Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simina Popescu-Marin │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (2) şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Vasile Basa, Niculae Basa, Ion Basa, Dumitru Basa, Gheorghe Basa şi Florica Predoiu în Dosarul nr. 7.561/118/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 369D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 342 din 24 mai 2016, nr. 347 din 24 mai 2016 şi nr. 452 din 28 iunie 2016. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Decizia civilă nr. 824/CA din 26 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 7.561/118/2014, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (2) şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Vasile Basa, Niculae Basa, Ion Basa, Dumitru Basa, Gheorghe Basa şi Florica Predoiu cu prilejul soluţionării recursului împotriva Sentinţei civile nr. 129 din 27 ianuarie 2015, pronunţate de Tribunalul Constanţa într-o cauză având ca obiect obligarea la emiterea unui act administrativ, în temeiul Legii nr. 9/1998. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece reglementează şi pentru trecut, iar efectele acestora se răsfrâng chiar asupra cererilor de chemare în judecată depuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. Prin aplicarea retroactivă a termenelor procedurale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 164/2014 se aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie al persoanelor îndreptăţite la măsurile consacrate prin legile reparatorii, drept de care aceste persoane beneficiază de la momentul învestirii instanţei de judecată până la soluţionarea definitivă a cauzei. Consideră că eşalonarea pe 5 ani a sumelor cuvenite reprezintă un abuz al executivului, în timp ce dreptul de proprietate al reclamantului cu privire la sumele recunoscute devine iluzoriu, iar creanţa avută asupra statului român nu beneficiază de niciun fel de garanţie, în condiţiile în care aceasta nu poate forma obiectul executării silite. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 27 februarie 2014. 7. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Reţine că, din modul de redactare a dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate se invocă, nu rezultă prevederi exprese de aplicare retroactivă, acordarea unui nou termen de 18 luni, de efectuare a validării/invalidării hotărârilor emise de comisiile judeţene de aplicare a Legii nr. 9/1998, fiind justificată de complexitatea faptică şi juridică a procedurii administrative pe care o implică aplicarea Legii nr. 9/1998, termenul procedural neputând a reprezenta în sine o cauză de ineficacitate a mecanismului sau o încălcare a drepturilor garantate de Constituţie. Este de remarcat că obiectul acţiunii deduse judecăţii în primă instanţă îl reprezintă cererea reclamanţilor de a obliga pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită o decizie de validare sau invalidare a Hotărârii nr. 5.405/26.02.2010 a Comisiei judeţene Constanţa de aplicare a Legii nr. 9/1998 şi nu o acţiune tipică de apărare a dreptului de proprietate, până la emiterea deciziei de validare sau invalidare, dreptul de proprietate al reclamanţilor având caracter incert. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015. De asemenea, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, menţionează că prevederile legale ce fac obiectul prezentei excepţii nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiţie, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptăţite de a se adresa instanţei judecătoreşti, atât în cazul în care este nemulţumită de soluţia dată, cât şi în cazul în care entitatea învestită de lege, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), nu emite decizia în termenele prevăzute de lege. 10. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Precizează că este necesar a face diferenţa între procesele declanşate în contradictoriu cu ANRP, prin care aceasta din urmă este obligată la emiterea titlurilor de despăgubire ce intră în competenţa sa legală (cum este şi prezenta speţă), şi situaţiile în care, în cadrul proceselor, instanţa judecătorească pune în discuţie şi întinderea despăgubirilor acordate. Prin dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, legiuitorul impune un termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a actului normativ menţionat, pentru validarea sau invalidarea hotărârilor emise de comisiile judeţene în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate la ANRP şi pentru care nu s-a emis decizie. Or, raportat la situaţia de ansamblu, consideră că incidenţa acestui termen în cadrul proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată ţine de modul de interpretare şi aplicare a unui act normativ nou asupra proceselor aflate pe rol, ceea ce intră în competenţa exclusivă a instanţei de judecată, singura competentă să decidă cu privire la sensul, înţelesul şi modul de aplicare a noii legi. Pe de altă parte, instanţa de judecată, odată ce a intervenit un nou act normativ în materia acordării despăgubirilor, stabilind proceduri diferite de cele anterioare, nu poate să se pronunţe în temeiul unei legi care a ieşit din fondul activ al legislaţiei. O asemenea soluţie ar putea fi de natură să creeze confuzii la nivelul autorităţii competente să aplice noua lege, iar, pe de altă parte, să pună în aplicare o hotărâre judecătorească pronunţată în temeiul vechii legi. Analizând dintr-o perspectivă de ansamblu motivele care au condus la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, menţionează că normele supuse controlului de constituţionalitate, în acest moment, nu sunt incidente în cauză, neavând legătura cu soluţionarea acesteia. În fapt, prevederile art. 15 din Legea nr. 164/2014 devin aplicabile abia după împlinirea termenelor instituite pentru parcurgerea fazei administrative. Or, din actul de sesizare a instanţei de contencios constituţional rezultă că cererea de chemare în judecată, formulată în contradictoriu cu ANRP, are ca obiect obligarea la emiterea unui act administrativ în temeiul Legii nr. 9/1998. Ca atare, cererea depusă iniţial în temeiul Legii nr. 9/1998 nu era soluţionată de ANRP la momentul intrării în vigoare a noului act normativ, Legea nr. 164/2014, motiv pentru care, în continuarea fazei administrative, devin incidente noile prevederi legale. În acest sens, invocă dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauze. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) şi (2) şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Prevederile legale criticate au următorul conţinut: - Art. 14 alin. (1) şi (2): "(1) Hotărârile emise de comisiile judeţene în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi pentru care nu s-a emis decizie de validare/invalidare, se validează/invalidează în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.(2) Hotărârile emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, după data intrării în vigoare a prezentei legi, se validează/invalidează de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin decizie, în termen de 18 luni de la data înregistrării lor.;" – Art. 15: „În cazul nerespectării termenelor stabilite la art. 13 alin. (1) şi la art. 14 alin. (1) şi (2), persoana îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la art. 8.“ 14. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (1) şi (3) privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, şi art. 148 alin. (2) şi (4) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare şi obligaţia Parlamentului, Preşedintelui României, Guvernului şi autorităţii judecătoreşti de a garanta aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării. 15. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, privind dreptul la respectarea bunurilor. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin mai multe decizii (a se vedea, spre exemplu, deciziile nr. 342 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 18 august 2016, şi nr. 347 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 12 august 2016), Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate. 17. Astfel, Curtea a statuat, în esenţă, că prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 stabilesc obligaţia Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a valida sau invalida în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 hotărârile emise de comisiile judeţene în baza Legii nr. 9/1998, înregistrate anterior acestui moment. Prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 nu produc niciun fel de efecte pentru trecut, fiind aplicabile exclusiv din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. Prin urmare, Curtea nu a reţinut critica referitoare la pretinsa retroactivitate a textului menţionat, întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. 18. Faptul că prin art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 se stabilesc noi termene în care ANRP trebuie să verifice hotărârile se înscrie în raţiunea pentru care legea însăşi a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficienţă măsurilor reparatorii luate de statul român în vederea compensării pierderilor suferite de anumiţi cetăţeni români în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Se asigură, în acelaşi timp, şi certitudinea finalizării acestui demers reparatoriu. 19. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situaţia de faţă, inegalitatea de tratament juridic prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum. 20. În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa încălcare a accesului liber la justiţie, garantat la nivel constituţional prin art. 21, Curtea a reţinut că atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că acesta nu este un drept absolut, ci poate fi condiţionat, exercitarea acţiunilor fiind supusă exigenţei respectării unor termene, de decădere sau de prescripţie, sau a anumitor condiţii stabilite de lege, fără să fie, în acest fel, nesocotite dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie. 21. Cu privire la dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 164/2014, Curtea a reţinut, în esenţă, că acestea reglementează calea de acces la instanţa judecătorească - secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază domiciliază solicitantul - a persoanei îndreptăţite în cazul nerespectării termenelor stabilite la art. 14 alin. (1) din lege fără a conţine niciun viciu de neconstituţionalitate raportat la criticile formulate. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curtea Constituţională, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 23. Distinct de acestea, referitor la invocarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, privind dreptul la respectarea bunurilor, Curtea reţine că reglementarea, prin prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, a unui interval de timp fix, cert şi precis determinat în care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este obligată să valideze/invalideze hotărârile emise de comisiile judeţene în baza Legii nr. 9/1998, anterior intrării în vigoare a legii, este de natură să asigure un cadru legal apt să dea eficienţă dreptului de proprietate. De altfel, Curtea a mai reţinut că doar deciziile definitive de plată a despăgubirilor generează un drept de creanţă asupra statului, care beneficiază de protecţie constituţională, în condiţiile art. 44 din Legea fundamentală. În acest sens, Curtea reţine că, potrivit art. 9 lit. c) din Legea nr. 164/2014: „Actul administrativ prin care se stabileşte dreptul la despăgubiri şi cuantumul acestora este, după caz: (…) c) decizia de validare, emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor după intrarea în vigoare a prezentei legi, cu privire la hotărâri emise în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi;“. 24. Curtea constată că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, deoarece prevederile legale criticate nu vizează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, iar invocarea dispoziţiilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie nu are nicio relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, nefiind puse în discuţie reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. 25. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, Curtea reţine că, potrivit acestor dispoziţii legale, hotărârile emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, după data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv după data de 18 decembrie 2014, se validează sau se invalidează de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin decizie, în termen de 18 luni de la data înregistrării lor. 26. Însă, din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Curtea observă că despăgubirile băneşti au fost acordate autorilor excepţiei prin Hotărârea nr. 5.405 din 26 februarie 2010, emisă de Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Constanţa. Prin urmare, având în vedere că hotărârea comisiei judeţene este emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv la data de 26 februarie 2010, dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În aceste condiţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 şi cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Basa, Niculae Basa, Ion Basa, Dumitru Basa, Gheorghe Basa şi Florica Predoiu în Dosarul nr. 7.561/118/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 martie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
