Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. a) şi ale art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi ale art. 26 alin. (3) şi (4) din Statutul profesiei de avocat, excepţie ridicată de Neculai Mihăilă în Dosarul nr. 2.017/62/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 235D/2017 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei de neconstituţionalitate. Pentru partea Uniunea Naţională a Barourilor din România se prezintă domnul avocat Mihai Tănăsescu, în calitate de apărător ales, iar pentru partea Baroul Bacău răspunde domnul avocat Constantin Voicescu, în aceeaşi calitate, ambii având împuterniciri depuse la dosarul cauzei. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Uniunea Naţională a Barourilor din România a transmis concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţilor prezente prin reprezentanţi. 5. Apărătorul ales al părţii Uniunea Naţională a Barourilor din România solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Cu privire la dispoziţiile art. 14 lit. a) şi ale art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 arată că, în urma pronunţării Deciziei nr. 225 din 4 aprilie 2017, excepţia având acest obiect a devenit inadmisibilă. Referitor la prevederile art. 26 alin. (3) şi (4) din Statutul profesiei de avocat precizează că nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate, fiind norme infralegale, ci controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ competentă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti. Pentru acest motiv, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 6. Reprezentantul Baroului Bacău pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibilă, pentru prevederile a căror neconstituţionalitate a fost constatată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017. Arată că, în opinia sa, critica prin raportare la dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea fundamentală nu are legătură cu excepţia de neconstituţionalitate. Cu privire la critica ce vizează dispoziţiile din Statutul profesiei de avocat, invocând prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, consideră că nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate, întrucât nu sunt cuprinse într-o lege sau o ordonanţă a Guvernului. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995, în considerarea celor reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, şi, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) şi (4) din Statutul profesiei de avocat, ţinând cont de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 11 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.017/62/2016, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. a) şi ale art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi ale art. 26 alin. (3) şi (4) din Statutul profesiei de avocat, excepţie ridicată de Neculai Mihăilă, într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii în contencios administrativ introduse în vederea anulării unor decizii emise de Baroul de Avocaţi Bacău şi de Uniunea Naţională a Barourilor din România prin care s-a constatat nedemnitatea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni cu intenţie în legătură cu profesia de avocat. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că sintagmele „infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ şi „faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat“, cuprinse în textele criticate din Legea nr. 51/1995, sunt neclare, lăsând loc la interpretare şi la eventuale soluţii părtinitoare sau chiar abuzive. Or, legislaţia trebuie să fie clară şi predictibilă. Susţine, aşadar, că prevederile art. 14 lit. a) şi ale art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi art. 27 alin. (3) din Constituţie. În ceea ce priveşte art. 26 alin. (3) şi (4) din Statutul profesiei de avocat, arată că procedura prin care Consiliul Baroului dispune dacă un avocat este sau nu nedemn şi prin care dispune excluderea din profesia de avocat are loc fără citarea celui analizat, astfel că nu se poate exercita dreptul la apărare, fiind nesocotit şi dreptul la un proces echitabil. 10. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. a) şi ale art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 este neîntemeiată, făcând referire la Decizia nr. 629 din 27 octombrie 2016 a Curţii Constituţionale. Consideră, totodată, că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) şi (4) din Statutul profesiei de avocat este inadmisibilă. 13. Avocatul Poporului opinează în sensul constituţionalităţii prevederilor legale criticate, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 629 din 27 octombrie 2016. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar şi susţinerile reprezentanţilor părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 14 lit. a) şi ale art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, precum şi cele ale art. 26 alin. (3) şi (4) din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 64 din 3 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 51/1995 a fost din nou republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, dându-se textelor o nouă numerotare. Ca urmare a acestui eveniment legislativ, conţinutul normativ al art. 27 lit. d) se regăseşte, într-o formă identică, în art. 26 lit. d) din legea republicată. Ca atare, obiect al excepţiei îl va reprezenta acest text de lege. Prevederile legale criticate au următoarea redactare: - Art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995: „Este nedemn de a fi avocat: a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;“; - Art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995: „Calitatea de avocat încetează: [...] d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.“ - Art. 26 alin. (3) şi (4) din Statutul profesiei de avocat: "(3) Avocaţii care se găsesc în unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 14 lit. a), lit. b) teza I, lit. c) şi d) din Lege sunt obligaţi să prezinte baroului hotărârile judecătoreşti prin care au fost condamnaţi definitiv la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, prin care li s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, prin care au fost declaraţi faliţi frauduloşi sau prin care au fost condamnaţi definitiv pentru fapte săvârşite în legătură cu exercitarea profesiei.(4) Consiliul baroului va examina, în termen de 15 zile, hotărârile judecătoreşti, respectiv înscrisurile ce privesc condiţiile încetării profesiei practicate de către avocatul înscris în tabloul avocaţilor incompatibili şi va aprecia asupra demnităţii avocatului. Consiliul baroului va hotărî, după caz, menţinerea în profesie sau încetarea calităţii de avocat, potrivit Legii." 17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) cu referire la principiul legalităţii, art. 21 care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, art. 27 alin. (3) potrivit cărora percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, constatând neconstituţionalitatea sintagmei „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“. Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut (paragraful 20) că, din cauza redactării imprecise a acestui text de lege, determinarea infracţiunilor care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat reprezintă o problemă lăsată la aprecierea suverană a structurilor profesionale competente să stabilească asupra cazului de nedemnitate. Curtea a constatat că legea nu stabileşte sfera infracţiunilor care afectează/nu afectează prestigiul profesiei de avocat, constatarea stării de nedemnitate în care se află avocatul şi, implicit, încetarea calităţii sale profesionale realizându-se, de la caz la caz, de către structura profesională competentă. Mai mult, decizia adoptată nu este întemeiată pe criterii obiective, rezonabile şi concrete, ci pe aprecieri subiective, care pot varia de la o structură profesională teritorială la alta. Or, normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate, în caz contrar fiind încălcat art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât persoana vizată nu este în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014). 19. În consecinţă, Curtea a statuat (paragraful 25) că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ de avocat din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie , redactarea acesteia fiind lipsită de claritate şi precizie, având în vedere că nu se precizează în mod clar acele infracţiuni intenţionate care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat. Prin urmare, necircumstanţierea expresă a infracţiunilor a căror săvârşire este de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat lasă loc arbitrarului, făcând posibilă aplicarea diferenţiată a sancţiunii excluderii din profesie, în funcţie de aprecierea subiectivă a structurilor profesiei de avocat competente să aprecieze asupra cazului de nedemnitate. Această lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate creează astfel premisa aplicării în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare. 20. Prin aceeaşi decizie, Curtea a analizat şi constituţionalitatea prevederilor art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 [devenit, după republicare, art. 26 lit. d)], observând (paragraful 27) că, fiind o normă de trimitere, trebuie privite din prisma efectelor declarării ca neconstituţională a sintagmei „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ de avocat din cuprinsul art. 14 lit. a) al aceluiaşi act normativ. Dar, prin conţinutul său normativ, textul de lege criticat nu conţine niciun viciu de neconstituţionalitate, ci doar reglementează una dintre situaţiile în care încetează calitatea de avocat. 21. Curtea a reamintit, totodată, (paragraful 28), că, în jurisprudenţa sa în materie, exemplu fiind Decizia nr. 472 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 28 iulie 2016, sau Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013, a precizat că, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar cei care doresc să practice această profesie sunt datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta. De asemenea, Curtea a reţinut că, deşi avocatura este o profesie liberală şi independentă, exercitarea sa trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată, inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive. Aşa fiind, Curtea a subliniat că instituirea, prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat, a unor obligaţii pentru cei în cauză, precum şi a unor măsuri sancţionatoare faţă de cei ce încalcă regulile prevăzute de aceasta nu este grevată de niciun viciu de neconstituţionalitate. Curtea a reţinut, de asemenea, că sancţiunea disciplinară a excluderii din profesia de avocat reflectă principiul demnităţii şi onoarei profesiei de avocat, reprezentând o garanţie a moralităţii şi probităţii profesionale pentru membrii baroului. Din această perspectivă, legislaţia referitoare la organizarea profesiei de avocat este guvernată de anumite principii şi reguli care asigură o bună, normală şi legală desfăşurare a activităţii de avocat, acesta fiind obligat să se abţină de la comiterea unor fapte antisociale care ar arunca asupra sa o lumină negativă. 22. Faţă de soluţia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 va fi respinsă ca devenită inadmisibilă, ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ şi având în vedere că Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017 a fost publicată ulterior ridicării prezentei excepţii de neconstituţionalitate. 23. Totodată, Curtea reiterează cele statuate în jurisprudenţa sa, în sensul că decizia de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014, sau Decizia nr. 469 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din data de 4 noiembrie 2014). 24. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) şi (4) din Statutul profesiei de avocat, ce formează obiectul cauzei de faţă, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare. Aşadar, obiect al controlului de constituţionalitate nu îl poate constitui decât un act de reglementare primară, respectiv o lege adoptată de Parlament sau o ordonanţă emisă de Guvern în temeiul delegării legislative sau în situaţii de urgenţă, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie. Or, Statutul profesiei de avocat a fost aprobat de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România prin Hotărârea nr. 64 din 3 decembrie 2011, aşadar un alt tip de act normativ decât cele a căror constituţionalitate poate fi verificată pe calea controlului a posteriori exercitat de Curtea Constituţională. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect este inadmisibilă, neîndeplinind una dintre condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat în ce priveşte sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ de avocat, excepţie ridicată de Neculai Mihăilă în Dosarul nr. 2.017/62/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) şi (4) din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 64/2011, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. III. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că prevederile art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 ianuarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
