Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vlad Ţari în Dosarul nr. 880/l/2018/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 183D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În susţinerea acestei opinii, arată că, în realitate, criticile vizează modalitatea în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat recursul introdus de autorul excepţiei, acesta considerând că nu au fost încălcate prevederile art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 839 din 8 decembrie 2015. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 880/l/2018/a2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vlad Ţari într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare introduse împotriva deciziei prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul formulat de acesta împotriva unei sentinţe pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că, în considerentele Deciziei nr. 839 din 8 decembrie 2015, Curtea Constituţională a reţinut că verificarea fondului cauzei, în scopul aprecierii caracterului vădit nefondat al recursului, presupune verificarea legalităţii hotărârii atacate, completul de filtru fiind obligat să se pronunţe asupra fondului motivelor de casare invocate, ceea ce excedează procedurii admiterii în principiu. Şi respingerea recursului pentru motivul că este vădit nefondat implică analizarea unor aspecte care vizează temeinicia solicitării care face obiectul recursului. Or, procedura examinării admisibilităţii recursului trebuie să vizeze doar aspecte pur formale. Întrucât decizia se pronunţă în acest caz fără citarea părţilor şi fără posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva acesteia, Curtea a apreciat că părţile nu îşi pot realiza dreptul la apărare şi la dezbateri contradictorii, fiind încălcat, astfel, dreptul la un proces echitabil. În consecinţă, prin decizia mai sus menţionată, a statuat că sintagma „sau că recursul este vădit nefondat“ din cuprinsul art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă este neconstituţională, deoarece respingerea recursului pentru motivul că acesta este vădit nefondat obligă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la examinarea fondului cauzei. Or, aceasta trebuie făcută cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale specifice accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, incluzând citarea părţilor şi participarea procurorului, când este cazul. 6. Curtea Constituţională a mai reţinut, prin aceeaşi decizie, că, pe lângă condiţiile prevăzute expres de art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă, este necesar ca părţile să îşi dea acordul ca, atunci când recursul este admisibil în principiu, să fie soluţionat de către completul de filtru. În lipsa acestui acord, chiar în situaţia în care celelalte condiţii sunt îndeplinite, recursul nu poate fi soluţionat pe fond de completul de filtru, fără citarea părţilor. 7. Autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate precizează că, în soluţionarea recursului pe care l-a formulat, Înalta Curte a aplicat art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă fără a dispune citarea părţilor şi fără să fi obţinut în prealabil acordul părţilor pentru judecarea recursului în aceste condiţii. Ca atare, susţine că, în aplicarea în concret a legii, Înalta Curte a atribuit textului art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă un înţeles neconstituţional, în vădită contradicţie cu considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 839 din 8 decembrie 2015. 8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile de lege criticate sunt în deplin acord cu prevederile art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 53 din Constituţie, ţinând seama şi de deciziile nr. 839 din 8 decembrie 2015 şi nr. 583 din 21 septembrie 2017 pronunţate de Curtea Constituţională. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă, care, la data ridicării excepţiei, aveau următoarea redactare: „(6) Dacă raportul apreciază că recursul este admisibil şi toţi membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul se poate pronunţa asupra fondului recursului, fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă, care se comunică părţilor. În soluţionarea recursului instanţa va ţine seama de punctele de vedere ale părţilor formulate potrivit alin. (4).“ 13. Prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate au fost abrogate prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate, care continuă să îşi producă efectele în cauza dedusă judecăţii. 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (3) privind dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi în art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia este nemulţumit de faptul că judecarea recursului pe care l-a introdus împotriva unei sentinţe civile a avut loc fără citarea părţilor şi, totodată, în absenţa acordului acestora ca, atunci când recursul este admisibil în principiu, să fie soluţionat de către completul de filtru prevăzut la art. 493 din Codul de procedură civilă. 16. Referitor la procedura filtrării recursurilor, Curtea observă că în prezent nu mai este aplicabilă, fiind abrogată ulterior ridicării excepţiei, dar acest aspect nu reprezintă un motiv de inadmisibilitate a excepţiei, întrucât în cauza în care a fost invocată excepţia procedura menţionată era aplicabilă la acel moment. 17. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a constatat că procedura de filtrare a recursurilor era aplicabilă numai în cazul în care calea extraordinară de atac era de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Potrivit art. 493 alin. (1) din Codul de procedură civilă, filtrarea recursurilor se făcea de un complet de 3 judecători, desemnat în mod aleatoriu, care pregătea dosarul de recurs şi decidea asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Curtea a statuat că procedura de filtrare era o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare fiind respectate prin comunicarea către părţi a actelor de procedură şi a raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Curtea a apreciat că această opţiune a legiuitorului era în acord cu esenţa procedurii de filtrare a recursurilor, care consta în statuarea asupra admisibilităţii în principiu a recursului de către completul de 3 judecători stabilit în acest sens (a se vedea Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 12 şi 17). 18. De asemenea, în ceea ce priveşte faptul că procedura de filtrare se desfăşura fără citarea părţilor, Curtea a reţinut că aceasta nu înseamnă că nu existau dezbateri contradictorii (Decizia nr. 278 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 9 noiembrie 2017, paragraful 64). Astfel, Curtea a considerat că procedura scrisă era de natură a asigura respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, în condiţiile în care tuturor părţilor le era oferită posibilitatea de a-şi spune părerea atât asupra cererilor şi apărărilor părţilor adverse, cât şi cu privire la chestiunile ridicate de instanţă din oficiu. Totodată, Curtea a reamintit şi faptul că, prin Hotărârea din 10 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Koottummel împotriva Austriei, paragraful 19, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, în cazul unei proceduri civile, aceasta poate continua şi fără audiere, când procedurile sunt exclusiv juridice sau tehnice (paragraful 65 din Decizia nr. 278 din 4 mai 2017). 19. Autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate îşi axează critica de neconstituţionalitate pe susţinerea că, în cauza sa, Înalta Curte a aplicat art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă fără a dispune citarea părţilor şi fără să fi obţinut în prealabil acordul părţilor pentru judecarea recursului în aceste condiţii. Ca atare, susţine că, în aplicarea în concret a legii, Înalta Curte a atribuit textului art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă un înţeles neconstituţional, în vădită contradicţie cu considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 839 din 8 decembrie 2015. 20. Faţă de aceste critici, Curtea observă că, prin Decizia nr. 583 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 968 din 7 decembrie 2017 (paragraful 25), a reţinut că, în acord cu principiul disponibilităţii, legiuitorul a acordat o importanţă deosebită exprimării acordului expres al părţilor asupra judecării recursului de către completul de filtru, atunci când a instituit, prin dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, obligativitatea depunerii acestui acord împreună cu cererea de recurs, a întâmpinării sau, respectiv, a răspunsului la întâmpinare. Ca atare, în mod corelativ, instanţa de judecată trebuie să ţină seama de acordul scris al părţilor în acest sens şi nu poate trece la soluţionarea pe fond a recursului, fără citarea părţilor, atunci când nu există acordul părţilor pentru soluţionarea potrivit procedurii reglementate prin textul de lege criticat. Curtea a constatat (paragraful 27) că, în vederea respectării principiilor contradictorialităţii şi disponibilităţii, pentru judecarea pe fond a recursului în cadrul completului de filtru, fără citarea părţilor, întotdeauna este necesar să existe acordul expres al părţilor în acest sens. 21. Aşadar, autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate semnalează o aplicare greşită a legii la cauză, constând în faptul că instanţa a procedat la judecarea pe fond a recursului, fără să citeze părţile, deşi acestea nu şi-au exprimat acordul în acest sens. 22. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat (Decizia nr. 583 din 21 septembrie 2017, mai sus citată, paragraful 31) că problema de interpretare a textului de lege criticat rezultată din practica judiciară, la nivelul completurilor de filtru ale instanţei supreme, îşi poate găsi rezolvarea prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. Controlul de constituţionalitate vizează conţinutul normativ al normei juridice, astfel cum acesta este stabilit printr-o interpretare generală şi continuă la nivelul instanţelor judecătoreşti, neputând fi efectuat asupra conţinutului normei juridice rezultat din interpretările eronate şi izolate ale unor instanţe judecătoreşti. Prin urmare, competenţa Curţii Constituţionale este angajată atunci când există o practică judiciară divergentă şi continuă, fără a fi izolată, în care una dintre interpretările date normei în cauză este contrară exigenţelor Constituţiei. Cu alte cuvinte, criteriul fundamental pentru determinarea competenţei Curţii Constituţionale de a exercita controlul de constituţionalitate asupra unei interpretări a normei juridice este caracterul continuu al acestei interpretări, respectiv persistenţa sa în timp, în cadrul practicii judiciare, aşadar, existenţa unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanţelor. De aceea, Curtea Constituţională este abilitată să intervină atunci când este sesizată cu privire la existenţa unei practici unitare/neunitare de interpretare şi aplicare a legii de natură a încălca exigenţele Constituţiei, iar interpretările izolate, vădit eronate, nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, ci al controlului judecătoresc (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 20). 23. Ca atare, având în vedere că pretinsa critică de neconstituţionalitate vizează, în realitate, o problemă de greşită aplicare a legii, de natură să conducă, în acel litigiu concret, la nerespectarea dreptului la un proces echitabil al părţilor, iar nu un viciu de neconstituţionalitate care să afecteze însăşi prevederea legală supusă controlului de constituţionalitate, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, excedând competenţei Curţii Constituţionale. Aceasta poate verifica doar concordanţa dintre conţinutul normativ al dispoziţiilor legale şi prevederile Constituţiei, dar nu este înzestrată cu atribuţia de a examina şi sancţiona eventuala încălcare punctuală a unui drept fundamental (în speţă a dreptului la un proces echitabil) rezultată dintr-o modalitate eronată de aplicare a acelei dispoziţii legale, o astfel de competenţă revenind exclusiv instanţelor judecătoreşti. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vlad Ţari în Dosarul nr. 880/l/2018/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
