Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Raluca-Alexandra │- │
│Buterez-Făşie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 şi ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Petru Ioan Becheru în Dosarul nr. 1.741/63/2022* al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.615D/2022. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, acesta arată că, în esenţă, stabilirea căilor de atac, a termenelor şi a procedurii de judecată reprezintă apanajul exclusiv al legiuitorului, iar exercitarea acestor căi de atac se realizează în aceleaşi condiţii pentru toţi participanţii. Referitor la încălcarea art. 16 din Constituţie, care, în opinia autorului excepţiei, rezultă din compararea prevederilor cuprinse în Codul de procedură penală cu cele similare din Codul de procedură civilă, reprezentantul Ministerului Public apreciază că neconstituţionalitatea unui text de lege nu poate fi dedusă din compararea a două acte normative. Cât priveşte criticile autorului excepţiei întemeiate pe prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 129, nici acestea nu pot fi primite, textele criticate reprezentând o materializare a acestor principii cuprinse în Constituţie, câtă vreme acestea facilitează accesul la justiţie, prin reglementarea unei căi de atac. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public arată că nici prevederile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală nu sunt încălcate, întrucât prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt clare, iar faptul că legiuitorul a prevăzut că termenul pentru declararea recursului este calculat pe ore nu prezintă relevanţă constituţională. Referitor la criticile aduse de autorul excepţiei prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, reprezentantul Ministerului Public apreciază că, în esenţă, aceste critici sunt inadmisibile, fiind vorba despre o chestiune de aplicare a legii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 31 octombrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.741/63/2022*, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Petru Ioan Becheru cu prilejul soluţionării recursului formulat de autorul excepţiei împotriva Încheierii din 16 septembrie 2022 prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că articolele criticate sunt vădit neclare, deoarece nu reiese în mod evident dacă excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în cauzele penale şi recursurile împotriva încheierilor care au vizat probleme de constituţionalitate se judecă după regulile procedurii civile compatibile cu Legea nr. 47/1992 sau după regulile procedurii penale, în special cu privire la calculul termenelor, citarea părţilor şi caracterul public al şedinţelor. În acest context, autorul excepţiei invocă paragraful 21 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 321 din 9 mai 2017, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că acest recurs nu este un recurs în materie penală, ci are o fizionomie juridică proprie. Drept urmare, o excepţie de neconstituţionalitate nu ar putea fi judecată după regulile civile dacă este ridicată într-un proces civil şi după regulile procedurii penale dacă este ridicată într-un proces penal. 6. Autorul excepţiei apreciază că instanţa de contencios constituţional ar trebui să constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate şi să autorizeze instanţele de judecată să aplice în mod direct prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 129 din Constituţie în sensul că se vor aplica regulile procedurii civile compatibile cu Legea nr. 47/1992, respectiv că se citează părţile, cererea de sesizare a Curţii se judecă în şedinţă publică, iar termenul de 48 de ore începe să curgă de la ora 00.00 a zilei următoare şi dacă termenul se împlineşte într-o zi nelucrătoare, acesta se prelungeşte până în următoarea zi lucrătoare. Or, în cazul în care instanţa de judecată ar fi procedat în această manieră, recursul său nu ar mai fi fost considerat tardiv. 7. De asemenea, se susţine că teza finală a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este neconstituţională, întrucât prevede că termenul de 48 de ore începe să curgă de la pronunţare, când în materie civilă, de regulă, nu se menţionează ora pronunţării. Ţinând cont şi de faptul că de multe ori instanţele de judecată omit să precizeze în minută soluţia pronunţată, asupra excepţiei de neconstituţionalitate şi că decizia instanţei se regăseşte doar în motivare, care este redactată după expirarea termenului de 48 de ore de la pronunţare, se apreciază că termenul de recurs în materia contenciosului constituţional ar trebui să curgă de la data la care petentul ia cunoştinţă de decizia instanţei de judecată cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 8. Nu în ultimul rând, se arată că, în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, este discriminatoriu ca, în materie civilă, persoana căreia i se respinge recursul privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat, iar în materie penală, justiţiabilul să fie obligat la plata acestora. 9. Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că dispoziţiile art. 29 alin. (5) şi ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 nu sunt contrare textelor constituţionale invocate, aspectele reclamate neavând influenţă asupra procesului echitabil în accepţiunea Constituţiei şi a Convenţiei europene a drepturilor omului. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 14 şi ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. 14. Referitor la stabilirea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat în sensul că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, şi Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017, paragrafele 16 şi 17). De asemenea, potrivit jurisprudenţei anterior amintite, determinarea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate este o operaţiune care, pe lângă existenţa unor condiţionări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita şi o apreciere obiectivă a Curţii Constituţionale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepţiei. O atare concepţie se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie. 15. Astfel, analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, pe lângă neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 14 şi ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, reţinute de instanţa de judecată, autorul critică şi dispoziţiile art. 269 alin. (2) şi (4) şi ale art. 275 alin. (2)-(5) din Codul de procedură penală, cu privire la care instanţa de judecată a omis să se pronunţe. Însă, ţinând cont de voinţa reală a autorului excepţiei, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 14 şi ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, precum şi dispoziţiile art. 269 alin. (2) şi (4) şi ale art. 275 alin. (2)-(5) din Codul de procedură penală. Textele criticate au următorul conţinut: - Art. 14 din Legea nr. 47/1992: „Procedura jurisdicţională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se hotărăşte exclusiv de Curte“; – Art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile“; – Art. 269 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură penală: "(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte. [...];(4) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează.;" – Art. 275 alin. (2)-(5) din Codul de procedură penală: "(2) În cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea.(3) În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.(4) În cazul când mai multe părţi sau persoane vătămate sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.(5) Dispoziţiile alin. (1) pct. 1 şi 2 şi ale alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător în cazul dispunerii în cursul urmăririi penale a unei soluţii de clasare şi în situaţia respingerii unei plângeri formulate împotriva actelor şi măsurilor dispuse de organele de urmărire penală." 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în primă instanţă, autorul excepţiei a formulat o primă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care a fost respinsă. Împotriva încheierii astfel pronunţate, acesta a formulat recurs, instanţa de control judiciar respingând recursul ca tardiv. Ulterior, în faţa instanţei de control judiciar, acesta a ridicat o nouă excepţie de neconstituţionalitate, excepţie care urmează a fi analizată în continuare. 18. În ceea ce priveşte prevederile art. 14 şi ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, precum şi dispoziţiile art. 269 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură penală privind modul de calcul al termenelor în această materie, autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă o pretinsă neclaritate a acestor dispoziţii, însă, analizând argumentaţia acestuia, Curtea constată că pretinsele critici sunt, în realitate, chestiuni de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale care reglementează recursul împotriva încheierii de respingere a sesizării Curţii Constituţionale şi vizează o aplicare eronată de către instanţa de judecată a dispoziţiilor Codului de procedură penală pentru calculul termenului de depunere a recursului. Or, examinarea excepţiei de neconstituţionalitate cu un atare obiect, constând într-o analiză şi o invalidare a modului în care au fost interpretate şi aplicate prevederile legale de către instanţele judecătoreşti, excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului. Modul de interpretare a unor texte de lege, ca fază a procesului de aplicare a legii, intră în competenţa instanţelor de judecată, iar nu a instanţei constituţionale. 19. Problema de interpretare a textelor de lege criticate, la nivelul practicii judiciare, nu se circumscrie în mod strict sferei controlului de constituţionalitate. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dacă în privinţa normei de referinţă, şi anume Constituţia, Curtea este unica autoritate jurisdicţională ce are competenţa de a o interpreta, în privinţa normelor supuse controlului de constituţionalitate, interpretarea este realizată de instanţele judecătoreşti, conform art. 126 alin. (1) din Constituţie, iar pentru ca textele legale să poată forma obiect al controlului de constituţionalitate în interpretarea dată de instanţele judecătoreşti, aceasta trebuie să fie una general acceptată - putându-se realiza fie prin pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri prealabile sau în soluţionarea unor recursuri în interesul legii, fie printr-o practică judiciară constantă - sau de un anumit nivel de acceptare la nivelul practicii judecătoreşti (a se vedea Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 20, sau Decizia nr. 841 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 12 februarie 2016, paragrafele 29 şi 30). Considerentele de principiu anterior expuse nu îşi găsesc aplicabilitate în prezenta cauză, deoarece, pe de o parte, dispoziţia legală criticată nu a făcut obiectul unui recurs în interesul legii sau al unei hotărâri prealabile pronunţate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar, pe de altă parte, în ceea ce priveşte interpretarea instanţelor judecătoreşti, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu indică vreo jurisprudenţă a acestora şi nici sensul în care aceasta a fost conturată. 20. Prin urmare, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 şi ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură penală, astfel formulată, este inadmisibilă. 21. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 275 alin. (2)-(5) din Codul de procedură penală, care reglementează cheltuielile judiciare avansate de stat şi situaţiile în care acestea rămân în sarcina statului sau sunt suportate de partea căreia i s-a respins cererea sau calea de atac, instanţa de contencios constituţional constată că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat ca urmare a respingerii recursului. Acesta consideră că ar exista o discriminare între persoanele care formulează recurs împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în cadrul unui proces penal şi cele care promovează această cale de atac în cadrul unui litigiu civil, întrucât acestea din urmă nu sunt obligate la plata cheltuielilor de judecată. 22. Cu titlu prealabil analizării criticii, Curtea observă că autorul excepţiei face o confuzie, considerând că nu există nicio diferenţă de natură juridică între cheltuielile judiciare avansate de stat, prevăzute de art. 275 din Codul de procedură penală, şi cheltuielile de judecată, reglementate de Codul de procedură civilă. Spre deosebire de materia penală, în care legiuitorul a reglementat două categorii de cheltuieli judiciare: cele avansate de stat şi cele făcute de părţi (a se vedea art. 276 din Codul de procedură penală), în materie civilă, cheltuielile de judecată sunt întotdeauna achitate de părţile în litigiu, nefiind avansate de stat. 23. În continuare, analizând critica autorului excepţiei, instanţa de contencios constituţional constată că, în realitate, acesta nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit de soluţia legislativă pe care a ales-o legiuitorul în materie penală în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul judecării recursului, urmărind modificarea şi completarea acestei dispoziţii legale în sensul eliminării obligaţiei de plată a acestor sume atunci când recursul este respins. Or, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa (a se vedea în acest sens Decizia nr. 427 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 17 octombrie 2019, paragraful 28), a accepta susţinerea autorilor excepţiei ar echivala cu subrogarea Curţii Constituţionale în sfera de competenţă a legiuitorului, încălcând astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Aşadar, Curtea a constatat că, astfel cum sunt formulate, criticile aduse prevederilor legale invocate nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, soluţionarea acestora excedând competenţei Curţii Constituţionale. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi ale art. 269 alin. (2) şi (4) şi ale art. 275 alin. (2)-(5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Petru Ioan Becheru în Dosarul nr 1.741/63/2022* al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE pentru magistrat-asistent Raluca-Alexandra Buterez-Făşie, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează prim-magistrat-asistent, Benke Károly ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
