz, pericol evidenţiat de numărul de tineri care se prezintă frecvent la spital în urma consumului unor asemenea plante sau substanţe. Statul are obligaţia de a lua măsuri de prevenire şi de înlăturare a factorilor de risc, inclusiv măsuri de prevenire şi combatere a operaţiunilor cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, inclusiv a consumului acestora, în condiţiile în care noi substanţe devin disponibile într-un ritm fără precedent. 11. Apreciază, totodată, că nu se justifică diferenţa de tratament juridic între consumatorul de droguri de risc, a cărui faptă este incriminată prin dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, şi consumatorul de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive a cărui faptă este incriminată prin dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 numai dacă procurarea unor astfel de substanţe este efectuată în cadrul unei activităţi de import, export sau intermediere, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Inegalitatea de tratament juridic între cele două tipuri de acţiuni prezentate este de natură să genereze discriminări, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă care să le justifice. 12. Tribunalul Sălaj - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Având în vedere că în expunerea de motive la Legea nr. 194/2011 se arată expres că scopul legii este acela de a proteja populaţia de efectele consumului de substanţe psihoactive, întrucât au efecte asemănătoare drogurilor, iar în Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, operaţiunile privitoare la droguri de risc sau de mare risc - cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea - în vederea consumului propriu au o incriminare distinctă, fiind sancţionate mai uşor decât infracţiunile de trafic efectiv de astfel de substanţe, instanţa apreciază că prin interpretarea pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat-o dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 au fost nesocotite prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. De altfel, concluzia că legiuitorul a considerat că şi infracţiunile privitoare la substanţele psihoactive sunt la fel de grave ca cele privitoare la droguri se desprinde şi din modificarea adusă textului art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. Prin aceasta, în rândul infracţiunilor pentru care se poate dispune arestarea preventivă au fost introduse, alături de infracţiunile de trafic de droguri, cele privitoare la efectuarea de operaţiuni ilegale cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, chiar dacă limitele de pedeapsă pentru acest gen de infracţiuni sunt mult mai reduse decât cele privitoare la traficul de droguri. 13. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, prin interpretarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală fiind exclusă o categorie de subiecţi activi de la săvârşirea infracţiunilor de acest gen. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 390D/2019, reluând cele susţinute de autorul excepţiei, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Legea nr. 194/2011 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 26 februarie 2014, iar Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 24 octombrie 2018. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: „Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.“ 19. Prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că, „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie o operaţiune cu produse în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 şi intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ în ipoteza în care este efectuată în cadrul unei activităţi de import, export ori intermediere de produse. Procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive de către consumatorul final în vederea consumului propriu, efectuată exclusiv în acest scop, nu constituie operaţiune cu produse în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 şi nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ.“ 20. Autorii excepţiei apreciază că dispoziţia criticată contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale, art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 22 alin. (1) referitor la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii şi art. 34 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul la ocrotirea sănătăţii. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, dintr-o perspectivă identică, prin Decizia nr. 509 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1077 din 13 noiembrie 2020, şi Decizia nr. 626 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 3 februarie 2021. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că, indiferent de scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea unui act normativ şi indiferent de faptul că scopul ce a justificat activitatea de legiferare este unul legitim, acest scop, în sine, nu poate reprezenta temeiul tragerii la răspundere penală a unei persoane, fără existenţa unei dispoziţii legale, clare şi previzibile, care să reglementeze fapta ce constituie infracţiune. 22. Curtea a constatat că, chiar dacă textul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 nu face trimitere expresă la celelalte dispoziţii ale actului normativ, respectiv la art. 2 al legii (astfel cum susţine autorul excepţiei), determinarea şi evaluarea înţelesului normei interpretate nu se pot realiza decât în cadrul ansamblului legislativ reprezentat de dispoziţiile legii din care aceasta face parte. Aceasta reprezintă interpretarea sistematică a normei. A admite susţinerea autorului excepţiei ar însemna că s-ar ajunge în situaţia în care în fiecare articol al unui act normativ ar trebui să se facă, în mod expres, trimitere la toate celelalte articole din acelaşi act normativ, ceea ce ar determina o îngreunare nejustificată a actului normativ, cu implicaţii asupra calităţii şi previzibilităţii normelor conţinute în acel act normativ. 23. Curtea a observat că dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 reprezintă o normă de incriminare. În ceea ce priveşte elementul material al infracţiunii, acesta este reprezentat de actul de conduită interzis, care indică acţiunea sau inacţiunea interzisă. Raportat la infracţiunea reglementată de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, Curtea a observat că elementul material al acesteia este reprezentat de fapta de a efectua, fără drept, operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive. De asemenea, în cazul acestei infracţiuni, pentru existenţa elementului material, pe lângă săvârşirea acţiunii, legiuitorul a prevăzut necesitatea îndeplinirii unei condiţii esenţiale (ataşate elementului material), aceea de a nu deţine autorizaţie eliberată în condiţiile Legii nr. 194/2011. Prin urmare, subiectul activ al infracţiunii trebuie să îndeplinească, fără drept, operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, în contextul în care pentru îndeplinirea acelor operaţiuni legea impune autorizarea prealabilă, iar subiectul activ nu deţine această autorizaţie. 24. În continuare, în contextul coroborării dispoziţiilor art. 25 şi ale art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 cu cele ale art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011, Curtea a apreciat ca fiind judicioase cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în considerentele Deciziei nr. 10 din 12 septembrie 2018, în sensul că voinţa legiuitorului a fost aceea de a include în sfera operaţiunilor supuse autorizării acele activităţi care au un caracter comercial sau care se desfăşoară, în mod sistematic, într-un cadru organizat şi care se bucură de prezumţia de liceitate, iar nu pe cele derulate în mod ilicit. 25. Totodată, Curtea a apreciat că sintagma „operaţiuni cu produse“, conţinută de dispoziţiile Legii nr. 194/2011, are acelaşi înţeles indiferent de articolul din lege care o conţine. Astfel, a aprecia că o persoană fizică, ce procură produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, exclusiv în vederea consumului propriu, poate dobândi calitatea de „operator“, în sensul legii, presupune posibilitatea ca aceasta să depună o solicitare de emitere a unei autorizaţii de către A.N.S.V.S.A., prin care aceasta din urmă să o autorizeze să consume aceste produse, consum ce ar căpăta astfel valenţele unei „operaţiuni cu produse“, în sensul Legii nr. 194/2011. Implicit, subiecţi activi ai infracţiunii reglementate de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 ar fi acele persoane fizice care procură produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, exclusiv în vederea consumului propriu, dar care nu deţin o autorizaţie emisă în acest scop de A.N.S.V.S.A. Or, o asemenea situaţie este dificil de conceput. Aşa fiind, Curtea a constatat că legiuitorul nu a intenţionat sancţionarea penală a consumatorului final, care, în vederea consumului propriu, procură produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, iar procurarea a fost efectuată exclusiv în acest scop. 26. În ceea ce priveşte trimiterea la dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, Curtea reţine că din simpla lecturare a celor două texte [art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000] rezultă diferenţa de reglementare şi, implicit, voinţa diferită a legiuitorului în activitatea de normare a tragerii la răspundere penală a unor persoane care săvârşesc anumite fapte. Aşa fiind, Curtea a apreciat că este evident faptul că legiuitorul a înţeles să normeze diferit materia tragerii la răspundere penală incidentă în cele două reglementări. 27. Mai mult, Curtea a constatat că reglementarea unei infracţiuni nu presupune aplicarea acesteia tuturor situaţiilor apreciate ca fiind potenţial similare, dar care nu au fost avute în vedere de către legiuitor. A permite celui care interpretează şi aplică legea penală, în absenţa unei norme exprese, să stabilească el însuşi regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluţie pronunţată într-un alt cadru reglementat, reprezintă o aplicare prin analogie a legii penale. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale, art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 23 alin. (12) din Constituţie, care consacră principiul legalităţii incriminării şi pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conţinutului infracţiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracţiuni, prevăd şi principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată şi aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie. 28. Curtea a constatat că intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a sancţiona penal fapta de a procura produse susceptibile de a avea efecte psihoactive de către consumatorul final în vederea consumului propriu, efectuată exclusiv în acest scop, astfel că instanţa supremă, prin decizia anterior menţionată, a interpretat textul de lege în acord cu voinţa legiuitorului, cu respectarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. 29. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 22 alin. (1) referitor la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi ale art. 34 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul la ocrotirea sănătăţii, Curtea a reţinut că autorul excepţiei apreciază că încălcarea acestor drepturi fundamentale este consecinţa nerespectării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, reglementat de prevederile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Or, în condiţiile în care s-a constatat că interpretarea art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 a fost realizată în acord cu voinţa legiuitorului, cu respectarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, Curtea apreciază că nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 22 alin. (1) şi nici a celor ale art. 34 alin. (1) şi (2). 30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor anterior analizate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Sălaj în Dosarul nr. 599/84/2018 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura centrală - Serviciul judiciar în Dosarul nr. 13.834/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
