Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, excepţie ridicată de Asocierea Porr Construct - S.R.L. - Teerag-Asdag & Col-Air Trading - S.R.L., prin Societatea Porr Construct - S.R.L., precum şi de Societatea Porr Construct - S.R.L. - lider al Asocierii Porr Construct - S.R.L. - Teerag-Asdag & Col-Air Trading - S.R.L., din Bucureşti, în Dosarul nr. 245/35/CA/2019 - R al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.867D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că criticile formulate vizează interpretarea celor două texte legale supuse controlului de constituţionalitate în ceea ce priveşte posibilitatea de a ataca pe calea revizuirii hotărârea pronunţată în procedura specială reglementată de Legea nr. 101/2016. Or, clarificarea acestui aspect excedează competenţei Curţii Constituţionale, fiind de competenţa exclusivă a instanţei învestite cu soluţionarea litigiului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 19 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 245/35/CA/2019 - R, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, excepţie ridicată de Asocierea Porr Construct - S.R.L. - Teerag-Asdag & Col-Air Trading - S.R.L., prin Societatea Porr Construct - S.R.L., precum şi de Societatea Porr Construct - S.R.L. - lider al Asocierii Porr Construct - S.R.L. - Teerag-Asdag & Col-Air Trading - S.R.L., din Bucureşti, într-o acţiune având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, în condiţiile în care, potrivit art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016, în cazul admiterii recursului, instanţa de recurs rejudecă în toate cazurile litigiul în fond, deşi, potrivit normelor de drept comun, şi anume prevederile art. 498 din Codul de procedură civilă, curţile de apel vor casa cu trimitere, o singură dată în cursul procesului, în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este atacată cu recurs a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului. Aşa fiind, în cazul hotărârilor pronunţate în litigii supuse prevederilor Legii nr. 101/2016, este posibil ca, după ce prima instanţă a soluţionat cauza în mod greşit pe baza unei excepţii procesuale, instanţa de recurs, admiţând recursul şi reţinând cauza spre rejudecare după casare, să soluţioneze cauza pe o altă excepţie, desesizându-se în mod definitiv, dar fără a intra, propriu-zis, în judecarea fondului. Astfel, se ajunge la situaţia în care soluţia nu ar putea fi cenzurată pe calea de atac a revizuirii. Or, Curtea Constituţională a reţinut în repetate rânduri că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părţilor interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabile, fiind recunoscut că lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în instanţă echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel un drept iluzoriu şi teoretic. 6. Se susţine că opinia potrivit căreia nu ar fi susceptibilă de revizuire o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs care soluţionează pentru prima dată şi cu titlu definitiv o cauză pe cale de excepţie, cu încălcarea limitelor învestirii pe excepţie, fără a intra propriu-zis în judecarea fondului cauzei, nu poate fi primită, întrucât exclude de la orice control legalitatea şi temeinicia soluţiei şi conduce la încălcarea flagrantă a dreptului de acces liber la justiţie, în condiţiile în care părţile litigante nu beneficiază de o garanţie procedurală efectivă şi imediată pentru a putea înlătura efectele unei atari soluţii, date cu încălcarea limitelor învestirii. Se arată că, prin eliminarea controlului judiciar al hotărârilor pronunţate, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi, în special, dreptului la apărare. Lipsa căii de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în primă şi ultimă instanţă echivalează cu imposibilitatea de a remedia deficienţele hotărârii. Prin urmare, prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, încălcând dispoziţiile art. 21 şi 129 din Constituţie, în măsura în care se interpretează că o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs în aplicarea art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016, care soluţionează pentru prima dată şi cu titlu definitiv, în recurs, o cauză pe cale de excepţie, cu încălcarea limitelor învestirii pe excepţie, fără a intra propriu-zis în judecarea fondului cauzei, nu ar fi revizuibilă, întrucât hotărârea nu ar fi pronunţată asupra fondului sau nu ar evoca fondul. 7. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă raportat la cele ale art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 nu contravin prevederilor art. 21, 24 şi 129 din Constituţie, întrucât, în cazul judecării unei cauze conform procedurii instituite de Legea nr. 101/2016, în calea de atac a recursului este realizată o analiză a fondului cauzei de către instanţa de control judiciar în ipoteza în care sunt respinse excepţiile procesuale ridicate în termen de către părţi, astfel că dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare şi de acces liber la justiţie nu sunt afectate. Pe de altă parte, în calea de atac extraordinară a revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa analizează cauza strict prin prisma limitelor impuse de textul legal, aspect care nu atrage nesocotirea drepturilor prevăzute la art. 21, 24 şi 129 din Constituţie. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, care, la momentul invocării excepţiei, aveau următoarea redactare: - Art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;" – Art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016: „În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond.“ 12. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare şi art. 129 - Folosirea căilor de atac. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 436 din 24 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 28 octombrie 2021, paragraful 19, a reţinut că Legea nr. 101/2016 reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Prin urmare, în virtutea art. 2 din Legea nr. 101/2016, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorităţi contractante sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri poate solicita anularea actului, obligarea autorităţii contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, potrivit prevederilor acestei legi; de asemenea, oricare dintre membrii unei asocieri a unor operatori economici, fără personalitate juridică, poate formula orice cale de atac reglementată de această lege. 14. În ceea ce priveşte art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016, Curtea a observat, prin Decizia nr. 841 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 30 mai 2022, paragraful 15, că reprezintă o normă specială de procedură, adoptată de legiuitor în considerarea caracterului urgent al cauzelor din materia achiziţiilor publice. 15. De asemenea, prin aceeaşi Decizie nr. 841 din 9 decembrie 2021, precitată, paragraful 19, Curtea Constituţională a constatat, inclusiv prin analiza practicii instanţelor de judecată, că prevederile art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 reprezintă norme speciale de procedură, care justifică reglementarea criticată tocmai prin prisma interesului superior al celerităţii în litigiile de achiziţii publice. În faţa instanţei de judecată, litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul procedurilor de atribuire se soluţionează de urgenţă şi cu precădere. Potrivit prevederilor criticate, în cazul admiterii recursului, instanţa de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond. 16. Curtea Constituţională a observat (paragraful 20 al deciziei mai sus citate) că referitor la această problemă de drept s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 40 din 18 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 31 iulie 2020. Instanţa supremă a reţinut că, din perspectiva Legii nr. 101/2016, dreptul comun în materie îl constituie Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar nu normele din Codul de procedură civilă, astfel că, în acord cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul are, prin excepţie de la normele de drept comun reglementate de Codul de procedură civilă, caracter devolutiv. 17. Art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificat prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, prevede că, „în cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond. Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă. În cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată la administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond.“ 18. Aşadar, Curtea Constituţională a statuat că, în materia soluţionării recursului formulat în condiţiile Legii nr. 101/2016, sintagma „rejudecă, în toate cazurile“, cuprinsă în art. 55 alin. (5) din această lege, conduce la concluzia că, spre deosebire de norma cu caracter general prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conferă posibilitatea ca instanţa de recurs, în cazul admiterii recursului, să rejudece litigiul în fond şi atunci când prima instanţă a soluţionat litigiul fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului (Decizia nr. 841 din 9 decembrie 2021, precitată, paragraful 21). 19. În ceea ce priveşte prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a mai analizat constituţionalitatea acestora, prin Decizia nr. 678 din 21 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1241 din 29 decembrie 2021. Cu acel prilej, Curtea a constatat (paragrafele 14-20 din decizia menţionată) că în jurisprudenţa sa a statuat, în mod constant, că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prevăzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe procedurale. De asemenea, Curtea a subliniat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, exemplificativ, Decizia nr. 99 din 23 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, Decizia nr. 226 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004, sau Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012). 20. În materia revizuirii, în virtutea legitimării sale constituţionale de a adopta norme de procedură, conferită de art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul a configurat modalitatea de exercitare a acesteia, permiţând persoanelor interesate să solicite revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul. Sub acest aspect, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 250 din 20 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 16 iulie 2021, paragraful 14, că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, menită, în esenţă, să corecteze erorile de fapt. Aceasta a fost concepută pentru a fi utilizată în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, prin care judecătorul cauzei se pronunţă asupra temeiniciei sau netemeiniciei pretenţiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, iar nu cu referire la cele prin care acţiunea introductivă de instanţă este respinsă exclusiv pe considerente de procedură, prin soluţionarea excepţiilor dirimante, al căror scop este de a împiedica instanţa să intre în cercetarea fondului, tocmai prin faptul că fac inutilă antamarea unor aspecte substanţiale privitoare la dreptul pretins de reclamant. 21. Revizuirea vizează, aşadar, remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greşită a situaţiei de fapt prin hotărârea atacată. De aceea, categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii sunt reprezentate, în principal, de hotărârile judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, şi nu în baza unei excepţii care, odată admisă, face de prisos analiza fondului. Cu titlu de excepţie şi pentru motivele limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 din Codul de procedură civilă, pot face obiect al revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul (a se vedea Decizia nr. 718 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 3 martie 2020, paragraful 18). 22. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat, de asemenea, cu valoare de principiu, că accesul liber la justiţie nu presupune dreptul de acces la toate structurile judecătoreşti - judecătorii, tribunale, curţi de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - şi nici la toate căile de atac prevăzute de lege - apel, recurs, contestaţie în anulare, revizuire. Mai mult, nicio dispoziţie cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligativitatea legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii (a se vedea, de exemplu, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 622 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007, Decizia nr. 590 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 3 iunie 2010, Decizia nr. 1.137 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 5 octombrie 2011, sau Decizia nr. 396 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 31 mai 2012). 23. De asemenea, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiţie nu este absolut; acesta poate presupune restricţii, care sunt admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat, iar statele se bucură de o anumită marjă de apreciere în acest sens (a se vedea, de exemplu, hotărârile din 28 mai 1985, 6 decembrie 2001, 26 ianuarie 2006 şi 17 ianuarie 2012, pronunţate în cauzele Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57, Yagtzilar şi alţii împotriva Greciei, paragraful 26, Lungoci împotriva României, paragraful 36, şi Stanev împotriva Bulgariei, paragraful 230). Sub acest aspect, este de reţinut că nici Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac, art. 13 din aceasta consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie. Doar în materie penală este impusă, prin prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reglementarea în legislaţiile naţionale a unui dublu grad de jurisdicţie. Din această perspectivă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, de altfel, în jurisprudenţa sa, cu titlu general, că statele nu sunt obligate să stabilească un anumit număr al căilor de atac, cu excepţia celui de-al doilea grad de jurisdicţie în materie penală, neexistând obligativitatea extinderii acestui din urmă principiu şi în materie civilă. 24. În acest context jurisprudenţial, Curtea constată că nu pot fi reţinute criticile de constituţionalitate formulate în cauza de faţă, menţinându-şi valabilitatea cele statuate de Curtea Constituţională prin deciziile citate. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asocierea Porr Construct - S.R.L. - Teerag-Asdag & Col-Air Trading - S.R.L., prin Societatea Porr Construct - S.R.L., precum şi de Societatea Porr Construct - S.R.L. - lider al Asocierii Porr Construct - S.R.L. - Teerag-Asdag & Col-Air Trading - S.R.L., din Bucureşti, în Dosarul nr. 245/35/CA/2019 - R al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
