Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 275 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Cosmin Mircea Bucur în Dosarul nr. 321/1/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 467D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Dinuţ Negoiţă din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru Banca Naţională a României, domnul Ciprian Jipa şi doamna Bianca Vieza, consilieri juridici, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Acesta arată că prevederile legale criticate încalcă acele dispoziţii constituţionale privind claritatea, precizia şi previzibilitatea legii. Astfel, prevederile legale criticate nu precizează în privinţa căror acte Banca Naţională a României are exclusivitatea analizei. Or, această instituţie emite mai multe categorii de acte. Normele legale criticate permit adoptarea unor sancţiuni fără respectarea principiului proporţionalităţii, sancţiuni ce nu pot fi contestate decât pe baza principiului legalităţii. 4. În continuare, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului consilier juridic Ciprian Jipa, care arată că reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate a formulat critici noi de neconstituţionalitate, critici care nu au fost expuse în faţa instanţei de fond. În continuare, precizează că se face o confuzie între o sancţiune aplicată de Banca Naţională a Românei şi analiza pe care o face această instituţie. De altfel, instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate prin Decizia nr. 743 din 13 septembrie 2007. Acestea îşi au izvorul în prevederile art. 130 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În virtutea acestor prevederi, Banca Naţională a României trebuie să dispună de instrumente suficiente pentru realizarea misiunii sale. Este inacceptabil ca o altă autoritate să poată decidă cu privire la oportunitatea unor măsuri adoptate de Banca Naţională a României. În speţă, este vorba despre activitatea de supraveghere exercitată de aceasta. 5. Preşedintele Curţii acordă cuvântul doamnei consilier juridic Bianca Vieza, care arată că art. 275 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 prevede posibilitatea atacării în instanţă a unor acte ale Băncii Naţionale a României, în anumite condiţii. În acest fel, accesul liber la justiţie este asigurat. De asemenea, prevederile legale criticate nu sunt discriminatorii, ci reprezintă expresia apărării interesului general prin intermediul Băncii Naţionale a României în calitate de autoritate de supraveghere. 6. Având cuvântul în replică, reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate arată că jurisprudenţa menţionată de reprezentanţii Băncii Naţionale a României viza o altă formă a actului normativ criticat care permitea doar sancţionarea persoanelor juridice. Potrivit actualelor dispoziţii legale, nicio instanţă nu se poate pronunţa asupra proporţionalităţii sancţiunii aplicate. 7. În continuare, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că nu pot face obiectul analizei de neconstituţionalitate criticile noi care nu au fost formulate în faţa instanţei de fond, iar apoi pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Nu există discriminare faţă de alte categorii de justiţiabili, atât timp cât există reglementări procesuale distincte, respectiv Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului. De asemenea, prin existenţa unor condiţionări prevăzute de lege şi care sunt legate de competenţa Băncii Naţionale a României de a efectua anumite evaluări nu se ajunge la încălcarea accesului liber la justiţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 8. Prin Decizia nr. 2.815 din 4 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 321/1/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie invocată de Cosmin Mircea Bucur într-un dosar având ca obiect anularea unor acte administrative de sancţionare emise de Banca Naţională a României, respectiv o hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României şi a unui ordin al primviceguvernatorului. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că textele legale criticate îi îngrădesc dreptul la analiza temeiniciei sancţiunii aplicate şi că încalcă dreptul la un recurs efectiv. 10. Banca Naţională a României este singura instituţie care poate să aprecieze asupra oportunităţii actelor emise cu privire la activităţile băncilor subordonate sau băncii centrale, însă aceasta nu poate aprecia şi cu privire la actele de sancţionare a persoanelor fizice. 11. Dacă actul administrativ emis de Banca Naţională a României este injust, acţiunea în justiţie este inutilă, nu îşi atinge scopul, iar proporţionalitatea sancţiunii aplicate prin actul administrativ antereferit nu poate fi analizată sau modificată pe calea controlului judiciar, instanţa judecătorească putând analiza doar aspectele de nelegalitate, şi nu pe cele de temeinicie ale sancţiunii aplicate. 12. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Art. 275 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului conferă persoanelor vătămate dreptul de a contesta în justiţie legalitatea hotărârilor emise de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, astfel încât acestora legiuitorul le-a pus la îndemână mijloacele necesare pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, în condiţii de egalitate cu cele ale altor persoane aflate în situaţii comparabile, reglementarea oferită înscriindu-se în marja de apreciere conferită de Constituţie legiuitorului în a stabili condiţiile şi limitele exercitării dreptului de a obţine anularea actului administrativ vătămător şi repararea pagubei pricinuite prin emiterea lui. Competenţa exclusivă prevăzută de alin. (3) al art. 275 se referă strict la considerentele de oportunitate, evaluările şi analizele calitative care au stat la baza emiterii actului administrativ şi este, aşa cum s-a reţinut în practica Curţii Constituţionale, o limitare firească, având în vedere statutul legal al Băncii Naţionale a României, de bancă centrală. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Avocatul Poporului arată că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Accesul liber la justiţie este asigurat chiar dacă este supus unor condiţionări legale, în cazul de faţă instanţa de judecată având posibilitatea să se pronunţe asupra legalităţii actelor adoptate de Banca Naţională a României conform dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, ale Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului nr. 575/2013 şi reglementărilor emise în aplicarea acestora, cu privire la o instituţie de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) din actul normativ criticat ori la persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituţiei de credit şi actele cu privire la acţionarii acesteia. 15. Pe de altă parte, prevederile art. 275 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 nu conţin elemente discriminatorii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, nefiind de natură să aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. 16. În ceea ce priveşte argumentele de neconstituţionalitate raportate la încălcarea art. 16 şi art. 52 din Constituţie, invocate din perspectiva existenţei unui „cadru procesual discriminatoriu faţă de ceilalţi justiţiabili care pot cere instanţei de judecată analizarea motivelor de legalitate, cât şi a motivelor de temeinicie ale unui act administrativ“, se arată că nu se poate pune semnul egalităţii între cele două categorii de justiţiabili, în condiţiile existenţei unor reglementări procesuale distincte: pe de o parte, procedura reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, iar, pe de altă parte, cadrul procesual instituit de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006. În acest sens sunt dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 275 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, care au următoarea formulare: "(3) : Banca Naţională a României este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.;(4) : În cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte." 20. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 52 privind dreptul unei persoane vătămate de o autoritate publică, precum şi ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 743 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, s-a mai pronunţat asupra prevederilor art. 275 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale. 22. Curtea a reţinut că, potrivit alin. (2) al art. 275, hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României se poate ataca, în termen de 15 zile de la comunicare, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât partea interesată are la îndemână mijloacele necesare pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Totodată, dispoziţiile criticate fac parte din capitolul IX al titlului III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, capitol intitulat „Căi de contestare“. Curtea a mai reţinut că limitarea prevăzută de alin. (3) al art. 275 se referă strict la evaluările şi analizele calitative care au stat la baza emiterii actului administrativ şi este o limitare firească având în vedere statutul legal al Băncii Naţionale a României de bancă centrală. 23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv în privinţa art. 275 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului. 24. În aceste condiţii, distinct de cele de mai sus, Curtea reţine că accesul liber la justiţie este asigurat chiar dacă este supus unor condiţionări legale, instanţa judecătorească de la cel mai înalt grad de jurisdicţie având posibilitatea să se pronunţe asupra legalităţii actelor adoptate de Banca Naţională a României, conform dispoziţiilor legale criticate şi ale Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului nr. 575/2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012. 25. De asemenea, Curtea a statuat că principiul egalităţii în drepturi nu are semnificaţia omogenităţii, astfel că situaţii obiectiv diferite justifică şi uneori chiar impun un tratament juridic diferenţiat. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999). În consecinţă, având în vedere că prevederile legale criticate sunt aplicabile tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, Curtea constată că dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi nu sunt încălcate. 26. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 275 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 se poate constata din preambulul actului normativ faptul că acesta reprezintă transpunerea în legislaţia internă a unor reglementări europene în vederea aderării României la Uniunea Europeană (art. 130 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene), reprezentând consecinţa consacrării la nivel european a principiului independenţei băncii centrale naţionale. Ca atare, exigenţele asigurării independenţei funcţionale a băncii centrale exclud existenţa unei alte autorităţi care să aibă capacitatea să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi a analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor băncii centrale. 27. Referitor la argumentele de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 52 din Constituţie, critica este neîntemeiată. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate acreditează ideea că ar trebui să existe un control judecătoresc atât asupra legalităţii, cât şi asupra oportunităţii actului administrativ. Or, prevederile legale criticate nu fac decât să dea expresie procedurii de drept comun reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Practic, ceea ce se poate pune în discuţie este legalitatea, şi nu oportunitatea adoptării actului administrativ. 28. De principiu, competenţa cercetării legalităţii actelor administrative aparţine instanţei de contencios administrativ, neexistând vreun mecanism de control al oportunităţii emiterii actului administrativ. Prin urmare, dacă legea permite realizarea unei anumite operaţiuni administrative în sensul în care o lasă în marja de apreciere a organului administrativ, nu poate fi pusă în discuţie cenzurarea oportunităţii aprecierii acestuia din urmă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 757 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2018, paragraful 81). 29. Dacă, însă, organul administrativ acţionează cu exces de putere, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 conferă dreptul persoanei vătămate de a contesta în justiţie actul astfel emis, art. 2 lit. n) din legea menţionată definind excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. 30. De altfel, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că exigenţele statului de drept privesc scopurile majore ale activităţii statale, prefigurate în ceea ce îndeobşte este numit ca fiind domnia legii, sintagmă ce implică subordonarea statului faţă de drept, asigurarea acelor mijloace care să permită dreptului să cenzureze opţiunile politice şi, în acest cadru, să pondereze eventualele tendinţe abuzive, discreţionare, ale structurilor etatice. Statul de drept asigură supremaţia Constituţiei, corelarea legilor şi tuturor actelor normative cu aceasta, existenţa regimului de separaţie a puterilor publice, care trebuie să acţioneze în limitele legii, şi anume în limitele unei legi ce exprimă voinţa generală (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 70 din 18 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 19 iulie 2000). 31. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile art. 275 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului nu încalcă dispoziţiile art. 16, ale art. 21, ale art. 52 şi nici cele ale art. 124 alin. (2) din Constituţie. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cosmin Mircea Bucur în Dosarul nr. 321/1/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 275 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
