Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 200 din 24 martie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 200 din 24 martie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 653 din 1 iulie 2021

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian      │-                 │
│Văduva             │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Nicoleta Monica Sandu în Dosarul nr. 4.594/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 146D/2019.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 9 martie 2021, în prezenţa reprezentantului autoarei excepţiei şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 24 martie 2021, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    3. Prin Încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.594/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Nicoleta Monica Sandu, reclamantă într-o acţiune în despăgubiri formulată în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Obiectul acesteia constă în obligarea Guvernului României şi a Casei Naţionale de Pensii Publice la acordarea despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017, prin virarea la Fondul de pensii - ARIPI a diferenţei de contribuţie între cuantumul contribuţiei care fi trebuit virat lunar potrivit cotei de 5,1% aplicabil anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 şi contribuţia efectiv virată, calculată potrivit unei cote de 3,75%.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea susţine că măsura criticată a fost adoptată cu încălcarea art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, aşa cum au fost acestea clarificate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, în ceea ce priveşte criticile întemeiate pe art. 115 alin. (4), autoarea arată că Guvernul justifică urgenţa în adoptarea ordonanţei prin împrejurarea că trebuie asigurate resursele financiare necesare implementării Programului de guvernare 2017-2020. Dar această împrejurare nu este nici pe departe independentă de voinţa Guvernului ci, dimpotrivă, rezultă în mod nemijlocit din voinţa Guvernului. În plus, la momentul adoptării programului de guvernare, Guvernul ar fi trebuit să se asigure că există suficiente fonduri care să susţină implementarea acestuia şi nu să adopte, ulterior, prin ordonanţă de urgenţă, măsuri cu asemenea obiect. Este de notorietate şi rezultă, oricum, din actele normative adoptate de-a lungul anilor, precum şi din poziţiile publice exprimate că încă din anul 2008, la startul sistemului de pensii private obligatorii, graficul prevedea creşterea contribuţiilor cu câte 0,5 puncte procentuale în fiecare an, de la 2% din veniturile brute ale angajaţilor până la 6% în 2016. În ultimii ani, invocând aceleaşi presiuni bugetare afirmate în creştere, Guvernul a amânat de 3 ori creşterea contribuţiilor până la nivelul prevăzut iniţial, motivând aceleaşi raţiuni de urgenţă. Or, urgenţa implică protejarea unei situaţii temporare, în niciun caz permanentizarea unei situaţii. Mai mult, este absurdă pretenţia că actul normativ tinde la reglementarea unei situaţii urgente, din moment ce se invocă aceeaşi situaţie care, evident, îşi pierde caracterul urgent, din moment ce a fost constant invocată în măsurile Guvernului. Motivarea expusă de Guvern nu justifică de ce adoptarea actului normativ nu putea fi amânată, din moment ce măsura propusă prin ordonanţa de urgenţă urmează să se aplice de la 1 ianuarie 2018 şi, deci, este timp pentru adoptarea printr-o procedură operativă a Parlamentului.
    5. Întrucât măsura criticată afectează drepturile constituţionale la pensie şi, respectiv, de proprietate privată, aceasta este neconstituţională, deoarece nu poate fi adoptată printr-o ordonanţă de urgenţă.
    6. Cu referire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată garantat de art. 44 din Constituţie şi de Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se evocă pe larg principii dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte protecţia pe care textele normative amintite o oferă drepturilor de creanţă şi, în particular, dreptului la pensie, precum şi jurisprudenţa referitoare la condiţiile pe care ingerinţa statului în dreptul de proprietate trebuie să le respecte. În mod particular, autoarea menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 430 din 24 octombrie 2013, concluzionându-se că statul, prin actele normative pe care le adoptă, trebuie să protejeze dreptul de proprietate al indivizilor. Astfel, prin nerespectarea principiului proporţionalităţii, s-a afectat însăşi substanţa dreptului de proprietate, măsura neputând fi calificată ca una de stabilire a limitelor dreptului de proprietate, în sensul art. 44 alin. (1) din Constituţie.
    7. Specificitatea acestui sistem de pensii constă în regimul juridic complet diferit al pensiei acumulate în Pilonul II, care conferă drepturi şi garanţii suplimentare cetăţenilor cărora li se recunoaşte calitatea de participanţi în viziunea Legii nr. 411/2004. Spre deosebire de sistemul public de pensii, contribuţia fiecărui participant este administrată în mod individual şi se regăseşte, în mod distinct, într-un cont individual deschis pe numele său, toate contribuţiile şi transferurile de disponibilităţi ale participantului, precum şi accesoriile virânduse în contul său individual, potrivit art. 47 din Legea nr. 411/2004. Mai mult, art. 48 din Legea nr. 411/2004 consacră expres un drept de proprietate cu privire la pensia acumulată pe baza contribuţiei virate în Pilonul II, textul prevăzând expres că „Participantul este proprietarul activului personal din contul său“. Acest aspect este confirmat şi de alte drepturi care se nasc din această împrejurare, precum: activul personal nu poate face obiectul unei executări silite/tranzacţii, moştenitorii unui participant decedat înainte de pensionare vor beneficia de suma de bani din contul participantului. Or, spre deosebire de acest sistem, în sistemul public de pensii nu există astfel de drepturi, tocmai pentru că pensia se individualizează în persoana beneficiarului doar la momentul la care acesta se pensionează. Banii aferenţi nu sunt păstraţi într-un cont aparţinând unei anumite persoane. Contribuţiile strânse de la persoanele asigurate sunt utilizate pentru plata pensionarilor de la momentul respectiv, neexistând nicio garanţie cu privire la existenţa unor fonduri publice suficiente pentru acoperirea pensiilor viitorilor pensionari.
    8. Mai departe, se semnalează că majorarea la 6% a cotei de contribuţie nu s-a realizat, ca urmare a limitării creşterii preconizate a contribuţiei în ultimii 3 ani. Astfel, în sistemul fondurilor de pensii administrate privat, cuantumul pensiei primite depinde, pe de-o parte, de contribuţia adusă, iar, pe de altă parte, de randamentul fondului privat în funcţie de investiţiile realizate, cu respectarea marjei de investiţii prevăzute în metodologia aferentă. Iar, aşa cum s-a arătat, creşterea cotei de contribuţie era garantată de lege până la 6%. Acest cuantum al contribuţiei influenţează, în mod direct, cuantumul viitoarei pensii specific Pilonului II, în condiţiile în care cu cât contribuţia este mai mare, cu atât acumularea în timp şi randamentul compus pe perioada până la momentul pensionării sunt mai mari, potrivit unor algoritmi matematici simpli avuţi în vedere la momentul creării Pilonului II. Or, garanţia unei astfel de acumulări constante de sume de bani în timp, avută în vedere de persoanele cu vârsta cuprinsă între 35 şi 45 de ani care au optat să adere la sistemul fondurilor de pensii administrate privat, cât şi un anumit nivel al randamentului acestui sistem de acumulare nu există în sistemul public de pensii. Astfel, Curtea Constituţională a reţinut în Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 că, deşi consacră dreptul la pensie, art. 47 alin. (2) din Constituţie nu oferă garanţii şi cu privire la algoritmul de creştere a cuantumului acesteia în viitor.
    9. Cota de contribuţie afectează în mod direct sumele de bani pe care le au la dispoziţie administratorii fondurilor de pensii private pentru a efectua investiţii. Iar suma totală aflată la dispoziţia lor influenţează în mod direct posibilităţile investiţionale şi, implicit, randamentul obţinut în urma investirii acestor sume: cu cât suma totală este mai mare, cu atât randamentul este mai mare. Aceasta întrucât administratorii fondurilor de pensii sunt jucători foarte importanţi pe piaţa de investiţii.
    10. Mai departe, autoarea menţionează că, în ciuda susţinerilor Guvernului din preambulul ordonanţei de urgenţă criticate, noua cotă de contribuţie de 3,75% echivalează cu o reducere de aproximativ 12% a veniturilor acumulate în conturile participanţilor la Pilonul II. Este ca şi cum, în condiţiile menţinerii actualului sistem de aşezare a contribuţiilor de asigurări, procentul ar scădea de la 5,1% la circa 4,5%, cu toate consecinţele referitoare la afectarea randamentului acestui pilon.
    11. În continuare, se arată că măsura criticată conduce la scăderea cuantumului pensiei private, fiind, astfel, incidente cele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, potrivit căreia libertatea de reglementare a legiuitorului nu este absolută, nefiind justificată încălcarea dreptului la asigurarea unui trai decent, precum şi în Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, potrivit căreia nu se poate diminua cuantumul pensiei contributive. Pensia reglementată de Legea nr. 411/2004 are două componente: veniturile deja acumulate în contul persoanei deschis la fondul de pensii, precum şi drepturile băneşti care urmau a se acumula în urma achitării contribuţiei către Pilonul II la nivelul iniţial reglementat, garantat şi singurul prefigurat de către părţi. Măsura criticată afectează componenta a doua a pensiei private. În plus, întrucât conduce la o pierdere ireversibilă pentru cel care a contribuit, măsura criticată reprezintă o veritabilă expropriere realizată de către stat.
    12. Măsura criticată nu este adoptată în condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie şi, ca atare, nu reprezintă doar o restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate privată; dimpotrivă, se aduce atingere înseşi existenţei dreptului.
    13. Art. 44 alin. (2)-(4) din Constituţie este încălcat deoarece se creează o discriminare între angajaţii din sectorul public şi cei din sectorul privat. Împrejurarea că acelaşi procent se aplică în cazul salariaţilor din instituţiile publice la o bază de calcul mai mare (determinată de majorarea salariului brut al personalului plătit din fonduri publice cu un procent între 25% şi 31% prin Legea-cadru nr. 153/2017) are ca efect o diminuare a pensiei acumulate în sistemul privat de pensii mai mică decât diminuarea suferită de angajaţii din companiile private (în cazul cărora nu a operat în paralel nicio creştere a salariului brut reprezentând baza de calcul al contribuţiei către Pilonul II). Art. 16 din Constituţie se încalcă deoarece cele două categorii de angajaţi se află, în mod obiectiv, în aceeaşi situaţie, iar aplicarea măsurii criticate are efecte diferenţiate.
    14. Mai departe, se arată că măsura criticată încalcă art. 56 alin. (2) din Constituţie, exemplificându-se cu situaţia unui salariat din mediul privat al cărui salariu actual este de 3.329 lei, odată cu transferul contribuţiilor prevăzute prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017, contribuţia la Pilonul I (bugetul asigurărilor de stat) creşte cu 1.716 lei, iar contribuţia la Pilonul II scade cu 239 lei/an. Ca efect cumulat al acestor două măsuri în privinţa celor 2,6 milioane de angajaţi din mediul privat, prin faptul că subvenţia de la bugetul de stat către bugetul asigurărilor sociale de stat (Pilonul I) se reduce în acest mod, în favoarea bugetului de stat se creează un beneficiu indirect de peste 600 milioane de lei, fonduri afectate pentru majorarea salariilor brute ale angajaţilor din sistemul public, potrivit art. 13 şi 38 din Legea-cadru nr. 153/2017.
    15. În continuare, autoarea apreciază că se încalcă standardele constituţionale referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie. În prealabil, autoarea excepţiei redă o serie de principii dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene relevante în materia principiilor subsumate textului constituţional anterior evocat. Ulterior, precizează că măsura criticată instituie cu titlu de noutate în sistemul de pensii o modificare a condiţiilor contractuale agreate la momentul aderării între contribuabil şi fondul de pensii prin micşorarea cotei de contribuţie virate la fondul de pensii care administrează privat acea contribuţie. Opţiunea Guvernului de a stabili cota la 3,75% nu este fundamentată din punct de vedere economic sau matematic, din preambulul ordonanţei de urgenţă sau din nota de fundamentare a acesteia nereieşind motivele pentru care aceasta nu a fost stabilită la un procent mai redus sau, dimpotrivă, mai mare. Cu alte cuvinte, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie, cota de 3,75% a fost stabilită în mod aleatoriu. Guvernul a fost preocupat exclusiv de asigurarea unor venituri suplimentare la bugetul de stat sau bugetul asigurărilor de stat, fără să arate vreo preocupare şi pentru impactul măsurii criticate asupra drepturilor participanţilor şi administratorilor fondurilor de pensii din cadrul Pilonului II de pensii. Împrejurarea că baza de calcul la care se aplică noua cotă de 3,75% este una crescută ca urmare a transferului sarcinii achitării contribuţiilor sociale de la angajator la angajat nu justifică nici afirmaţia din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 în sensul că valoarea absolută a veniturilor participanţilor la Pilonul II se menţine şi nici de ce tocmai 3,75% este noua cotă aleasă pentru contribuţia la Pilonul II. În mod fals susţine Guvernul în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 că având în vedere noile modificări din codul fiscal privind aşezarea contribuţiilor sociale, reducerea la 3,75% a cotei la Pilonul II nu modifică valoarea absolută a veniturilor care se vor acumula în conturile individuale ale participanţilor la Pilonul II faţă de noua aşezare a contribuţiilor între angajat şi angajator adoptată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017, cota de contribuţie către Pilonul II necesară pentru a asigura valoarea absolută a sumelor transferate în prezent către Pilonul II fiind de aproximativ 4,25%.
    16. Mai departe, autoarea excepţiei subliniază că, la data de 15 decembrie 2016, Guvernul avându-l ca premier pe Dacian Cioloş a aprobat ordonanţa de urgenţă prin care a menţinut la nivelul de 5,1% nivelul contribuţiilor la Pilonul II de pensii, pentru primele două luni din 2017, pentru ca noul Guvern să aibă timp să decidă nivelul care se va aplica până la finalul anului. Ulterior, Guvernul sub conducerea lui Sorin Grindeanu a decis menţinerea contribuţiilor la Pilonul II de pensii la nivelul actual, fiind promisă pentru anul următor o majorare până la nivelul asumat în urmă cu 10 ani, de 6%. În niciun caz nu se preconiza, conchide autoarea, o scădere a valorii procentuale, dublată şi de o scădere a valorii sumelor virate către acest sistem.
    17. În continuarea argumentării, autoarea precizează că măsura criticată reprezintă o ingerinţă în contractul dintre participanţi şi administratorii fondurilor de pensii care nu putea fi prevăzută de către participanţi, al căror acord nu este necesar pentru a face efectivă această măsură. În condiţiile în care la momentul aderării la un fond de pensii administrat privat contribuabilul avea reprezentarea virării unei contribuţii în continuă creştere (până la 6%) către fondul de pensii şi, implicit, dreptul de a primi o pensie proporţională, modificarea contribuţiei achitate către fondul de pensii apare ca o adevărată ingerinţă în acordul contractual al părţilor. În plus, potrivit art. 35 din Legea nr. 411/2004, după aderare, participanţii sunt obligaţi să contribuie la un fond de pensii şi nu se pot retrage din sistemul fondurilor de pensii administrate privat pe toată perioada pentru care datorează contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii, până la deschiderea dreptului la pensia privată. Or, în acest context, o persoană cu vârsta între 35 şi 45 de ani de exemplu, care a optat să adere la fondurile de pensii administrate privat (şi, implicit, imposibilitatea de a se retrage până la deschiderea dreptului la pensia privată) tocmai în considerarea caracteristicii de creştere a contribuţiei şi, implicit, a pensiei, se află în situaţia de a fi împiedicată să se retragă dintr-un contract ale cărui condiţii au fost modificate substanţial, tocmai în aspectele care formau cauza aderării la fondurile de pensii private. O astfel de modificare legislativă intervenită brusc face imposibilă adaptarea în mod corespunzător a conduitei destinatarilor legii, aceste norme încălcând principiul previzibilităţii şi accesibilităţii.
    18. Sub un alt aspect, arată autoarea, rigorile constituţionale impun ca posibilitatea modificării normelor juridice să fie limitată, respectiv dacă aceasta este necesară să intervină gradual, astfel încât să se asigure coerenţa şi climatul de securitate necesare dezvoltării unor relaţii economice normale, inclusiv în relaţia consumator-profesionist.
    19. Legiuitorul ignoră acest deziderat şi, pe lângă faptul că instituie o obligaţie invariabilă a părţilor de a se supune unor reguli contractuale corespunzătoare reducerii cotei de contribuţie, o astfel de măsură nu este nici măcar implementată treptat. Previzibilitatea impunea menţinerea aceloraşi efecte ale contractului cu cele pe care părţile acestuia le-au prevăzut sau ar fi putut în mod rezonabil să le preconizeze la momentul încheierii contractului, respectiv că pensia care i se va cuveni contribuabilului la atingerea vârstei pensionării va fi cea rezultată în urma cumulării contribuţiei lunare la cota agreată şi a randamentului fondului privat de pensii (aceasta în contextul diferenţei de randament dintre cele două sisteme).
    20. Având în vedere că măsura criticată contravine oricărei aşteptări legitime a contribuabilului, respectiv a fondului de pensii în legătură cu derularea raportului contractual, se încalcă principiul previzibilităţii şi accesibilităţii legii.
    21. Autoarea consideră că, în ciuda dezideratului exprimat în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate de creştere a bunăstării cetăţenilor, măsura criticată încalcă art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. a) şi f) din Constituţie, ţinând seama de faptul că, pe de o parte, are ca efect scăderea cuantumului pensiei şi, pe de altă parte, diminuarea semnificativă a randamentului activităţii fondurilor de pensii private.
    22. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    23. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de către autoarea excepţiei, concluziile reprezentantului autoarei excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 16 noiembrie 2017. Curtea observă că autoarea formulează şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă, întemeiate pe prevederile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie referitoare la condiţiile în care pot fi adoptate ordonanţele de urgenţă. Ţinând seama de complexitatea obiectului de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017, care transpare chiar din titlul acesteia - pentru modificarea şi completarea unor acte normative - precum şi de faptul că autoarea excepţiei critică din perspectiva art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie modificarea doar a unuia dintre aceste acte normative, respectiv Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 18 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea nu se va pronunţa asupra Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017, în ansamblul ei, ci va reţine drept obiect al excepţiei de neconstituţionalitate exclusiv art. II din aceasta care au următorul cuprins: „Alineatul (3) al articolului 43 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 18 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins: «(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 cota de contribuţie la fondul de pensii este de 3,75%.».“.
    27. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind standardele de calitate a legii, art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 47 privind dreptul la un nivel de trai decent şi dreptul la pensie, art. 56 alin. (2) privind sistemul legal de impuneri, art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă şi art. 135 alin. (2) lit. a) şi f) din Constituţie referitor la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, precum şi de a crea condiţii necesare pentru creşterea calităţii vieţii, precum şi art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind garantarea proprietăţii private. Totodată, Curtea reţine ca normă de referinţă şi art. 45 din Constituţie privind libertatea economică, având în vedere critica formulată prin prisma încălcării libertăţii de a contracta.
    28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 411/2004 reglementează de principiu înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea sistemului fondurilor de pensii administrate privat, scopul acestuia fiind asigurarea unei pensii private, distinctă şi care suplimentează pensia acordată de sistemul public, pe baza colectării şi investirii, în interesul participanţilor, a unei părţi din contribuţia individuală de asigurări sociale. Participantul este, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 24 din Legea nr. 411/2004, persoana care contribuie sau/şi în numele căreia s-au plătit contribuţii la un fond de pensii şi care are un drept viitor la o pensie privată, iar potrivit pct. 18 al alin. (1) din acest articol, fondul de pensii este fondul constituit prin contract de societate civilă, încheiat între participanţi, în conformitate cu prevederile Codului civil referitoare la societatea civilă particulară şi cu dispoziţiile prezentei legi.
    29. Sistemul fondurilor de pensii administrate privat, caracterizat, în mod uzual, prin expresia Pilonul II de pensii, funcţionează în mod distinct de sistemul public de pensii reglementat de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Cu toate acestea, Pilonul II este indisolubil legat de sistemul public de pensii. Astfel, Pilonul II doar colectează şi investeşte, în interesul participanţilor, o parte din contribuţia individuală de asigurări sociale pe care aceştia o datorează oricum statului, respectiv bugetului asigurărilor sociale de stat. În acest sens art. 42 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 prevede că „Contribuţia la fondul de pensii este parte din contribuţia individuală de asigurări sociale datorată la sistemul public de pensii“. Rezultă că asiguraţii sistemului public de pensii care sunt şi participanţi la Pilonul II nu au fost obligaţi să plătească o contribuţie distinctă de cea pe care o achită, oricum, bugetului asigurărilor sociale de stat.
    30. Obligaţia achitării contribuţiei individuale de asigurări sociale îşi are temeiul explicit chiar în art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. Prelevarea de venituri la bugetul asigurărilor sociale de stat are temei constituţional, articolul menţionat autorizând ca elementele concrete ale prelevării, în special mărimea veniturilor, să fie stabilite doar prin reglementare primară, lege sau ordonanţă, cu excluderea actelor administrative sau de punere în executare a legii. Astfel, Curtea Constituţională a stabilit că termenul „numai“ folosit de prevederile alin. (1) al art. 139 din Constituţie are semnificaţia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare, ca forţă juridică, legii. În această categorie nu intră ordonanţele emise de Guvern, ci hotărârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executării legilor, ordinele miniştrilor etc. A spune că expresia „numai“ exclude posibilitatea adoptării de ordonanţe, fiind un domeniu rezervat legii organice, înseamnă a adăuga la Constituţie (Decizia nr. 123 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 21 aprilie 2011).
    31. Modalitatea efectivă de implementare a prelevării de contribuţii la bugetul asigurărilor sociale de stat este în mod sistematic şi exhaustiv reglementată în Legea nr. 263/2010. Contribuţia individuală de asigurări sociale nu are caracter voluntar, facultativ, ci este datorată în mod obligatoriu de către orice persoană fizică şi juridică din România. Astfel, conform art. 2 lit. b) din Legea nr. 263/2010, unul dintre principiile de bază ale sistemului public de pensii este cel al obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor. Ca urmare a implementării sistemului fondurilor de pensii administrat privat (Pilonul II), contribuţia individuală de asigurări sociale, al cărei regim juridic se regăseşte în art. 27-50 din Legea nr. 263/2010 şi în Codul fiscal, se varsă integral în bugetul asigurărilor sociale de stat, din care se asigură plata pensiilor publice, însă o parte din această contribuţie se virează de către instituţia de evidenţă la fondurile de pensii administrate privat. Participanţii la Pilonul II vor beneficia, astfel, la momentul la care vor îndeplini condiţiile de pensionare prevăzute de dreptul comun, în prezent Legea nr. 263/2010, de două pensii distincte: pensia din sistemul public de pensii şi pensia privată. Contribuţia la fondul de pensii nu este o contribuţie suplimentară faţă de cea pe care orice asigurat al sistemului public de pensii este obligat să o achite, oricum, la bugetul asigurărilor sociale de stat. Prin Legea nr. 411/2004, statul român a decis ca o parte din contribuţiile pe care asiguraţii sistemului public de pensii sunt obligaţi să le achite să fie colectate şi investite de către fondurile private de pensii în vederea obţinerii ulterioare a unei pensii private de către participanţii la Pilonul II.
    32. În ceea ce priveşte cuantumul contribuţiei individuale de asigurări sociale, în forma originară a Legii nr. 411/2004, s-a prevăzut, pe de o parte, că „La momentul începerii activităţii de colectare, cuantumul contribuţiei este de 2% din baza de calcul“ [art. 43 alin. (2) din Legea nr. 411/2004] şi, pe de altă parte, că „În termen de 8 ani de la începerea colectării, cota de contribuţie se majorează la 6%, cu o creştere de 0,5 puncte procentuale pe an, începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an“ [art. 43 alin. (3)]. În plus, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, „Baza de calcul, reţinerea şi termenele de plată a contribuţiei la fondul de pensii sunt aceleaşi cu cele stabilite pentru contribuţia de asigurări sociale“. De la momentul adoptării Legii nr. 411/2004, art. 43 alin. (3) din aceasta a fost modificat în mod succesiv. În esenţă, aceste modificări au urmărit să încetinească calendarul a cărui finalitate era prevăzută în forma originară a art. 43 alin. (3) din Legea nr. 411/2004: un cuantum al contribuţiei de 6% în termen de 8 ani de la începerea colectării, astfel încât în urma adoptării textului criticat cota de contribuţie a ajuns la 3,75%“. Cu referire specifică la ultima dintre aceste modificări, Guvernul a făcut referire în preambulul Ordonanţei de urgenţă nr. 82/2017 la faptul că politica bugetară trebuie să respecte anumite angajamente în ceea ce priveşte deficitul bugetar şi să fie în deplin acord cu noile modificări legislative din domeniul fiscal care conduc la menţinerea în valoare absolută a veniturilor acumulate în conturile individuale ale participanţilor la Pilonul II de pensii.
    33. În examinarea criticilor formulate din perspectiva art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine că exigenţele prevăzute de aceste prevederi cu privire la condiţiile pe care trebuie să le respecte ordonanţele de urgenţă, respectiv condiţia existenţei unei situaţii extraordinare şi a urgenţei reglementării, au fost dezvoltate şi precizate în jurisprudenţa Curţii. Astfel, în Decizia nr. 83 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 13 martie 2020, Curtea a reţinut că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun şi au un caracter obiectiv, în sensul că existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă. De asemenea, inexistenţa sau neexplicarea urgenţei reglementării situaţiilor extraordinare constituie în mod evident o barieră constituţională în calea adoptării de către Guvern a unei ordonanţe de urgenţă. A decide altfel înseamnă a goli de conţinut dispoziţiile art. 115 din Constituţie privind delegarea legislativă şi a lăsa libertate Guvernului să adopte în regim de urgenţă acte normative cu putere de lege, oricând şi - ţinând seama de împrejurarea că prin ordonanţă de urgenţă se poate reglementa şi în materii care fac obiectul legilor organice - în orice domeniu. Aşa fiind, pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Curtea a reţinut că invocarea elementului de oportunitate, prin definiţie de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficienţă contributivă determinantă a urgenţei, ceea ce, implicit, îl converteşte în situaţie extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar şi univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie şi unor factori subiectivi. În sfârşit, Curtea a mai statuat că, întrucât prevederile constituţionale stabilesc cadrul şi limitele exercitării delegării legislative, condiţionând legitimitatea şi deci constituţionalitatea ordonanţelor Guvernului de îndeplinirea unor cerinţe exprese, calificate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale drept criterii de constituţionalitate, cu privire la îndeplinirea sau nu a exigenţelor constituţionale se poate pronunţa doar instanţa constituţională.
    34. Analiza coroborată a preambulului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 cu conţinutul dispoziţiilor acesteia relevă faptul că Guvernul a luat o serie de măsuri în domeniul fiscal-bugetar. Măsura criticată în mod concret de către autoarea excepţiei, scăderea cotei de contribuţie la Pilonul II este, prin excelenţă, o opţiune a Guvernului în materie fiscal-bugetară. În ceea ce priveşte conţinutul propriu-zis al măsurilor din materie fiscal-bugetară, statul, potrivit jurisprudenţei constante atât a Curţii Constituţionale, dar şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, se bucură de o largă marjă de apreciere. Astfel, cu titlu principial, în Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că statul, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui just echilibru între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (hotărâre la care se face trimitere prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 101 din 17 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 24 martie 2021, paragraful 103, şi nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, paragraful 16).
    35. Curtea reţine, în continuare, că, odată acceptat că statul, în particular Guvernul care acţionează ca legiuitor delegat, se bucură de o marjă largă de apreciere în ceea ce priveşte conţinutul propriu-zis al măsurilor fiscal-bugetare, rezultă că Guvernul reţine o marjă similară şi în ceea ce priveşte aprecierea cu privire la caracterul extraordinar al situaţiei care la determinat să adopte ordonanţa de urgenţă respectivă. Astfel, în Decizia nr. 769 din 22 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 12 februarie 2021, paragraful 19, Curtea a statuat că prin atribuţiile constituţionale şi toate caracteristicile instituţionale pe care le posedă, Guvernul este cel mai în măsură pentru a orienta şi defini politica bugetară a statului şi, ca atare, va acorda greutate aprecierii Guvernului cu privire la caracterul extraordinar al situaţiei care l-a determinat să adopte Ordonanţa de urgenţă nr. 99/2016 şi, în particular, să menţină şi în anul 2017 măsura de eşalonare a plăţilor salariale cuvenite în temeiul unor hotărâri judecătoreşti.
    36. Astfel, în evaluarea îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea Constituţională trebuie să ţină seama de materia specifică în care Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă supusă examinării în ceea ce priveşte conformitatea cu acest articol al Legii fundamentale, iar, în situaţii particulare, precum în materie fiscal-bugetară, să acorde Guvernului o marjă de apreciere mai largă. Situaţia extraordinară şi urgenţa reglementării nu reprezintă noţiuni invariabile, mai ales într-un context caracterizat de o dinamică foarte accentuată, aşa cum este cel fiscal-bugetar, în care trebuie să se ţină seama de o multitudine de factori într-o continuă evoluţie, ci noţiuni care, de la caz la caz, vor căpăta valenţe diferite. Astfel, nu există, în ceea ce priveşte justificările oferite de Guvern în preambulul Ordonanţei de urgenţă nr. 82/2017, elemente care să determine instanţa constituţională să conchidă că, în realitate, Guvernul a urmărit exclusiv aspecte de oportunitate. În particular, aprecierea Guvernului potrivit căreia politica bugetară trebuie să respecte anumite angajamente în ceea ce priveşte deficitul bugetar este deosebit de importantă în evaluarea caracterului de situaţie extraordinară, dar şi a urgenţei reglementării acesteia. Depăşirea parametrilor optimi ai deficitului bugetar reprezintă o situaţie obiectivă, cu caracter excepţional şi care, prin urmare, se încadrează în noţiunea variabilă de situaţie extraordinară prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituţie. Nivelul deficitului bugetar nu este influenţat exclusiv de modalitatea în care Guvernul orientează politica fiscal-bugetară a statului, astfel încât nu se poate afirma că reglementând astfel de aspecte, Guvernul este a priori motivat de temeiuri de oportunitate, cu depăşirea sferei situaţiei excepţionale. Dimpotrivă, deficitul bugetar reprezintă un parametru crucial al politicii fiscal-bugetare a unui stat, supus unor factori deopotrivă obiectivi, exteriori simplei voinţe subiective a Guvernului, şi, adesea, fluctuanţi. De asemenea, spectrul depăşirii parametrilor optimi ai deficitului bugetar poate fi cel mai bine controlat prin instrumentul ordonanţei de urgenţă sau, în orice caz, mai rapid şi efectiv decât prin procedura de legiferare obişnuită. Procedura ordonanţei de urgenţă permite, într-o mai mare măsură decât procedura de legiferare obişnuită, reacţia statală promptă, menită să împiedice perpetuarea efectelor negative pe care le poate implica un deficit bugetar excesiv.
    37. Ţinând seama de toate considerentele anterioare, Curtea reţine că art. II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 respectă condiţiile prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie.
    38. Cu referire la pretinsa încălcare a art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea reţine că prin Decizia nr. 906 din 16 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 25 ianuarie 2021, paragrafele 40-41, a stabilit că aceste prevederi constituţionale instituie veritabile limitări ale competenţei delegate Guvernului, putându-se deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că „nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale“ şi că „nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică“. În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă afectează, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Curtea a arătat că verbul a afecta este susceptibil de interpretări diferite, aşa cum rezultă din unele dicţionare. Din punctul de vedere al Curţii, aceasta urmează să reţină numai sensul juridic al noţiunii, sub diferite nuanţe, cum ar fi: „a suprima“, „a aduce atingere“, „a prejudicia“, „a vătăma“, „a leza“, „a antrena consecinţe negative“. Cu alte cuvinte, Guvernul nu are nicio competenţă de legiferare în domeniul legilor constituţionale („ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale“) şi cel al legilor care vizează măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică („ordonanţele de urgenţă nu pot viza măsuri de trecere silită“), acestea fiind în competenţa de legiferare exclusivă a Parlamentului, sub toate aspectele pe care le reglementează în conţinutul lor normativ, şi are o competenţă de legiferare limitată în domeniile care vizează regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie şi drepturile electorale („ordonanţele de urgenţă nu pot afecta“), cu privire la care aplicarea interdicţiei constituţionale exprese este condiţionată de adoptarea unor reglementări care suprimă, aduc atingere, prejudiciază, vatămă, lezează, în general, antrenează consecinţe negative asupra drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor constituţionale. Curtea a mai statuat că interdicţiile constituţionale prevăzute la art. 115 alin. (6), de a nu adopta ordonanţe de urgenţă care „pot afecta“ regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale, au avut în vedere restrângerea competenţei Guvernului de a legifera în aceste domenii esenţiale în locul Parlamentului, iar nu lipsirea totală de competenţa de a legifera în materie.
    39. În aplicarea acestor consideraţii, Curtea reţine că este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească destinaţia impozitelor şi a taxelor, precum şi a altor venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, în condiţiile legii (a se vedea Decizia nr. 127 din 6 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 8 martie 2019, paragraful 117, precum şi Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014), adică a veniturilor la care face referire şi art. 139 alin. (1) din Constituţie - impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat. Sintagma folosită în Constituţie - venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat - sugerează natura contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat. Acestea sunt prelevări, o exercitare tipică a puterii de stat, în sensul că subiectele de drept nu au posibilitatea să conteste legitimitatea acestor prelevări, ele ţinând de însăşi puterea statală. Într-adevăr, potrivit principiului contributivităţii, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite [a se vedea art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010]. Faptul că aceste contribuţii virate la bugetul asigurărilor sociale se reflectă într-o prestaţie statală ulterioară specifică nu schimbă natura juridică a contribuţiilor de asigurări sociale de venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat.
    40. Prin urmare, contrar susţinerii autoarei excepţiei de neconstituţionale, Guvernul, prin dimensionarea contribuţiilor care alimentează Pilonul II, nu afectează dreptul de proprietate al participanţilor la Pilonul II asupra pensiei private care va fi acordată în viitor, tocmai pentru că nu au un drept de proprietate asupra acestor contribuţii, ci, potrivit art. 48 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, doar un drept de proprietate asupra activului personal din contul său. Diferenţa juridică dintre, pe de o parte, contribuţiile sociale ale participanţilor la Pilonul II care se achită către bugetul asigurărilor sociale (şi din acesta către fondurile de pensii) şi, pe de altă parte, activul personal din contul lor, este clar evidenţiată de prevederile art. 49 din Legea nr. 411/2004 care dispune că „Contribuţiile şi transferul de lichidităţi băneşti la un fond de pensii se convertesc în unităţi de fond în maximum două zile lucrătoare de la data încasării acestora“. Legiuitorul distinge între încasare a contribuţiilor şi convertire a acestora în unităţi de fond. Prin urmare, în intervalul dintre încasarea contribuţiilor şi transferului de lichidităţi băneşti către fondurile de pensii, pe de o parte, şi convertirea respectivelor sume în unităţi de fond, pe de altă parte, participantul nu deţine niciun drept de proprietate asupra contribuţiilor. Ca atare, dimensionarea operată de către Guvern, în sensul creşterii sau scăderii ponderii contribuţiilor sociale care vor fi administrate în Pilonul II în totalul contribuţiilor sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat nu aduce atingere dreptului de proprietate garantat de Constituţie. Simplul fapt că statul a decis ca o parte din veniturile care, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, sunt ale bugetului asigurărilor sociale de stat, să fie colectate şi investite, în interesul asiguraţilor, doar de către entităţi private nu schimbă natura juridică a acestora.
    41. Mai mult, concluzia anterioară este întărită şi de mecanismul efectiv de implementare a Pilonului II. Astfel, potrivit art. 44 din Legea nr. 411/2004, „Lunar, până cel târziu în data de 20 a lunii următoare celei de depunere a declaraţiilor prevăzute la art. 43^1 alin. (1), instituţia de evidenţă virează de la bugetul asigurărilor sociale de stat suma reprezentând contribuţiile la fondurile de pensii, pentru fiecare fond de pensii în parte“. Potrivit art. 2 alin. (1) pct. 21 din Legea nr. 411/2004, instituţia de evidenţă este „instituţia care are ca atribuţie legală evidenţa asiguraţilor din sistemul public de pensii, respectiv Casa Naţională de Pensii Publice şi casele de pensii sectoriale“. Astfel, contribuţiile virate la fondurile de pensii private fac parte din sfera contribuţiilor pe care asiguraţii le plătesc bugetului asigurărilor sociale.
    42. În concluzie, dreptul de proprietate al participanţilor la Pilonul II, garantat de art. 44 de Constituţie, nu este afectat în sensul art. 115 alin. (6) din Constituţie, de măsura stabilirii cotei de 3,75, deoarece, în fapt, din momentul prelevării la bugetul asigurărilor sociale de stat, acestea reprezintă venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat.
    43. Cu referire la criticile formulate din perspectiva încălcării dreptului de proprietate privată şi a dreptului la pensie, autoarea subliniază că, în vreme ce pensia din sistemul public, deşi protejată constituţional, nu este garantată într-un anumit cuantum, pensia privată, reglementată de Legea nr. 411/2004, are un regim juridic mai favorabil, fiind garantat un anumit cuantum al pensiei. Această concluzie se bazează, în argumentarea autoarei, pe faptul că, în vreme ce contribuţia virată la bugetul asigurărilor sociale de stat este folosită pentru achitarea pensiilor în plată, contribuţia la sistemul fondurilor private de pensii nu este alocată pentru prestaţii sociale.
    44. Potrivit unuia dintre principiile de bază ale sistemului public de pensii, cel al repartiţiei, consacrat în art. 2 lit. e) din Legea nr. 263/2010, fondurile de asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public de pensii, conform legii. Constituţia şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu garantează un anumit cuantum al pensiei nici măcar al asiguraţilor care au fost obligaţi să contribuie la un sistem public de asigurări sociale. În privinţa pensiei private reglementate de Legea nr. 411/2004, raportul dintre participanţi şi fondurile private de pensii nu este un simplu raport de drept privat, încheiat între o persoană fizică şi o societate de asigurări şi în care statul joacă rolul de arbitru care se asigură că, în măsura în care acesta a fost încheiat în condiţiile impuse de lege, va fi şi respectat (pacta sunt servanda). Dimpotrivă, statul joacă un rol determinant pentru însăşi naşterea şi derularea acestui raport juridic. Unul dintre obiectivele pe care le-a urmărit legiuitorul la adoptarea Legii nr. 411/2004 şi care se pot decela din examinarea conţinutului acesteia a fost acela că statul a dorit să ofere generaţiilor viitoare posibilităţi de creştere a cuantumului pensiilor lor, prin cointeresarea unor subiecte de drept privat, respectiv fondurile de pensii, care să administreze o parte dintre resursele financiare pe care statul le prelevează de la subiectele de drept. Fondurile private de pensii doar colectează şi administrează resurse care, în mod normal, se cuvin statului, în calitate de organizator al sistemului public de pensii, şi pe care acesta, în calitate de deţinător al puterii suverane, poate decide inclusiv să le ofere spre investire unor entităţi de drept privat, precum fondurile de pensii, în interesul asiguraţilor sistemului public de pensii. Aşa cum statul este îndreptăţit din punct de vedere constituţional să impună subiectelor de drept să participe la sistemul public de pensii, este în egală măsură îndreptăţit, în limitele permise de Legea fundamentală, să stabilească destinaţia contribuţiilor sociale ale subiectelor de drept. În concret, Constituţia nu interzice statului să dea posibilitatea unor entităţi private să colecteze şi să investească o parte din contribuţiile de asigurări sociale în vederea oferirii, ulterior, a unei pensii private, suplimentar faţă de cea din sistemul public sau, dimpotrivă, să păstreze integral administrarea şi dispoziţia resurselor pe care le prelevează de la subiectele de drept. Toţi participanţii la Pilonul II de pensii sunt, în mod necesar, şi asiguraţi ai sistemului public de pensii. Resursele financiare ale fondurilor de pensii sunt constituite exclusiv din contribuţiile pe care, în mod obligatoriu, participanţii le datorează, de drept, statului, activitatea fondurilor constând exclusiv în colectarea şi investirea acestora. Implementarea Pilonului II nu a schimbat nici natura juridică a contribuţiilor asigurărilor sociale de stat şi nici destinaţia lor. Ca atare, măsura criticată în cauza de faţă reprezintă o opţiune a Guvernului de dimensionare/ reconfigurare/reaşezare a ponderii contribuţiilor la Pilonul I sau II din cele oricum datorate bugetului asigurărilor sociale de stat în ansamblul sistemului public de pensii, fără să fie afectat dreptul de proprietate privată al participantului asupra activului personal.
    45. Cu referire la critica formulată din perspectiva presupusei încălcări a dreptului de proprietate privată, Curtea observă că, potrivit art. 48 din Legea nr. 411/2004, „(1) Participantul este proprietarul activului personal din contul său. (2) Activul personal nu poate face obiectul unei executări silite sau al unei tranzacţii, sub sancţiunea nulităţii actelor respective. (3) Activul personal nu poate fi cesionat sau gajat, sub sancţiunea nulităţii actelor respective“. Aceste prevederi reprezintă garanţii depline că măsura criticată nu încalcă dreptul de proprietate al participanţilor la sistemul fondurilor private de pensii asupra activului personal. Deşi reprezintă parametri cruciali pentru funcţionarea întregului Pilon II de pensii şi cu implicaţii pentru toţi actorii implicaţi - statul, participanţii la sistem şi administratorii fondurilor de pensii -, nivelul concret şi evoluţia în timp a cotei de contribuţie nu aduce atingere dreptului de proprietate privată al participanţilor asupra activului personal, ocrotit la nivel constituţional şi convenţional. Mai mult decât atât, potrivit art. 135 alin. (2) din Legea nr. 411/2004, „Suma totală cuvenită pentru pensia privată nu poate fi mai mică decât valoarea contribuţiilor plătite, diminuate cu penalităţile de transfer [n.r. reglementate de art. 86 alin. (2)] şi comisioanele legale [n.r. reglementate de art. 86 alin. (1)]“. Aceste dispoziţii legale sunt menite să garanteze că, în activitatea de administrare, fondurile de pensii private nu se îndepărtează sub nicio formă de la finalitatea pentru care Legea nr. 411/2004 a instituit sistemul de pensii administrat privat.
    46. Curtea reiterează, în acest context, jurisprudenţa sa constantă în care evocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fără că aceasta să însemne că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, exemplificativ, Decizia Curţii Constituţionale nr. 900 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 22 decembrie 2020, paragraful 113).
    47. Cu referire la pretinsa discriminare, invocată din perspectiva prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2)-(4) privind ocrotirea în mod egal a proprietăţii private şi ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale, care ar subzista, pe de o parte, între angajaţii din sectorul public şi, pe de altă parte, angajaţii din sectorul privat, Curtea reţine că nu doar prevederile criticate în prezenta cauză, dar nici vreo altă dispoziţie din cuprinsul Legii nr. 411/2004 nu reglementează în mod distinct cele două categorii de angajaţi. Ca atare, ţinând seama de principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, Legea nr. 411/2004 şi prevederile criticate sunt menite să se aplice în mod nediferenţiat celor două categorii de subiecte de drept.
    48. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 45 din Constituţie, privind presupusa intervenţie legislativă într-un contract liber încheiat de către participanţi şi fondurile de pensii, Curtea reţine că la baza întregului sistem de pensii private se află contractul de societate civilă încheiat între participanţi, în conformitate cu prevederile Codului civil referitoare la societatea civilă particulară şi cu dispoziţiile Legii nr. 411/2004, prin care se constituie fondurile de pensii administrate privat. În ciuda acestui fapt însă, acest contract are particularităţi majore care îl scot, practic, din sfera libertăţii de a contracta. Astfel, cu privire la participanţii cu vârsta de până la 35 de ani, se observă că sunt obligaţi să încheie contractul de societate civilă. Mai mult decât atât, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, „Persoana care nu a aderat la un fond de pensii în termen de 4 luni de la data la care este obligată prin efectul legii este repartizată aleatoriu la un fond de pensii de către instituţia de evidenţă“. În plus, persoanele între 35-45 de ani care au facultatea de a încheia un asemenea contract, la fel ca persoanele obligate să adere, nu au nicio libertate de a stabili însuşi obiectul contractului de societate civilă (a se vedea art. 10 din Legea nr. 411/2004). În sfârşit, însăşi denumirea de act individual de aderare - definit de art. 2 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 411/2004 drept un înscris prin care o persoană îşi manifestă actul de voinţă de a fi parte la contractul de societate civilă şi la prospectul schemei de pensii private - sugerează natura juridică particulară a acestui contract de societate civilă, care îl situează dincolo de parametrii obişnuiţi ai contractului de societate civilă, aşa cum este el configurat în Codul civil. Or, în aceste condiţii, statul nu aduce o ingerinţă într-un contract format prin acordul liber de voinţă, câtă vreme, de la început, contractul de societate civilă nu a fost încheiat în mod liber de părţile lor, condiţionat doar de limitele inerente încheierii contractelor care se regăsesc în Codul civil.
    49. Criticile formulate din perspectiva dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai decent al cetăţenilor şi în art. 135 alin. (2) lit. a şi f) privind obligaţiile statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi, respectiv, crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii sunt neîntemeiate, deoarece nu se poate stabili o legătură certă între efectele pe care le va avea asupra cuantumului pensiei private adoptarea măsurii criticate, pe de o parte, şi o presupusă diminuare a calităţii vieţii titularilor pensiei private, pe de altă parte.
    50. Cu privire la critica formulată din perspectiva art. 1 alin. (5) din Constituţie, în sensul lipsei de previzibilitate a măsurii criticate, Curtea reţine că obligaţia respectării legilor, consacrată de art. 1 alin. (5) din Constituţie, nu presupune, prin conţinutul său, asigurarea unui cadru legislativ inflexibil [Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010]. În plus, aşa cum s-a reţinut, de asemenea, în decizia menţionată, intervenţia legislativă este necesară pentru a adapta actele normative la realităţile economice, sociale şi politice existente. Or, soluţia normativă aleasă de Guvern, fixarea la 3,75% a contribuţiei care se virează la fondurile de pensii din Pilonul II, reprezintă o ajustare faţă de opţiunea formulată iniţial, la momentul adoptării Legii nr. 411/2004, de creştere progresivă în 8 ani la un cuantum de 6%. Statul trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere pentru a impune soluţii adaptate cu atât mai mult cât practic statul reglementează destinaţia unor contribuţii pe care, oricum, asiguraţii i le datorează în temeiul obligativităţii participării la sistemul public de pensii. În niciun caz Curtea Constituţională nu se poate substitui puterii legislative, în speţă a Guvernului care acţionează ca legiuitor delegat, şi să aprecieze ea însăşi, aşa cum solicită autoarea excepţiei, dacă stabilirea cotei de 3,75% este justificată sau nu. O asemenea judecată ţine exclusiv de oportunitatea reglementării, şi nu de constituţionalitatea ei.
    51. Cu toate acestea, Curtea reţine că, mai ales în ceea ce îi priveşte pe acei participanţi la Pilonul II de pensii care au optat pentru acesta fără să fie obligaţi, legiuitorul, inclusiv cel delegat, trebuie să ţină seama, chiar şi în exercitarea acestei largi marje de apreciere, că prevederea iniţială, stabilită printr-o lege, potrivit căreia în termen de 8 ani nivelul contribuţiei către Pilonul II trebuie să ajungă la 6%, a putut avea un rol important pentru luarea deciziei de a participa la acest Pilon. Deşi cadrul legislativ nu poate rămâne inflexibil, nu este mai puţin adevărat că, de la caz la caz, se poate resimţi şi nevoia corelativă a menţinerii unui cadru legislativ stabil, predictibil, cu precădere atunci când însuşi legiuitorul a stabilit o măsură de natură să influenţeze decizii importante pentru cetăţeni, aşa cum, neîndoielnic, o reprezintă şi decizia de a participa la Pilonul II de pensii.
    52. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicoleta Monica Sandu în Dosarul nr. 4.594/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 24 martie 2021.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 200 din 24 martie 2021

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 200 din 24 martie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 200 din 24 martie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative