Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Raluca-Alexandra │- │
│Buterez-Făşie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorel Sminticiuc în Dosarul nr. 1.499/1/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.636D/2022. 2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei şi apărătorul ales, doamna avocat Diana-Oana Efrem, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.824D/2022, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de BEJ Beciu Stelian, BEJ Gavrilescu Alin Mihail, BEJ Bogdan Ionică, BEJ Spineanu Marius-Eleodor, BEJ Deacu Vasile, BEJ Volintiru Ştefan, cu sediul în Constanţa, precum şi de BEJ Grasu Gelu Iulian, cu sediul în Mangalia, în Dosarul nr. 1.014/118/2022 al Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Apărătorul ales precizează că nu se poate pronunţa cu privire la conexare, întrucât nu cunoaşte motivele de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 2.824D/2022. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.824D/2022 la Dosarul nr. 2.636D/2022 care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul doamnei avocat Diana-Oana Efrem, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind, în esenţă, că textul criticat discriminează şi pune în imposibilitate de a se apăra partea faţă de care a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârea judecătorească pronunţată iniţial. În speţa de faţă, hotărârea judecătorească definitivă care ar fi trebuit să fie avută în vedere de către instanţa de control judiciar, care a fost şi invocată de autorul excepţiei în cadrul litigiului, a fost ignorată de instanţa de recurs, care a pronunţat cea de-a doua hotărâre cu încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al primei hotărâri. Partea, oricât de diligentă ar fi fost, nu ar fi putut să presupună că instanţa de control judiciar va ignora o hotărâre judecătorească ce se bucură de autoritate de lucru şi deci nu a uzat de calea de atac a revizuirii în condiţiile prevăzute de textul criticat. De asemenea, apărătorul ales a precizat că, deşi a cercetat practica judiciară în materia revizuirii, nu a identificat nicio situaţie în care un justiţiabil să fi formulat cerere de revizuire pe motivul încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat în termenul prevăzut de textul criticat. Totodată, acesta arată că, în lipsa modificării textului criticat, se va ajunge în situaţia în care, de teama existenţei unei eventuale încălcări a autorităţii de lucru judecat, partea interesată să uzeze de calea de atac a revizuirii, indiferent dacă există sau nu există motive în acest sens, pentru a evita pierderea termenului prevăzut de textul criticat. Aşadar, apărătorul ales arată, în esenţă, că textul criticat încalcă atât Constituţia, cât şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pentru a cărei încălcare statul român a fost condamnat în repetate rânduri. 7. Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că pentru exercitarea revizuirii pe motivul încălcării autorităţii de lucru judecat trebuie demonstrată tripla identitate de obiect, părţi şi cauză şi nu este necesară cunoaşterea considerentelor hotărârii judecătoreşti. În acest sens, reprezentantul Ministerului Public invocă jurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 416 din 22 septembrie 2022. Cu referire la pretinsa încălcare a art. 16 din Legea fundamentală, reprezentantul Ministerului Public arată că autorul excepţiei invocă o pretinsă discriminare între justiţiabilul de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă, ipoteză ce nu poate fi acceptată, întrucât legea nu acordă nicio protecţie justiţiabilului de rea-credinţă, fiind necesar ca toate drepturile procesuale să fie exercitate cu bună-credinţă. Aşadar, această critică este inadmisibilă. 8. Doamna avocat Diana-Oana Efrem solicită dreptul la replică şi, având cuvântul, arată că tripla identitate la care face referire reprezentantul Ministerului Public a fost abordată în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar prin Decizia nr. 2.787 din 12 iunie 2014, pronunţată de Secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a statuat că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior. Cu privire la situaţia justiţiabilului de bună-credinţă şi a celui de rea-credinţă, apărătorul ales precizează că niciunul dintre aceştia nu are posibilitatea efectivă de a formula o cerere de revizuire bine argumentată, în termenul prevăzut de textul criticat, prin care să invoce încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 9. Prin Încheierea din 24 octombrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.499/1/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Viorel Sminticiuc într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat de autorul excepţiei împotriva deciziei de respingere ca tardivă a cererii de revizuire. 10. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.014/118/2022, Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de BEJ Beciu Stelian, BEJ Gavrilescu Alin Mihail, BEJ Bogdan Ionică, BEJ Spineanu Marius-Eleodor, BEJ Deacu Vasile, BEJ Volintiru Ştefan, cu sediul în Constanţa, precum şi de BEJ Grasu Gelu Iulian, cu sediul în Mangalia, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire formulate de autorii excepţiei. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că textul criticat încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, întrucât susceptibilitatea unei hotărâri de a fi revizuită în raport cu efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu ar putea fi constatată decât după comunicarea hotărârii şi studierea considerentelor acesteia. Prin urmare, curgerea termenului de revizuire „de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri“ afectează accesul real şi efectiv al părţilor interesate la această cale de atac. Se invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, prin care instanţa europeană a statuat că dreptul la acţiune sau la o cale de atac trebuie să se exercite din momentul în care partea interesată cunoaşte efectiv deciziile judiciare care-i impun o obligaţie sau care ar putea aduce atingere drepturilor şi intereselor sale legitime. De asemenea, în opinia autorilor excepţiei, accesul liber la justiţie este încălcat şi prin prisma nerespectării prevederilor art. 461 din Codul de procedură civilă, care nu face distincţie între căile de atac ce pot viza atât dispozitivul, cât şi considerentele hotărârii, calea de atac a revizuirii, cale extraordinară de retractare, care poate fi atacată inclusiv în privinţa motivelor sale. 12. În ceea ce priveşte încălcarea principiului egalităţii în drepturi şi a dreptului la apărare, autorii excepţiei susţin că justiţiabilul de bună-credinţă, care nu va uza de calea de atac a revizuirii, întrucât nu cunoaşte faptul că ar exista o încălcare a autorităţii de lucru judecat, va fi tratat discriminatoriu în raport cu justiţiabilul de rea-credinţă, care va abuza de dreptul său de petiţionare şi va formula cerere de revizuire independent de existenţa unei eventuale încălcări. 13. Nu în ultimul rând, se afirmă că textul criticat ar încălca şi principiul securităţii raporturilor juridice dacă instanţele de judecată ar putea repune în discuţie soluţii care se bucură de autoritate de lucru judecat. 14. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile criticate fiind constituţionale. În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie invocă considerentele Deciziei nr. 823 din 9 decembrie 2021, pronunţată de Curtea Constituţională. 15. Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional care a statuat că în ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor. Dispoziţiile art. 461 alin. (2) din Codul de procedură civilă privesc doar căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi căile de atac de retractare, cum este revizuirea. Câtă vreme analiza autorităţii de lucru judecat se rezumă la verificarea triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, nefiind necesară cunoaşterea considerentelor ultimei hotărâri, nu există o încălcare a dreptului la un proces echitabil, respectiv nu este împiedicat accesul părţilor la justiţie şi nici nu se încalcă dreptul la apărare. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Guvernul a transmis punctul său de vedere în Dosarul nr. 2.824D/2022, prin care arată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În motivarea punctului său de vedere, Guvernul citează din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, Decizia nr. 351 din 3 iunie 2021, Decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, Decizia nr. 495 din 25 iunie 2020, Decizia nr. 524 din 5 iulie 2016, Decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2004, Decizia nr. 86 din 20 martie 2001 şi Decizia nr. 501 din 30 iunie 2016, precum şi din literatura juridică de specialitate. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 511 alin. (1) pct. 8: „(1) Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: (…) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.“ 21. Prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, la care face referire textul de lege criticat, consacră posibilitatea revizuirii unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. 22. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 privind principiul egalităţii în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, autorii excepţiei apreciază că dispoziţiile criticate încalcă şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceste dispoziţii au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în repetate rânduri, prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora (a se vedea în acest sens Decizia nr. 416 din 22 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 2 martie 2023, Decizia nr. 545 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 8 februarie 2023, Decizia nr. 823 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 martie 2022, Decizia nr. 366 din 3 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 iulie 2021, Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 28 mai 2021, Decizia nr. 346 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.104 din 19 noiembrie 2020). 24. În jurisprudenţa amintită anterior, Curtea a statuat că, potrivit art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în cazul hotărârilor potrivnice, instanţa de revizuire va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Aşadar, efectul admiterii revizuirii îl constituie anularea celei din urmă hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, iar în cadrul judecării acesteia nu este permisă şi soluţionarea fondului pricinii. 25. În Decizia nr. 416 din 22 septembrie 2022 (paragrafele 35-38), Curtea a reţinut că, în ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă (există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri), instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor. Art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Aşadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă -, se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. 26. Chiar dacă în concepţia actuală a Codului de procedură civilă se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2), revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie. Este adevărat că art. 461 alin. (2) din Codul de procedură civilă reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Însă această ipoteză este valabilă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea. Astfel, după cum a observat Curtea, considerentele decizorii, prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată privind aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. 27. Aşadar, Curtea a reţinut că împrejurarea că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri şi nu de la comunicarea acesteia nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă nu presupune cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar existenţa identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită. De asemenea, obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor. Tot astfel, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21 (a vedea în acest sens Decizia nr. 529 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 23 noiembrie 2021, paragraful 13). 28. Aşadar, Curtea a constatat că formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate, astfel că stabilirea momentului pronunţării ca început al termenului de introducere a revizuirii nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al autorilor excepţiei şi nici dreptul acestora la un proces echitabil. 29. Referitor la pretinsa încălcare a principiului egalităţii în drepturi şi a dreptului la apărare din perspectiva unei conduite diferite pe care un justiţiabil ar putea să o aibă în ceea ce priveşte formularea unei cereri de revizuire, aceasta nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate, întrucât autorii excepţiei nu precizează modalitatea în care textul criticat contravine dispoziţiilor constituţionale anterior menţionate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate. Prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorilor excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie. Eventuala temeinicie sau netemeinicie a unei cereri de revizuire va fi analizată de instanţa de judecată competentă cu soluţionarea acesteia, fiind atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti. 30. Sub aspectul susţinerilor referitoare la admisibilitatea revizuirii hotărârii în situaţia în care în cauză a fost deja ridicată excepţia autorităţii de lucru judecat, iar instanţa a omis să se pronunţe asupra acesteia sau aceea în care instanţa de recurs nu ar fi ţinut cont de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, Curtea apreciază că acestea nu pot constitui o critică de neconstituţionalitate, ci reprezintă o problemă de aplicare a legii la cauză dedusă judecăţii, atribuţie ce revine instanţelor judecătoreşti competente. 31. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, criticate de autorii excepţiei, Curtea a reţinut că acestea cuprind anumite exigenţe ce ţin de principiul legalităţii, de asigurarea interpretării unitare a legii, de calitatea legii (căreia i se subsumează claritatea, precizia, previzibilitatea şi accesibilitatea legii), de principiul securităţii juridice care consacră securitatea juridică a persoanei, concept care se defineşte ca un complex de garanţii de natură sau cu valenţe constituţionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaţia constituţională de a asigura atât o stabilitate firească a dreptului, chiar prin respectarea neretroactivităţii legii, cât şi valorificarea în condiţii optime a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68). 32. Referitor la principiul securităţii raporturilor juridice, instanţa de la Strasbourg a reţinut că acesta este unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunţată în Cauza Androne împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99). Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, odată ce statul adoptă o soluţie, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluţii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92; Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 33). 33. Aplicând la prezenta cauză considerentele jurisprudenţiale de principiu mai sus expuse, Curtea constată că textul criticat este clar, precis şi previzibil în ceea ce priveşte termenul în care se poate formula cererea de revizuire şi momentul de la care acesta începe să curgă. De asemenea, acesta nu încalcă principiul securităţii raporturilor juridice, ci, dimpotrivă, asigură cadrul legal în care orice persoană interesată îşi poate exercita drepturile procesuale, stabilind un termen rezonabil pentru formularea unei căi extraordinare de atac şi protejând astfel stabilitatea raporturilor juridice. 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Viorel Sminticiuc în Dosarul nr. 1.499/1/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi de BEJ Beciu Stelian, BEJ Gavrilescu Alin Mihail, BEJ Bogdan Ionică, BEJ Spineanu Marius-Eleodor, BEJ Deacu Vasile, BEJ Volintiru Ştefan, cu sediul în Constanţa, precum şi de BEJ Grasu Gelu Iulian, cu sediul în Mangalia, în Dosarul nr. 1.014/118/2022 al Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Pentru magistrat-asistent, Raluca-Alexandra Buterez-Făşie, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează prim-magistrat-asistent, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
