Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 20 din 15 ianuarie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 20 din 15 ianuarie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 652 din 6 august 2019
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu     │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya        │- judecător       │
│Teodoroiu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 142 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Liviu Bosoancă în Dosarul nr. 7.627/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.097D/2017.
    2. Dezbaterile au avut loc la data de 11 decembrie 2018, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 15 ianuarie 2019, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 20 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 7.627/4/2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 142 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Liviu Bosoancă, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulate împotriva executării silite şi împotriva unor titluri executorii emise succesiv până în 2016.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât au un vădit caracter discriminatoriu, lipsesc cetăţenii de o protecţie extrem de importantă din punct de vedere civil şi îi privează de dreptul la un proces echitabil.
    5. Se arată că dosarul în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect o executare silită începută în anul 2008 şi pentru care organul de executare nu a întreprins nicio măsură efectivă de recuperare a creanţei timp de 9 ani (2008 - 2017). În acest sens arată faptul că primul moment în care s-au întreprins măsuri efective de executare silită a fost luna martie 2017, când a primit adresa de înştiinţare privind instituirea măsurii popririi. Conform dreptului comun în materia executării silite, orice executare silită în care creditorul nu mai întreprinde niciun act de executare silită se perimează în termen de 6 luni (art. 389 din Codul de procedură civilă în vigoare la data începerii executării). Instituţia perimării este o măsura de protecţie a debitorilor în faţa creditorilor nediligenţi, tocmai pentru a nu permite creditorilor să menţină o stare permanentă de pericol şi incertitudine materială asupra debitorului.
    6. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, se arată că legiuitorul este îndreptăţit să stabilească norme de procedură derogatorii de la regulile generale, în funcţie de anumite situaţii speciale. În cazul de faţă, situaţia specială a fost determinată de faptul că obiectul executării silite îl constituie încasarea creanţelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezintă un interes general, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională în Decizia nr. 251 din 21 mai 2013.
    7. De asemenea, această măsură nu este de natură să conducă la crearea unei discriminări şi la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii. Astfel, instanţa reţine că principiul egalităţii presupune ca la situaţii egale să se aplice un tratament juridic egal. În acelaşi timp, presupune şi dreptul la diferenţiere în tratament juridic, dacă situaţiile în care se află cetăţenii sunt diferite. Altfel spus, situaţiilor egale trebuie să le corespundă un tratament juridic egal, iar situaţiilor diferite, un tratament juridic diferit. Or, în cauză, nu se poate reţine existenţa unor situaţii egale care sunt tratate în mod diferit. Spre deosebire de regula generală cuprinsă în Codul de procedură civilă referitoare la perimare, care se referă la orice persoană fizică sau juridică ce are calitatea de creditor sau debitor, dispoziţiile Codului de procedură fiscală au în vedere subiecte calificate ale raportului juridic fiscal, şi anume statul, unităţile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport.
    8. Totodată, nu pot fi reţinute nici aspectele legate de încălcarea dreptului la un proces echitabil, atât timp cât legiuitorul a conferit posibilitatea contestării în faţa instanţei de judecată a executării silite şi a actelor de executare silită întocmite de către organul de executare fiscală.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Prin raportare la aceleaşi critici, Curtea Constituţională a reţinut în cuprinsul Deciziei nr. 2 din 12 ianuarie 2010 faptul că neperimarea executării silite a creanţelor fiscale, reglementarea derogatorie de la dreptul comun, este în deplin acord cu Legea fundamentală, legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, fiind îndreptăţit să stabilească norme de procedură speciale, derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situaţii speciale. În cazul de faţă, situaţia specială a fost determinată de faptul că obiectul executării silite îl constituie încasarea creanţelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezintă un interes general.
    11. Soluţia legislativă criticată este o expresie a textului art. 135 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia statul are obligaţia să acţioneze pentru apărarea intereselor generale ale societăţii, iar operatorii economici trebuie să se integreze cadrului constituţional, în concordanţă cu interesul public la care statul este obligat să vegheze. De asemenea se arată că neperimarea executării silite a creanţelor fiscale nu încalcă art. 16 din Constituţie.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 142 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, şi ale art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, care au următorul cuprins:
    - Art. 142 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003: „(4) Executarea silită a creanţelor fiscale nu se perimează.“;
    – Art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015: „(6) Executarea silită a creanţelor fiscale nu se perimă.“

    15. Curtea observă că dispoziţiile legale ale art. 142 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 au fost abrogate prin art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, obiectul cauzei astfel cum a fost reţinut la paragraful 14, dar şi cadrul procesual stabilit de instanţa a quo, Curtea va analiza atât dispoziţiile art. 142 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, având în vedere că ele continuă să producă efecte juridice în dosar, cât şi pe cele ale art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, având în vedere dinamica titlurilor executorii contestate.
    16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie. Se mai invocă prevederile art. 7 privind egalitatea din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 142 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare.
    18. Astfel, prin Decizia nr. 2 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 16 februarie 2010, Curtea a observat că neperimarea executării silite a creanţelor fiscale, reglementare derogatorie de la dreptul comun, este în deplin acord cu Legea fundamentală, legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, fiind îndreptăţit să stabilească norme de procedură speciale, derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situaţii speciale. În cazul de faţă, situaţia specială a fost determinată de faptul că obiectul executării silite îl constituie încasarea creanţelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezintă un interes general.
    19. Curtea a statuat că soluţia legislativă criticată este o expresie a textului art. 135 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia statul are obligaţia să acţioneze pentru apărarea intereselor generale ale societăţii, iar agenţii economici trebuie să se integreze cadrului constituţional, în concordanţă cu interesul public la care statul este obligat să vegheze.
    20. De asemenea, neperimarea executării silite a creanţelor fiscale nu încalcă art. 16 din Constituţie. În acest sens Curtea a statuat că, spre deosebire de regula generală cuprinsă în art. 389 din Codul de procedură civilă din 1865, care se referă la orice persoană fizică sau juridică care are calitatea de creditor sau debitor, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 au în vedere subiecte calificate ale raportului juridic fiscal, şi anume statul, unităţile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport.
    21. Curtea a mai statuat că, în ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia neperimarea executării silite a creanţelor fiscale restrânge în mod nejustificat dreptul la apărare al debitorului unei astfel de creanţe, debitorul are posibilitatea de a utiliza calea de atac a contestaţiei împotriva oricărui act de executare şi de a-şi valorifica, în acest cadru, toate drepturile procesuale, dovedind netemeinicia pretenţiilor creditorului.
    22. Prin Decizia nr. 513 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, Curtea a constatat că existenţa unei obligaţii exprese a fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice, prevăzută la art. 56 alin. (1) din Constituţie, şi a unei obligaţii a statului de a proteja interesele naţionale în activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Astfel, este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor şi taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naţionale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să îşi îndeplinească obligaţiile sale faţă de cetăţeni şi operatorii economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie.
    23. Tot prin Decizia nr. 513 din 8 mai 2008 şi Decizia nr. 248 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010, Curtea a reţinut că în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, şi contribuabil, în calitate de debitor al obligaţiei fiscale, cele două părţi nu se situează pe poziţii de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, şi, prin urmare, nu poate fi vorba de încălcarea principiului egalităţii în faţa legilor prevăzut de art. 16 din Constituţie.
    24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, considerentele şi dispozitivul deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, atât în privinţa dispoziţiilor din vechiul Cod de procedură de procedură fiscală şi din noul Cod de procedură fiscală.
    25. Distinct de cele de mai sus arătate, Curtea reţine că statul nu se află pe poziţie de egalitate cu contribuabilul în ceea ce priveşte administrarea finanţelor publice. Textul de lege criticat vizează instituţia perimării executării silite şi nu cea a prescripţiei executării silite. Cu alte cuvinte, ipoteza din dosarul de faţă este aceea în care statul declanşează procedura executării silite, invocând titlul său executoriu, dar nu stăruie pentru o perioadă în privinţa colectării sumelor datorate. Odată declanşată procedura executării silite în termenul de prescripţie de 5 ani, ea nu se poate perima. Contribuabilul are însă posibilitatea de a contesta imediat atât titlul de creanţă emis, cât şi actele de executare silită ale organelor fiscale sau are posibilitatea de a achita suma datorată de bunăvoie. Acest lucru reiese din interpretarea art. 142 alin. (4) coroborat cu al art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum şi a art. 227 alin. (6) coroborat cu art. 215 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Contribuabilul cunoaşte că are de plătit o sumă de bani, are posibilitatea să conteste titlul de creanţă ori actul de executare silită şi dacă nu o face, acceptă că mai devreme sau mai târziu statul va dori să recupereze sumele de bani datorate.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liviu Bosoancă în Dosarul nr. 7.627/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi constată că prevederile art. 142 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 ianuarie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 20 din 15 ianuarie 2019

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016