Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 421 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 776/59/2019 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.751D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent-şef referă asupra faptului că la dosarul cauzei a fost depusă o cerere din partea autorului excepţiei prin care acesta solicită ajutor public judiciar sub forma reprezentării prin avocat în faţa instanţei constituţionale. 4. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la cererea formulată. Având în vedere starea de fapt şi temeiurile legale invocate, procurorul pune concluzii de admitere a cererii formulate. 5. Deliberând asupra cererii, în temeiul Hotărârii Plenului Curţii Constituţionale nr. 20 din 17 septembrie 2008 referitoare la compatibilitatea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă cu natura procedurii jurisdicţionale în faţa Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 octombrie 2008, Curtea respinge cererea ca inadmisibilă. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 14 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 776/59/2019, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Faur Nistor Isai într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare împotriva unei decizii civile prin care s-a respins ca tardiv recursul formulat împotriva sentinţei civile prin care s-a constatat perimarea unei cereri a reclamantului-contestator. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât nu asigură participarea reclamantului la pronunţarea hotărârii prin care se constată perimarea cererii de chemare în judecată. 9. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 741 din 23 noiembrie 2017. 10. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 421 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare. Când perimarea se constată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.“ 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. De asemenea, se invocă şi dispoziţiile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 14 referitoare la dreptul de proprietate din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale din perspectiva unor critici similare, pe care le-a respins ca neîntemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 741 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 19 aprilie 2018, sau prin Decizia nr. 824 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 5 martie 2022, Curtea a constatat că sancţiunea procedurală a perimării este determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra unor raporturi juridice deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părţii. Perimarea şi, implicit, consecinţele ei, prevăzute de art. 422 din Codul de procedură civilă, ar fi putut fi evitate dacă părţile s-ar fi interesat în perioada de 6 luni de la data suspendării cauzei de stadiul în care se află judecata. 16. De asemenea, Curtea a observat că instanţa sesizată cu soluţionarea recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea analizează dacă această măsură a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la perimarea cererii, iar nu fondul cererii a cărei perimare se constată, perimarea fiind un incident procedural intervenit în cursul unui proces. 17. Invocând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a reţinut că prin reglementarea instituţiei perimării ca sancţiune procedurală aplicabilă titularului unei cereri de chemare în judecată care a lăsat-o în nelucrare din vina sa nu este încălcat accesul liber la justiţie, ci acesta este supus condiţiei respectării unor exigenţe legale, determinate tocmai de necesitatea asigurării unui proces echitabil. Este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie care rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa [... ] şi procedura de judecată sunt stabilite de lege“, şi ale art. 129, conform cărora, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, accesul liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi în modalităţile instituite de lege, nicio lege neputând exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau vreun grup social. 18. Având în vedere că dispoziţia legală criticată reglementează existenţa unei căi de atac împotriva hotărârii care constată perimarea (recursul), precum şi modul de exercitare a acesteia (în termen de 5 zile de la pronunţarea hotărârii care constată perimarea), Curtea a reţinut că aceasta nu poate fi considerată contrară pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, niciun text al acestora neprevăzând că termenul de exercitare a unei căi de atac curge de la comunicarea hotărârii judecătoreşti. Dimpotrivă, este recunoscut dreptul statelor semnatare ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale de a-şi stabili propriile căi de atac. 19. Faţă de criticile formulate referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul pentru introducerea recursului împotriva hotărârii care constată perimarea, care, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, nu asigură participarea reclamantului la pronunţarea hotărârii prin care se constată perimarea cererii de chemare în judecată, Curtea a reţinut că prevederea legală potrivit căreia termenul de recurs curge de la pronunţarea hotărârii nu încalcă accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, întrucât părţile sunt încunoştinţate din timp despre judecată şi, prin urmare, au posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare, ceea ce constituie tocmai o reglementare a exercitării dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime. Aşa fiind, nu se poate susţine că sintagma criticată ar impieta asupra drepturilor procesuale ale reclamantului, întrucât, faţă de regulile de procedură clare şi neechivoce care guvernează procesul civil, dacă partea interesată acţionează cu diligenţă şi bună-credinţă, ar avea reprezentarea consecinţelor lipsei de stăruinţă cu privire la finalizarea cauzei sale. 20. Dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Principiul egalităţii nu are semnificaţia introducerii unei uniformizări a soluţiilor legislative, fiind posibilă aplicarea unor tratamente juridice diferite, în cazurile în care aceasta se justifică în mod obiectiv şi raţional. 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 22. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 776/59/2019 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 421 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
