Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Sebastian Hriban în Dosarul nr. 2.683/110/2019 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 896D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că, în prezenta cauză, nu pot fi aplicate mutatis mutandis considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013. Ceea ce a condus la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, prin decizia enunţată, a fost faptul că sancţiunea excluderii din partid produce efecte juridice asupra unor situaţii juridice ale membrilor de partid excluşi din perspectiva mandatelor obţinute prin alegeri, ducând la încetarea acestor mandate. Ca urmare, excluderea era cauză a unor modificări de situaţii juridice exterioare vieţii partidului. Nu orice sancţiune din interiorul partidului, care poate viza aspecte politice, este de natură să se repercuteze în exterior, ducând la înlăturarea dintr-o demnitate publică a membrului de partid. De asemenea, aplicarea sancţiunii a fost urmarea nerespectării unor norme de conduită internă ale partidului, iar analiza aplicării şi a respectării acestora, prin controlul efectuat de o instanţă judecătorească, ar contraveni principiului separaţiei puterilor. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 10 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.683/110/2019, Tribunalul Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea partidelor politice nr. 14/2003. Excepţia a fost ridicată de Sebastian Hriban într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei decizii de suspendare dintrun partid politic. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, prin imposibilitatea accesului la o instanţă judecătorească, lăsând comisiilor de arbitraj din cadrul partidelor, în exclusivitate, rezolvarea diferendelor apărute între membrii acestuia şi organele de conducere, diferende care vizează, printre altele, şi criterii de legalitate a deciziilor emise de către organele de conducere ale partidului. Autorul susţine că şi în cazul speţei pendinte se impune transpunerea mutatis mutandis a argumentelor avute în vedere la pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 530 din 12 decembrie 2013, având în vedere că dreptul reclamantului de a-şi soluţiona cauza într-o procedură echitabilă, loială şi într-un termen rezonabil în faţa comisiilor de arbitraj intern din cadrul partidului, precum şi dreptul de a se adresa unei instanţe judecătoreşti au fost complet anihilate. Astfel, nu se oferă nicio garanţie din partea comisiilor de arbitraj din cadrul partidelor politice în ceea ce priveşte respectarea dreptului la apărare şi soluţionarea diferendului ivit, în conformitate cu principiile democratice, în mod imparţial şi întrun termen rezonabil, în contextul în care în Regulamentul de funcţionare a comisiilor de arbitraj se prevăd termene de soluţionare a cauzelor înregistrate, însă nu se prevăd şi sancţiunile ce urmează a le fi aplicate acestor comisii de arbitraj care nu respectă propriile prevederi statutare. 6. De asemenea, se creează o situaţie discriminatorie între membrii de partid. Astfel, dacă în privinţa sancţiunii cu excluderea din partid, membrul nemulţumit de decizie are posibilitatea de a se adresa unei instanţe imparţiale şi independente în orice moment de la emiterea deciziei de excludere şi înainte de soluţionarea cauzei de către comisia de arbitraj, excluderea din partid fiind tot o sancţiune disciplinară ca şi celelalte sancţiuni disciplinare prevăzute de statutul partidului politic, membrul de partid care a primit o sancţiune, alta decât cea a excluderii, nu ar beneficia de posibilitatea reală şi efectivă ca o instanţă imparţială şi independentă să verifice legalitatea şi respectarea normelor statutare de către cei ce aplică sancţiunile disciplinare, creând astfel o situaţie discriminatorie între membri de partid care au aceleaşi drepturi şi obligaţii. Statutele partidelor politice, deşi sunt obligatorii, nu conţin şi nu prevăd proceduri de urmat în cadrul unei acţiuni disciplinare de la data sesizării şi până la emiterea unei decizii de sancţionare, astfel încât să fie garantat şi respectat dreptul cetăţeanului la apărare. 7. Autorul arată că situaţia generatoare a excepţiei este dată tocmai de modalitatea în care comisiile de arbitraj din cadrul partidelor politice înţeleg să soluţioneze diferitele contestaţii care sunt depuse împotriva unor sancţiuni ce sunt luate împotriva unor membri de partid. Din această perspectivă, se solicită a se avea în vedere faptul că „împotriva reclamantului s-a luat decizia suspendării din partid pentru o perioadă de 6 luni, începând cu 22 august 2019, timp în care s-au găsit tot felul de subterfugii, astfel încât contestaţia depusă împotriva deciziei să nu fie soluţionată, formulându-se o cerere de abţinere de către unii dintre membrii Comisiei de arbitraj“. Astfel, deşi prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de arbitraj se stabilesc termene imperative în soluţionarea acestor cereri, au trecut 9 luni şi nici măcar cererea de abţinere nu a fost soluţionată. În raport cu faptul că perioada de suspendare a fost de 6 luni, iar contestaţia nu a fost soluţionată în termen de 9 luni, se consideră că maniera Comisiei de arbitraj de soluţionare a contestaţiei este neconformă cu dispoziţiile legale. 8. Tribunalul Bacău - Secţia I civilă consideră că excepţia este neîntemeiată. Instanţa apreciază că dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, organizarea unor astfel de comisii de arbitraj reprezentând adevărate organe proprii cu atribuţii jurisdicţionale, după cum, de altfel, constată şi Curtea Constituţională în Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013. Or, art. 9 din Legea nr. 14/2003 prevede că fiecare partid politic trebuie să aibă statut şi program politic proprii. În realizarea programului politic propriu, forurile de conducere pot aduce la ordine orice membru de partid care, implicit sau explicit, desfăşoară fie activităţi contrare programului politic al partidului, fie activităţi care prejudiciază imaginea publică a acestuia, prin stipularea faptelor care sunt contrare statutului, a sancţiunilor aferente şi organizarea de jurisdicţii interne. O astfel de jurisdicţie nu este contrară dispoziţiilor din Constituţie mai sus expuse, din moment ce legea partidelor politice dispune, prin art. 15 alin. (3), că această comisie de arbitraj este organizată şi funcţionează conform unui regulament aprobat de organul statutar, care trebuie să asigure părţilor dreptul la opinie şi dreptul de a se apăra, precum şi proceduri echitabile de decizie. Posibilitatea contestării hotărârii comisiei de arbitraj în justiţie nu ar însemna decât amestecul unei puteri a statului - puterea judecătorească - în treburile interne ale unui partid politic, ceea ce contravine principiului separaţiei puterilor în stat. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, care au următorul cuprins: „Pentru soluţionarea diferendelor dintre membrii unui partid politic sau dintre aceştia şi conducerile organizaţiilor partidului se constituie comisii de arbitraj la nivelul partidului şi al organizaţiilor sale teritoriale.“ 13. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 14/2003 instituie reguli specifice referitoare la organizarea partidelor politice, în sensul stabilirii obligaţiei acestora de a constitui comisii de arbitraj la nivelul fiecărui partid şi al organizaţiilor sale teritoriale, pentru soluţionarea diferendelor dintre membrii unui partid politic sau dintre aceştia şi conducerile organizaţiilor partidului. Aşadar, art. 15 alin. (1) din Legea nr. 14/2003 prevede organele competente pentru soluţionarea diferendelor dintre membrii unui partid politic sau dintre aceştia şi conducerile organizaţiilor partidului (comisiile de arbitraj la nivelul partidului şi al organizaţiilor sale teritoriale, care reprezintă, în realitate, organe proprii cu atribuţii jurisdicţionale). Totodată, dispoziţiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 instituie obligaţia organului statutar al partidului de a aproba un regulament referitor la organizarea şi funcţionarea comisiilor de arbitraj, care trebuie să asigure părţilor dreptul la opinie şi dreptul de a se apăra, precum şi proceduri echitabile de decizie. Curtea reţine, aşadar, că asemenea aspecte sunt reglementate prin norme cu caracter infralegal şi fac obiectul controlului judecătoresc în cadrul verificării îndeplinirii condiţiilor cerute pentru constituirea legală a partidelor politice. 15. Referitor la sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate membrilor unui partid politic, Curtea observă că, în afara sancţiunii excluderii din partid, ce are ca efect pierderea calităţii de membru, la care face referire expresă art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, stabilirea acestor sancţiuni nu este de rang legal. Astfel, sancţiunile disciplinare şi procedurile prin care acestea pot fi aplicate membrilor sunt reglementate prin statutul partidului politic [a se vedea art. 10 lit. g) din Legea nr. 14/2003], act supus controlului judecătoresc cu prilejul verificării îndeplinirii condiţiilor cerute pentru constituirea legală a partidelor politice. 16. Având în vedere criticile formulate şi conţinutul normativ al dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 14/2003, Curtea reţine că, în prezenta cauză, nu se argumentează o veritabilă neconformitate a acestor dispoziţii de lege cu prevederile Constituţiei. În realitate, susţinerile autorului se referă la adăugarea unei ipoteze normative, neavute în vedere de legiuitor, sugerând o completare a legii în sensul stabilirii unui mecanism legal care să permită contestarea în faţa unei instanţe judecătoreşti a oricărei sancţiuni disciplinare aplicate membrilor partidului de către conducerile organizaţiilor acelui partid politic. Or, o asemenea solicitare este o problemă de reglementare, care ţine de competenţa organului legislativ şi care nu se poate realiza pe calea contenciosului constituţional. Având în vedere art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea de noi prevederi celor instituite şi nici nu îşi poate asuma rolul de a crea sau modifica o normă juridică, pentru că altfel s-ar transforma într-un legislator pozitiv, încălcând art. 61 alin. (1) din Constituţie. 17. De asemenea, Curtea observă că nemulţumirea autorului excepţiei referitoare la modul de organizare şi funcţionare efectivă a comisiei de arbitraj la nivelul partidului politic nu poate constitui obiect al controlului de constituţionalitate. 18. Cât priveşte invocarea Deciziei nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, Curtea observă că prin considerentele acestei decizii a fost vizată o ipoteză juridică distinctă de cea avută în vedere prin dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 14/2003, criticate în prezenta cauză. Prin decizia precitată, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, deoarece cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancţiunea excluderii din partid, sancţiune ce are ca efect juridic încetarea mandatului de consilier local, rezultat din alegeri, nu putea fi examinată în mod efectiv de un judecător imparţial şi independent, sub aspectul respectării regulilor procedurale. 19. Reţinând că în Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013, precitată, nu se statuează asupra mecanismului de reglementare a jurisdicţiei interne a partidelor politice şi că prin această decizie a fost sancţionată prevederea legală care excludea în mod expres controlul judecătoresc cu privire la respectarea normelor statutare privind stabilirea şi aplicarea sancţiunii excluderii din partid şi la asigurarea efectivă a dreptului părţii la apărare şi la opinie, Curtea constată că nu pot fi aplicate mutatis mutandis considerentele acestei decizii. 20. În consecinţă, întrucât excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, vizează aspecte referitoare la modificarea şi completarea legii, de competenţa legiuitorului şi nu a instanţei de contencios constituţional, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Sebastian Hriban în Dosarul nr. 2.683/110/2019 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
