Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal, excepţie ridicată de Szasz Istvan Levente în Dosarul nr. 1.801/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.769D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia solicită, în realitate, modificarea textului de lege criticat, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 18 din 19 ianuarie 2016 şi nr. 214 din 12 aprilie 2016. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 26 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.801/197/2016, Judecătoria Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Szasz Istvan Levente cu ocazia soluţionării unei cauze penale privind trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de înşelăciune, prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 244 alin. (1) şi (2) din Codul penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, întrucât împiedică împăcarea inculpatului cu moştenitorii persoanei vătămate. Autorul excepţiei arată că a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a trei infracţiuni de înşelăciune, pentru două dintre ele intervenind împăcarea cu persoanele vătămate. Pentru cea de-a treia infracţiune nu mai este însă posibilă împăcarea, întrucât, în timpul urmăririi penale, respectiva persoană vătămată a decedat. Consideră că textul de lege criticat împiedică împăcarea suspectului/inculpatului cu succesorii persoanei vătămate. Arată că în cazul infracţiunii de înşelăciune acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, persoana vătămată având însă posibilitatea împăcării cu suspectul/inculpatul. Consideră că acest drept trebuie recunoscut şi moştenitorilor persoanei vătămate, având în vedere că respectiva infracţiune afectează un drept patrimonial. 6. Judecătoria Braşov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. Arată că, deşi legiuitorul foloseşte - în cuprinsul dispoziţiilor art. 159 alin. (3) teza întâi din Codul penal - termenul de „persoane“ pentru a indica subiecţii procesuali între care poate interveni împăcarea, doctrina este unanimă în a considera că în sfera acestei noţiuni intră doar suspectul/inculpatul şi persoana vătămată, iar nu şi succesorii acesteia din urmă, în condiţiile în care calitatea de subiect activ sau pasiv al unei infracţiuni nu poate fi transmisă în niciun mod. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu instituie un tratament discriminatoriu pentru o anumită categorie de persoane, întrucât se aplică în mod nediferenţiat tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică. Dispoziţiile de lege criticate reglementează producerea efectelor împăcării numai cu privire la persoanele între care a intervenit, în virtutea atributului exclusiv al legiuitorului de a stabili regulile şi procedura de judecată, fără a aduce vreo atingere dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil. 9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt constituţionale. Invocă, în acest sens, şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 18 din 19 ianuarie 2016. Pe de altă parte, consideră că autorul excepţiei solicită, în realitate, modificarea textului de lege criticat, în sensul reglementării posibilităţii împăcării suspectului/ inculpatului cu moştenitorii persoanei vătămate. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 159 alin. (3) din Codul penal. Din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta priveşte doar dispoziţiile art. 159 alin. (3) teza întâi din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor prevederi de lege, care au următorul cuprins: „Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit [...].“ 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitor la dreptul la apărare. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită completarea dispoziţiilor de lege criticate, astfel încât acestea să prevadă posibilitatea împăcării inculpatului cu succesorii persoanei vătămate. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13, şi Decizia nr. 479 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2019, paragraful 15). Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) teza întâi din Codul penal este inadmisibilă. 15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal, excepţie ridicată de Szasz Istvan Levente în Dosarul nr. 1.801/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
