Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Inter Cars România - S.R.L. din Cluj-Napoca, judeţul Cluj, în Dosarul nr. 4.863/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 442D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Mădălin Niculeasa din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că prevederile legale criticate nu respectă principiul certitudinii impunerii şi pe cel al clarităţii legii. Un cuvânt trebuie să aibă acelaşi sens pentru toată lumea. Sensul care reiese din interpretarea legii este total diferit de sensul care rezultă din dicţionarul limbii române. Nici legea criticată şi nici normele de aplicare a legii nu definesc noţiunea de „cheltuieli de protocol“, singurul element de referinţă fiind nişte norme contabile care se referă la contul 623. În aceste norme contabile, cheltuielile de protocol figurează alături de cheltuielile cu publicitatea. Astfel, nu se ştie ce înseamnă cheltuieli de protocol, acest lucru fiind imposibil de aflat pentru că nu este prevăzut în lege un criteriu care să permită înţelegerea acestei noţiuni. 5. În continuare, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens se arată că problema ridicată este una de interpretare şi aplicare a legii. 6. Având cuvântul în replică, reprezentantul părţii prezente arată că interpretarea unei legi poate să conducă la o problemă de constituţionalitate atunci când determină interpretări neuniforme. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 8 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.863/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie invocată de Societatea Inter Cars România - S.R.L. din Cluj-Napoca, judeţul Cluj, într-un dosar având ca obiect anularea unor acte administrative ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prin care s-au stabilit obligaţii suplimentare de plată. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că lipsa unei definiţii a noţiunii de cheltuieli de protocol şi nedepartajarea contabilă a cheltuielilor de protocol de cheltuielile de reclamă şi publicitate generează un drept arbitrar al organelor fiscale de a încadra o cheltuială în una din aceste două categorii şi de a modifica sarcina fiscală a contribuabilului în defavoarea acestuia. De asemenea, neclaritatea dispoziţiilor legale criticate determină o situaţie în care contribuabilul nu îşi poate adapta conduita în mod corespunzător. 9. În plus, reglementarea contabilă identică a celor două categorii de cheltuieli accentuează şi mai mult posibilitatea arbitrarului. Faptul că aceste cheltuieli de protocol, cele de reclamă şi publicitate se înscriu în acelaşi cont 623 din punct de vedere contabil determină o confuzie şi mai mare din punctul de vedere al tratamentului fiscal şi al modului în care aceste cheltuieli influenţează calculul impozitului pe profit. 10. Conform normei legale atacate, profitul impozabil se calculează ca diferenţa dintre veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. Prin urmare, caracterul deductibil al unei cheltuieli este esenţial în stabilirea modului de calcul al impozitului pe venit şi, din această perspectivă, legea trebuie să conţină criterii clare, precise, previzibile, în funcţie de care să se realizeze calificarea cheltuielilor din perspectiva deductibilităţii lor. 11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următoarea redactare: „(3) Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată: a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;“. 16. Curtea reţine că dispoziţiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, dar, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate potrivit principiului tempus regit actum, întrucât ele continuă să producă efecte juridice în cauza de faţă. 17. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, ale art. 137 alin. (1) privind reglementarea prin lege a formării, a administrării, a întrebuinţării şi a controlului resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice şi ale art. 139 alin. (1) privind stabilirea numai prin lege a impozitelor, a taxelor şi a oricăror alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat din Constituţie. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea acesteia solicită, în realitate, modificarea şi completarea dispoziţiilor legale criticate, în sensul enumerării exhaustive a cheltuielilor de protocol. Aşadar, excepţia de neconstituţionalitate vizează şi o pretinsă omisiune de reglementare, fără relevanţă constituţională, care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituţionalitate, dat fiind faptul că, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, modificarea sau completarea normelor juridice sunt atribuţii exclusive ale Parlamentului (cu privire la relevanţa constituţională a omisiunii legislative, a se vedea şi Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016, paragraful 41, sau Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 55). 19. De asemenea, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate se referă şi la aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii. Or, aceste chestiuni, excedează sferei contenciosului constituţional şi ţin de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. Mai mult decât atât, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este singura competentă să asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Inter Cars România - S.R.L. din Cluj-Napoca, judeţul Cluj, în Dosarul nr. 4.863/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
