Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Ilie Lăzărescu în Dosarul nr. 21.404/3/2019 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 749D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 712 din 2 noiembrie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 21 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 21.404/3/2019, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ilie Lăzărescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii sale de anulare a unui raport de evaluare, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate la 18 iunie 2019, prin care s-a reţinut incompatibilitatea. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei susţine, în esenţă, caracterul neconstituţional al prevederilor de lege criticate, deoarece acestea se referă la calitatea de „comerciant persoană fizică“, sintagmă care nu este definită de un text de lege clar, aspect de natură a determina divergenţa de interpretare a acestuia. După abrogarea Codului comercial, care definea actele de comerţ şi, în legătură cu acestea, calitatea de comerciant, şi intrarea în vigoare a noului Cod civil, termenul „comerciant“ a devenit caduc, nu mai este aplicabil în raporturile juridice şi nu este definit de niciun text de lege şi, în consecinţă, norma care instituie incompatibilitatea nu este accesibilă destinatarului şi a devenit imprevizibilă. În această situaţie, se impune declararea ca fiind neconstituţional a textului de lege criticat, dat fiind faptul că destinatarii normelor sunt în imposibilitatea de a beneficia de o normă clară, accesibilă şi previzibilă. Totodată, îndreptarea acestei situaţii este imperioasă, având în vedere că destinatarul normei se expune unor sancţiuni grave: încetarea demnităţii publice considerate incompatibile şi interdicţia ocupării aceleiaşi funcţii timp de trei ani. 6. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal arată că excepţia este neîntemeiată. Astfel, susţinerea că termenul sau noţiunea de „comerciant persoană fizică“ nu mai beneficiază de reglementare legală - deşi corectă, având în vedere că la 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare noul Cod civil, care a abrogat expres Codul comercial şi a instituit expres în art. 3 noţiunea de „profesionist“ ca incluzând pe „toţi cei care exploatează o întreprindere“ - nu are aptitudinea de a atrage lipsa de claritate ori de previzibilitate sau accesibilitate a art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, de vreme ce art. 8 din legea de punere în aplicare a noului Cod civil, Legea nr. 71/2011, aduce în mod expres clarificări în acest sens, prevăzând în art. 8 alin. (1), fără echivoc, că noţiunea „profesionist“ prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil. Totodată, este de precizat şi conţinutul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Codului civil, referirile la comercianţi se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului. Or, în contextul acestor dispoziţii legale clarificatoare, care practic reglementează de o manieră nesusceptibilă de interpretări înlocuirea noţiunii de „comerciant“ din normele legale cu aceea mai nouă de „profesionist“, instanţa judecătorească nu poate primi afirmaţia că prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 sunt lipsite de claritate, previzibilitate ori accesibilitate. De asemenea, nu rezultă în ce fel ar fi nesocotită Legea fundamentală prin instituirea într-o lege organică a unui regim de incompatibilităţi pentru aleşii locali, regim ce este cerut tocmai de necesitatea asigurării şi garantării unei transparenţe în exercitarea funcţiilor publice de către persoane învestite cu încrederea alegătorilor şi care acţionează în interesul binelui general şi comun, precum şi al prevenirii şi combaterii corupţiei. 7. Similar, instanţa apreciază că nu se poate reţine o încălcare a dreptului de acces liber acces la justiţie, deoarece acesta din urmă presupune posibilitatea legal recunoscută persoanei de a-şi prezenta şi susţine cauza în faţa unei instanţe de judecată independente şi imparţiale, chemată să judece cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale recunoscute părţilor. Or, examinând conţinutul art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, nu se remarcă a fi adusă vreo restrângere accesului liber la justiţie, neexistând vreo restrângere a unui drept procesual ori a unor garanţii procesuale, după cum nici vreo atingere adusă dreptului părţii la un proces echitabil ori a termenului rezonabil în soluţionarea cauzelor. Art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 reprezintă, în materia incompatibilităţilor persoanelor ce exercită funcţii publice, o normă de drept substanţial, pe când art. 21 alin. (3) din Constituţie se referă cu precădere la caracterul echitabil al procedurii desfăşurate în faţa instanţei de judecată, cu respectarea riguroasă a drepturilor şi garanţiilor procesuale şi într-un termen rezonabil, în acord cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dimpotrivă, persoanele cu privire la care se constată existenţa unei stări de incompatibilitate au facultatea recunoscută legal de a se adresa justiţiei, contestând incompatibilitatea constatată într-o etapă administrativă de verificare. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că susţinerile vizând contradictorialitatea faţă de art. 1 alin. (5) din Constituţie sunt neîntemeiate, sens în care face referire la dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Totodată, din analiza excepţiei se constată că autorul acesteia invocă neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate faţă de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fără să formuleze însă o motivare din care să rezulte în ce constă contrarietatea faţă de prevederile astfel invocate. În consecinţă, Guvernul consideră că, prin modul în care este formulată excepţia de neconstituţionalitate invocată, aceasta nu respectă exigenţele structurii impuse de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, motiv pentru care apreciază că excepţia este inadmisibilă. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Din analiza considerentelor actului de sesizare şi a notelor scrise ale autorului excepţiei, Curtea observă că la data întocmirii raportului de evaluare de către Agenţia Naţională de Integritate, partea introductivă a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 fusese modificată prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017. Prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei au următorul cuprins: "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: (...); g) calitatea de comerciant persoană fizică;" 13. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind trăsăturile statului şi principiul legalităţii şi al supremaţiei Constituţiei şi în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare, Curtea respingând ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate. În acest sens sunt, spre exemplu: Decizia nr. 712 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 9 februarie 2022, Decizia nr. 513 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 4 martie 2022, Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 19 august 2020, Decizia nr. 279 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 27 noiembrie 2020, sau Decizia nr. 285 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019. 15. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că instituirea incompatibilităţilor privind aleşii locali este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică de autoritate a atribuţiilor ce le revin potrivit Constituţiei, în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public. 16. De asemenea, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, prin cazul de incompatibilitate pe care îl reglementează, conţin o condiţie specială ce nu permite exercitarea simultan, de către aceeaşi persoană, a unei funcţii sau demnităţi publice şi a unei activităţi economice, în calitate de comerciant persoană fizică. Opţiunea aparţine în exclusivitate destinatarului normei, care poate exercita ori activitatea economică, în calitate de comerciant persoană fizică, în condiţiile legislaţiei în materie, ori funcţia sau demnitatea publică, supunându-se regimului juridic reglementat în acest sens. 17. Cu privire la înţelesul noţiunii de „comerciant“, prin prisma intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, prin Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020, precitată, paragraful 20, Curtea a amintit jurisprudenţa sa, potrivit căreia înţelegerea conţinutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziţii legale, vizează interpretarea şi aplicarea legilor în cauza dedusă judecăţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, paragraful 27). Totodată, aşa cum a reţinut Curtea în Decizia nr. 336 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 16 august 2017, paragraful 28, calificarea unei persoane fizice care desfăşoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată, de la caz la caz, de către instituţiile/autorităţile competente, în funcţie de coordonatele cuprinse în legislaţia de drept comun (art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil şi art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011). 18. Având în vedere acestea, Curtea a constatat că nu este întemeiată critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, sub aspectul lipsei de claritate şi previzibilitate a normelor de lege criticate. 19. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a statuat că acestea se referă la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială. Or, textele criticate instituie - fără a avea vreo legătură cu accesul la justiţie - un caz de incompatibilitate a primarilor, viceprimarilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliului judeţean, nereferindu-se aşadar la garanţiile dreptului la un proces echitabil. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ilie Lăzărescu în Dosarul nr. 21.404/3/2019 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează Marian Enache Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
