Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155^1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Maria Marchidann în Dosarul nr. 36.117/301/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 971D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii, în principal, de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât nu este o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, iar, pe fond, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că instanţa constituţională s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile legale criticate, constatând constituţionalitatea acestora. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 129R din 2 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 36.117/301/2012/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155^1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Maria Marchidann într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva hotărârilor prin care au fost respinse cererile de repunere pe rol şi a fost admisă excepţia perimării. Curtea Constituţională a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului formulat împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece instanţa poate impune obligaţii care nu sunt stabilite prin lege şi pe care o parte nu le poate ataca. În acest fel, instanţa de judecată poate decide în afara legii ce fel de obligaţii să aibă o anume parte, fiind, astfel, încălcat dreptul la un proces echitabil al reclamantei. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se mai arată că, în realitate, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de redactarea textului legal criticat, solicitând, indirect, modificarea acestuia. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 155^1 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul cuprins: "Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 108^3 sunt aplicabile. La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. 1 au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispoziţiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător." 12. Dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin art. 83 lit. a) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, potrivit cărora „Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispoziţiile legale criticate. 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 136 privind proprietatea. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în ipoteza textelor legale criticate suspendarea facultativă operează ca urmare a aprecierii oportunităţii ei de către instanţa de judecată şi poate fi dispusă când se constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii. Încheierea prin care s-a dispus suspendarea va arăta care anume obligaţii nu au fost respectate, iar, la cererea părţii, judecata va fi reluată, dacă obligaţiile au fost îndeplinite şi aceasta poate continua. 15. Legea procesual civilă din 1865 reglementează condiţiile în care se exercită şi se îndeplinesc drepturile şi obligaţiile procesuale, recunoscute părţilor, precum şi consecinţele nerespectării acestora, o astfel de reglementare fiind şi cea cuprinsă în art. 155^1 din Codul de procedură civilă din 1865, care a fost edictată în scopul de a asigura egalitatea de tratament a părţilor în proces, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor potrivit legii, precum şi celeritatea în desfăşurarea activităţii de judecată. 16. Prin Decizia nr. 491 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2016, Curtea a reţinut că nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia suspendarea judecăţii în temeiul textului legal criticat ar conduce la încălcarea principiilor egalităţii în drepturi, accesului liber la justiţie sau dreptului la un proces echitabil, dat fiind că reglementarea procesuală menţionată operează în mod egal pentru toţi justiţiabilii aflaţi în situaţia prevăzută de textul de lege. Dispoziţia legală criticată nu conţine norme care prin natura lor să îngrădească dreptul de apărare al părţii, aceasta având posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil. 17. Astfel, încheierea de suspendare trebuie să prevadă care anume obligaţii nu au fost respectate, iar împotriva încheierii pronunţate de instanţă partea nemulţumită are deschisă calea apelului, potrivit art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, iar judecata va fi reluată, la cererea părţii, dacă obligaţiile respective au fost îndeplinite. 18. În fine, dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate de a stabili competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, evident, cu respectarea Legii fundamentale. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Marchidann în Dosarul nr. 36.117/301/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 155^1 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 aprilie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
