Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 792 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cabinetul de avocat Gavra Diana din Bucureşti în Dosarul nr. 25.175/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 237D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, fiind amânat din data de 28 februarie 2019, pentru refacerea procedurii de citare cu autorul excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că legiuitorul a urmărit definitivarea raportului juridic obligaţional născut în urma procedurii de validare a popririi, urmând ca după această definitivare el să fie pus în executare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2016, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 18 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 25.175/299/2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 792 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cabinetul de avocat Gavra Diana din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de validare a popririi. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate instituie un privilegiu terţilor popriţi cărora li se permite să amâne şi să lipsească de eficienţă procedura popririi pentru a proteja relaţiile cu clienţii privilegiaţi. Astfel, în cazul validării popririi, terţul poprit se bucură de o protecţie nejustificată şi nu este obligat să elibereze banii decât după rămânerea definitivă a hotărârii de validare. Se arată că, potrivit art. 651 din Codul de procedură civilă, încheierile pronunţate de instanţa de executare au caracter executoriu de primă instanţă, regulă care nu se aplică şi în cazul terţilor popriţi. De asemenea se susţine că, deşi terţul deţinător al bunului şi terţul poprit se află în situaţii similare, în ipoteza art. 680 din Codul de procedură civilă, deţinătorului bunului îi este opusă o hotărâre executorie de primă instanţă. Chiar dacă, în ambele situaţii, terţul poprit şi terţul deţinător au obligaţia predării bunurilor, diferenţa pe care se bazează legea pentru a institui un regim diferit este calitatea persoanelor vizate, respectiv, în majoritatea cazurilor, terţii deţinători sunt persoane fizice, pe când terţii popriţi sunt persoane juridice. Aşadar, diferenţa instituită nu are un caracter obiectiv, bazat pe situaţia persoanelor şi pe raporturile juridice dintre ele, ci pe calitatea acestora, care nu ar trebui să aibă nicio relevanţă. 7. În continuare, se arată că dispoziţiile legale criticate contravin şi dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece în materia popririi se ajunge ca durata realizării dreptului să fie în fapt mai lungă decât în situaţia executării imobiliare. 8. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, legiuitorul urmărind definitivarea raportului juridic obligaţional născut în urma procesului de validare de poprire, urmând ca după această definitivare el să fie pus în executare. Executorialitatea condiţionată de dobândirea caracterului definitiv al acţiunii în validare este constituţională şi este benefică, în realitate, circuitului civil. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 792 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Hotărârea de validare rămasă definitivă are efectul unei cesiuni de creanţă şi constituie titlu executoriu împotriva terţului poprit, până la concurenţa sumelor pentru care s-a făcut validarea.“ 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că instituţia popririi reprezintă o formă a executării silite indirecte, prin care se valorifică sumele de bani, titlurile de valoare ori alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de către o terţă persoană sau pe care acesta din urmă i le va datora în viitor, în baza unor raporturi juridice existente, creditorul subrogându-se în drepturile debitorului său, temporar şi condiţionat. 16. Referitor la procedura popririi, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 628 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 16 ianuarie 2017, paragrafele 15-17, că aceasta cuprinde de regulă două etape, respectiv înfiinţarea popririi şi validarea acesteia. În cadrul său există de regulă trei subiecte, respectiv trei raporturi juridice: între creditorul popritor şi debitorul poprit (raport direct de la creditor la debitor); între debitorul poprit şi terţul poprit (raport direct de la creditor la debitor); între creditorul popritor şi terţul poprit (spre deosebire de raporturile juridice anterior menţionate, care preexistă înfiinţării popririi, acest raport juridic se naşte ca efect al validării popririi). 17. În prima etapă menţionată, prin adresa de înfiinţare a popririi, executorul judecătoresc, alături de înştiinţarea în care se menţionează în mod obligatoriu titlul executoriu în temeiul căruia s-a înfiinţat poprirea, îi va pune în vedere terţului poprit şi interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani pe care i le datorează ori pe care i le va datora în viitor, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce face obiectul executării silite. Adresa de înfiinţare a popririi are natură juridică mixtă, de act de conservare (indisponibilizarea sumelor de bani sau a titlurilor de valoare pe care debitorul le datorează ori le va datora în viitor terţului poprit în baza unor raporturi juridice preexistente) şi de act de executare (cei interesaţi să invoce o cauză de nelegalitate a acesteia având deschisă calea contestaţiei la executare). Efectul înfiinţării popririi este de indisponibilizare a sumelor şi bunurilor poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit [a se vedea art. 784 coroborat cu art. 783 alin. (2) din Codul de procedură civilă]. În această privinţă, obligaţiile terţului poprit sunt stabilite de art. 787 din Codul de procedură civilă, constând, în esenţă, în consemnarea şi plata sumei poprite către creditor. 18. Analizând dispoziţiile art. 792 alin. (1) din Codul de procedură civilă în contextul reglementării instituţiei validării popririi prevăzute de art. 790 şi următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte validarea popririi, aceasta nu este o fază obligatorie, ci intervine atunci când terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile mai sus arătate. Procedura validării este una contencioasă, presupune citarea creditorului popritor, debitorului poprit şi terţului poprit şi constă în verificarea de către instanţă a îndeplinirii condiţiilor legale pentru obligarea directă a terţului poprit. 19. Astfel, din punctul de vedere al terţului poprit, cererea de validare a popririi constituie o veritabilă cerere de chemare în judecată, în care are posibilitatea de a invoca orice excepţii şi orice apărări de fond, pentru a demonstra inexistenţa datoriei, stingerea ei, nulitatea actului juridic ce constituie titlul executoriu invocat de creditorul popritor. Potrivit art. 790 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în acest cadru, „dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa va da o hotărâre de validare a popririi, prin care va obliga pe terţul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului iar, în caz contrar, va hotărî desfiinţarea popririi“, în conformitate cu dispoziţiile art. 791 din Codul de procedură civilă, „hotărârea dată cu privire la validarea popririi este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare“. 20. În ceea ce priveşte efectele validării popririi, potrivit art. 792 alin. (1) din Codul de procedură civilă, hotărârea de validare rămasă definitivă are efectul unei cesiuni de creanţă şi constituie titlu executoriu împotriva terţului poprit. 21. Aşadar, terţul poprit nu poate fi obligat la plata sumelor poprite decât în baza unei hotărâri judecătoreşti, împotriva căreia poate formula apel, iar în urma rămânerii definitive aceasta constituie titlu executoriu împotriva terţului poprit. 22. Curtea observă că procedura popririi este reglementată în scopul realizării în întregime a creanţei creditorului şi este guvernată de celeritate, legiuitorul prevăzând, spre exemplu, prin art. 787 alin. (1) din Codul de procedură civilă că termenul de consemnare a sumei datorate este de 5 zile de la comunicarea popririi, sau prin art. 790 alin. (1) că termenul de formulare a cererii de validare a popririi este de o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, iar termenul de formulare a apelului este de 5 zile. 23. Aşadar, în soluţionarea cererii de validare a popririi se judecă raportul dintre creditorul popritor şi terţul poprit, iar prin consacrarea faptului că efectele hotărârii pronunţate se produc de la rămânerea definitivă a acesteia, legiuitorul a urmărit definitivarea raportului juridic obligaţional născut ca efect al validării popririi. În acest context normativ, faptul că hotărârea de primă instanţă nu este executorie nu are semnificaţia unei nesocotiri a egalităţii în faţa legii sau a dreptului la un proces echitabil, întrucât noţiunea de proces echitabil presupune egalitatea mijloacelor în ceea ce priveşte părţile, adică posibilitatea ca fiecare dintre acestea să îşi expună cauza în faţa instanţei, în condiţii care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ faţă de partea adversă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 320 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004). De asemenea, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 24. În continuare, referitor la ipoteza invocată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv cea a art. 680 alin. (2) din Codul de procedură civilă potrivit căruia terţului care deţine bunul îi este opusă o hotărâre executorie, se reţine faptul că în cazul acestei hotărâri caracterul executoriu al acesteia rezultă din faptul că nu este supusă niciunei căi de atac, spre deosebire de hotărârea pronunţată asupra cererii de validare a popririi care poate fi atacată cu apel. În ceea ce priveşte hotărârile executorii, art. 633 din Codul de procedură civilă stabileşte categoriile de hotărâri care pot declanşa executarea silită, iar prin derogare de la această normă, dispoziţiile art. 448 din Cod reglementează executarea provizorie de drept a unor hotărâri de primă instanţă, între care nu se regăseşte şi hotărârea pronunţată asupra validării popririi. 25. În fine, dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură, edictate de legiuitor în virtutea mandatului său constituţional conferit de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, acesta putând reglementa norme cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cabinetul de avocat Gavra Diana din Bucureşti în Dosarul nr. 25.175/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 792 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 aprilie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
