Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 192 din 6 aprilie 2022 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul comunicaţiilor electronice pentru stabilirea unor măsuri de facilitare a dezvoltării reţelelor de comunicaţii electronice Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 192 din 6 aprilie 2022 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul comunicaţiilor electronice pentru stabilirea unor măsuri de facilitare a dezvoltării reţelelor de comunicaţii electronice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 535 din 31 mai 2022
Comenteaza legea

┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte          │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian       │- judecător           │
│Deliorga       │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache  │- judecător           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius  │- judecător           │
│Morar          │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona Maria     │- judecător           │
│Pivniceru      │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan  │- judecător           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina    │- judecător           │
│Stanciu        │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena Simina   │- judecător           │
│Tănăsescu      │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila   │- judecător           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia  │-                     │
│Costinescu     │magistrat-asistent-şef│
├───────────────┴──────────────────────┤
│                                      │
└──────────────────────────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul comunicaţiilor electronice pentru stabilirea unor măsuri de facilitare a dezvoltării reţelelor de comunicaţii electronice, obiecţie formulată de un număr de 41 de deputaţi aparţinând Alianţei pentru Unirea Românilor şi Partidului Social Democrat şi deputaţi neafiliaţi, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
    2. Cu Adresa nr. 2/2.196 din 11 martie 2022, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis sesizarea de neconstituţionalitate formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.394 din 11 martie 2022 şi constituie obiectul Dosarului nr. 670A/2022.
    3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, autorii acesteia formulează critici de neconstituţionalitate extrinsecă prin raportare la art. 1 alin. (5) şi art. 61 din Constituţie. Susţin că legea criticată încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, în ceea ce priveşte principiul respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, având multiple carenţe din perspectiva tehnicii legislative de natură a impieta asupra principiului statului de drept. în acest sens, expunerea de motive a legii are un caracter pur formal, nefiind prezentate argumente din care să rezulte necesitatea intervenţiei normative, nefiind expuse (i) eventualele insuficienţe ori neconcordanţe ale reglementărilor în vigoare, (ii) principiile de bază şi finalitatea reglementărilor propuse, cu evidenţierea elementelor noi, şi nici (iii) concluziile studiilor, lucrărilor de cercetare, evaluărilor statistice din care să rezulte impactul reglementărilor asupra mediului macroeconomic, de afaceri, social şi asupra mediului înconjurător, inclusiv prin evaluarea costurilor şi beneficiilor, mai ales având în vedere numărul ridicat de acte normative modificate, diversitatea obiectelor de reglementare ale acestora, complexitatea intervenţiilor legislative şi intempestivitatea introducerii proiectului de act normativ. Toate aceste exigenţe care ţin de adoptarea actului normativ nu au putut fi îndeplinite, întrucât proiectul acestui act a fost introdus intempestiv în circuitul legislativ, fapt care nu a permis întocmirea unei analize de impact care să îndeplinească exigenţele anterior menţionate. Totodată, având în vedere numeroasele acte normative pe care legea criticată le modifică, acest lucru conduce la multiple necorelări legislative, paralelisme legislative şi crearea unei reglementări disparate. De altfel, deşi a fost favorabil, avizul Consiliului Legislativ a conţinut mai multe observaţii şi propuneri care nu au fost luate în considerare, neexistând nicio motivare a ignorării problemelor indicate de această autoritate avizatoare.
    4. Mai mult, autorii sesizării arată că legea criticată, la art. 2 pct. 27, introduce în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice obligaţia furnizorilor de servicii de găzduire electronică cu resurse IP de a sprijini organele de aplicare a legii şi organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, în limitele competenţelor acestora, pentru punerea în executare a metodelor de supraveghere tehnică ori a actelor de autorizare dispuse în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală ori ale Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, prin permiterea interceptării comunicaţiilor, cu suportarea costurilor de către furnizori, acordarea conţinutului criptat al comunicaţiilor tranzitate în reţele proprii. Aceştia au obligaţia să furnizeze informaţiile reţinute sau stocate referitoare la trafic, datele de identificare a abonaţilor sau a clienţilor, modalităţile de plată şi istoricul accesărilor cu momentele de timp aferente, corespunzătoare adresei IP, precum şi să permită accesul la propriile sisteme informatice, în vederea copierii sau extragerii datelor de pe acestea. Or, şi aceste norme încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, fiind lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, nerespectând exigenţele de calitate a legii stabilite de acest text constituţional şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale. Apreciază că pentru respectarea exigenţei constituţionale de claritate a legii se impune ca orice normă să aibă în cuprinsul său dispoziţii clare şi precise care să reglementeze conţinutul şi aplicarea măsurii de ingerinţă şi să statueze anumite cerinţe minime care trebuie respectate, astfel încât persoanele ale căror date au fost păstrate să dispună de garanţii suficiente care să permită protejarea eficientă şi efectivă a datelor lor cu caracter personal împotriva riscurilor de abuz, precum şi împotriva oricărui acces şi a oricărei utilizări ilicite a acestor date. Or, legea instituie norme care sunt deja reglementate în dreptul naţional, în Codul de procedură penală, creând un paralelism legislativ. Deşi finalitatea acestora este aceeaşi, între texte există diferenţe de formulare. Codul de procedură penală oferind garanţii suplimentare persoanelor vizate, care nu se regăsesc în legea supusă controlului.
    5. În privinţa criticii de neconstituţionalitate întemeiate pe art. 61 din Constituţie, autorii sesizării susţin că legea a fost adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului, întrucât proiectul legii a suferit modificări majore de conţinut juridic atât între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, cât şi prin raportare la iniţiativa legislativă iniţială, fapt care a modificat substanţial obiectul de reglementare al iniţiativei legislative, cu consecinţa deturnării de la finalitatea urmărită de iniţiator. Raportând considerentele de principiu din jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la principiul bicameralismului la cauza de faţă, se observă că forma iniţiatorului a suferit extrem de multe modificări, raportul comisiilor Camerei Deputaţilor care au fost sesizate în fond conţinând 450 de amendamente admise, care au modificat ori au completat prevederile proiectului de lege şi care au afectat în mod vădit obiectul reglementării, deturnând scopul urmărit de iniţiator. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul raportului întocmit de comisiile sesizate în fond de la Senat, existând o multitudine de amendamente suplimentare, textul legii îndepărtându-se de varianta adoptată de Camera Deputaţilor, care oricum aducea extraordinar de multe modificări proiectului iniţial. Autorii sesizării constată că aceste modificări nu au condus la stabilirea unei soluţii legislative alternative, complementare, care să nu se abată de la forma adoptată de Camera de reflecţie, ci, din contră, au stabilit soluţii legislative de sine stătătoare, care se îndepărtează de la reglementarea adoptată de Camera Deputaţilor.
    6. Autorii sesizării formulează critici de neconstituţionalitate intrinsecă prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 16, 22, 26, art. 34 alin. (2), art. 35, 44 şi 136 din Constituţie.
    7. Arată că legea a suferit modificări importante, ce i-au afectat într-o manieră semnificativă claritatea şi precizia reglementării, cu impact direct şi asupra previzibilităţii acesteia, de natură a lipsi destinatarii săi de posibilitatea de a o cunoaşte şi de a o înţelege. Or, în condiţiile creşterii cantitative a legislaţiei, determinată de creşterea complexităţii dreptului, ca urmare a dezvoltării noilor surse de drept, mai ales a celor comunitare şi internaţionale, precum şi a evoluţiei societăţii, a apariţiei unor noi domenii de reglementare, preocuparea pentru asigurarea securităţii juridice trebuie să fie o prioritate. Legea introduce modificări şi completări unui număr ridicat de acte normative (nu mai puţin de 48 de acte normative, din care 27 de legi, 11 ordonanţe de urgenţă şi 5 ordonanţe ale Guvernului şi 5 hotărâri ale Guvernului), din domenii variate, în cazul unora neexistând nicio legătură între ele, situaţie care le afectează fundamental structura şi coerenţa. Aşa fiind, lipsa întocmirii unei reale fundamentări a actului normativ, multiplele modificări survenite prin sutele de amendamente admise şi numărul mare de acte normative vizate de modificări au condus la o lipsă totală de claritate, precizie şi previzibilitate a reglementării, atât la nivelul actului normativ atacat, cât şi în ceea ce priveşte actele normative care au suferit modificări. Autorii sesizării indică existenţa mai multor situaţii neclare sau contradictorii din lege care se referă la măsurarea consumului de energie electrică a dispozitivelor de mici dimensiuni şi la cine plăteşte acest consum, la cazul în care Ministerul Culturii emite un aviz favorabil pentru o documentaţie tehnică sau pentru o lucrare, iar Comisia Naţională a Monumentelor Istorice sau comisiile zonale ale monumentelor istorice emit pentru aceeaşi documentaţie sau lucrare un aviz negativ, sau la eliminarea posibilităţii autorităţilor care autorizează instalarea reţelelor de comunicaţii de a refuza motivat cererile de emitere a certificatului de urbanism, cererea putând fi refuzată doar în ipoteza în care dosarul depus de solicitant este incomplet.
    8. Cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, referitor la egalitatea în drepturi, autorii sesizării observă că legea criticată modifică, prin derogări, domenii deosebit de importante, precum: sănătatea publică, protecţia mediului, securitatea cibernetică, suveranitatea datelor personale, apărarea naţională, apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, fiscalitatea, legislaţia în construcţii, protejarea monumentelor istorice etc., stabilind, discreţionar, în favoarea operatorilor de telecomunicaţii, beneficii şi scutiri care nu se regăsesc şi în favoarea altor subiecţi de drept. În acest sens, legea prevede diverse facilităţi fiscale şi de altă natură pentru industria de telecomunicaţii, cum ar fi scutirea de la plata unor taxe de instalare, lipsa obligaţiei de a plăti chirie şi lipsa unor prevederi în legătură cu plata măcar a unei părţi din cheltuielile pentru consumul de electricitate al propriilor echipamente, cu toate că toate celelalte firme sau persoane fizice sunt obligate prin lege să le plătească. Această exceptare de la plata taxelor este, pe de-o parte, vădit nejustificată prin raportare la situaţia financiară a acestor operatori, iar, pe de altă parte, complet discriminatorie prin raportare la situaţia celorlalte societăţi. Astfel de reglementări care derogă exclusiv în favoarea operatorilor de telecomunicaţii se regăsesc în cuprinsul întregii legi, discriminarea celorlalte persoane fiind evidentă, cu consecinţa neconstituţionalităţii actului normativ în ansamblul său.
    9. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate raportate la art. 22 şi art. 34 alin. (2) din Constituţie, autorii sesizării învederează că prin noua reglementare statul îşi încalcă obligaţia de a elimina din mediul biologic al individului oricare risc potenţial pentru sănătatea şi bunăstarea persoanelor, obligaţie care rezultă din interpretarea normelor constituţionale. Astfel, în ciuda faptului că radiaţiile nonionizante emise de reţelele de comunicaţii electronice mobile au potenţialul de a afecta sănătatea întregii populaţii, în mod deosebit categoriile vulnerabile, nici Ministerul Sănătăţii şi nici comisiile pentru sănătate din Parlament nu au fost incluse în procesul legislativ şi nici nu au fost consultate în legătură cu acest proiect şi posibilele implicaţii pe care le poate avea asupra sănătăţii publice. Or, poluarea electromagnetică generată de echipamentele mobile şi antenele aferente reţelei 5G care se prefigurează va fi de zeci de ori mai mare decât cea din prezent, deoarece densitatea reţelei în sine va fi ridicată. Astfel, în lipsa oricărui studiu de impact, legea oferă facilităţi multiple în implementarea comunicaţiilor mobile în zonele intens populate ori cu un trafic intens de persoane, chiar şi din categorii vulnerabile (spitale, şcoli, grădiniţe, creşe, cartiere rezidenţiale, artere pietonale etc.), cu un potenţial impact extrem de nociv asupra sănătăţii. Totodată, din cuprinsul legii lipsesc dispoziţii privind eventuale mijloace specifice de protecţie a sănătăţii persoanelor şi seturi de măsuri care ar putea fi luate de autorităţi pentru remedierea problemelor care ar putea apărea.
    10. De asemenea, dreptul la un mediu sănătos este încălcat prin afectarea ireversibilă a biodiversităţii ecosistemului (dispariţia polenizatorilor, cu afectarea gravă a florei şi a faunei), prin creşterea semnificativă a consumului de energie electrică a reţelei, prin emisiile mărite de CO_2, prin creşterea cantităţii de deşeuri electronice generate şi prin toaletarea excesivă a fondului arboricol, care ar împiedica transmiterea semnalelor în reţeaua 5G. Autorii sesizării apreciază că prevederile legii criticate încalcă în mod flagrant prevederile constituţionale, lipsind nu doar studiile de specialitate care ar fi analizat potenţialul impact asupra sănătăţii umane al măsurilor prefigurate, ci chiar orice interes de a analiza acest aspect, în detrimentul persoanelor şi contra interesului societăţii.
    11. În continuare, autorii sesizării susţin că prevederile art. 2 pct. 27 din lege încalcă dreptul la viaţă privată al persoanelor, consacrat de art. 26 din Constituţie. Aceste modificări sunt de natură a afecta într-o manieră nejustificată şi abuzivă dreptul la viaţă privată al persoanelor, prin lărgirea categoriei de furnizori care au obligaţia de a „colabora“ cu organele statului, fără a exista garanţii în ceea ce priveşte siguranţa datelor prelucrate şi protecţia împotriva unor eventuale abuzuri, cum ar fi în cazul reglementării oferite de Codul de procedură penală. Totodată, textul criticat nu ţine cont de faptul că unele dintre aceste date, în special adresele IP, nu leagă în mod indisolubil persoana cu adevărat vizată de terţe persoane. În acest sens, având în vedere că unele IP-uri vizate ar fi dinamice, acestea ar putea fi utilizate consecutiv de persoane diferite, iar o eventuală solicitare a datelor de trafic pentru aceste adrese ar privi şi datele unor persoane fără legătură cu solicitarea, ceea ce ar constitui o ingerinţă nejustificată şi nepermisă în viaţa privată a acestora. De asemenea, arată că păstrarea şi gestionarea acestor date de trafic în maniera reglementată de lege este de natură a încălca dispoziţiile din cuprinsul altor legi privind anonimizarea datelor, ceea ce are un impact direct asupra protecţiei dreptului la viaţă privată, care ar fi lipsit de eficienţă.
    12. Autorii sesizării consideră că prevederile art. 49 din lege încalcă accesul la cultură, consacrat de art. 33 din Constituţie. Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, organism ştiinţific de specialitate cu rol în domeniul protejării monumentelor istorice, propune avizarea metodologiilor, a normativelor şi a măsurilor tehnico-ştiinţifice din domeniul protejării monumentelor istorice şi nu poate fi exclusă din procesul de avizare a documentaţiilor tehnice care vizează imobilele protejate. Or, dacă această comisie este exclusă, printr-o derogare nepermisă de la Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, atunci nu va mai avea absolut niciun rol în miile de cazuri în care se fac lucrări care vizează şi afectează patrimoniul naţional, cu consecinţe grave asupra întregului patrimoniu naţional, în special, şi a dreptului la cultură, în general.
    13. Prevederile art. 48 din lege, prin modificarea art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, sunt de natură a încălca, în opinia autorilor sesizării, prevederile art. 35 din Constituţie, care statuează dreptul la un mediu sănătos, întrucât introduc derogări, în ceea ce priveşte lucrările de construcţii pentru infrastructura fizică necesară susţinerii reţelelor de comunicaţii electronice, de la interdicţia schimbării destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, prevăd reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor, care are ca efect reducerea spaţiului verde în oraşe (care sunt principalele localităţi vizate de eventualele reţele 5G). Or, microecosistemul urban este şi în momentul de faţă dezechilibrat prin schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi, inclusiv prin toaletarea excesivă a fondului arboricol, care este de natură a împiedica transmiterea semnalelor în reţeaua 5G din zonă, având în vedere raza scurtă a acestui tip de reţea, fapt care contravine obligaţiei statului de a asigura un cadru legislativ care să respecte dreptul cetăţeanului la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.
    14. Deşi se invocă necesitatea reglementării în vederea asigurării accesului la sistemul de avertizare în situaţii de urgenţă RO-ALERT, respectiv la sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă, nu este necesară implementarea unei tehnologii noi, precum 5G, întrucât şi actualele tehnologii permit pe deplin satisfacerea necesităţilor pentru funcţionarea acestor sisteme. În schimb, comunicaţiile electronice 5G operează cu frecvenţe multiple, simultane (beamforming), unele frecvenţe fiind complet noi, tehnologia 5G necesitând spectru radio suplimentar şi o densitate foarte mare de staţii de radioemisie. Frecvenţele noi se cumulează ca efecte poluante cu frecvenţele existente şi aflate în utilizare pentru tehnologiile 2G, 3G şi 4G. Toate la un loc generează poluare electromagnetică mai mare şi mai multă, exact în zone unde această poluare nici nu ar trebui să existe, deoarece afectează habitatele, fauna şi flora.
    15. De asemenea, autorii sesizării susţin că prevederile art. 14 alin. (1) şi ale art. 16 şi 17 din legea criticată încalcă dreptul la un mediu sănătos, întrucât prezenţa echipamentelor radiative ale reţelelor de comunicaţii mobile în preajma pădurilor afectează echilibrele habitatelor, fauna şi flora, mai ales polenizatorii şi păsările, care ajung să fie dezorientate de la câmpurile electromagnetice artificiale generate de echipamentele telecom. Mai mult, există situaţii în care, din cauza consumului mare de curent, echipamentele se încing şi iau foc, provocând incendii de vegetaţie sau de pădure, care produc pagube foarte mari pentru care nimeni nu îşi asumă responsabilitatea. Mai arată că orice construcţie care are implicaţii asupra mediului trebuie să se supună procedurilor de autorizare şi verificare, specifice legislaţiei de mediu, nefiind justificată vreo derogare cu un impact direct şi ireversibil asupra mediului înconjurător. Habitate, floră şi faună există peste tot, inclusiv în zona apelor, iar acestea pot fi afectate în mod ireversibil de către prezenţa staţiilor de radioemisie şi a antenelor aferente reţelelor de comunicaţii electronice mobile.
    16. Referitor la art. 28 din lege care prevede că nu este necesară emiterea prealabilă a unui certificat de urbanism, autorii obiecţiei de neconstituţionalitate apreciază că toate procedurile de autorizare şi verificare a lucrărilor trebuie să fie efectuate pentru orice fel de instalaţii de comunicaţii electronice, indiferent de dimensiunea sau caracteristicile lor. Certificatele de urbanism sunt absolut necesare pentru emiterea avizelor, a acordurilor sau a actelor administrative. Acestea conţin informaţii vitale pentru buna organizare şi gestionare a dezvoltării unei zone, includ condiţiile urbanistice ce trebuie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului, corelat şi cu construcţiile din jur, şi cuprind lista avizelor şi a acordurilor legale necesare în vederea autorizării lucrării.
    17. De asemenea, în privinţa avizelor de mediu, acestea implică evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectul public sau privat ce presupune identificarea şi evaluarea corespunzătoare a efectelor negative potenţiale, identificarea alternativelor, stabilirea măsurilor de reducere/evitare a consecinţelor negative, consultarea şi implicarea părţilor interesate, a autorităţilor publice şi a cetăţenilor. Acest proces se derulează în conformitate cu Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte asupra mediului, transpusă prin Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, şi evaluează alternativele fezabile ale aceluiaşi proiect, face recomandări pentru prevenirea, minimizarea şi atenuarea efectelor negative. Toate acestea sunt imposibil de realizat în termenul de 10 zile propus în lege, care este nerealist şi nerezonabil şi care va conduce la emiterea multor astfel de acte în mod tacit.
    18. Totodată, autorii sesizării învederează şi modificarea ireversibilă a microecosistemului urban, care ar fi grav afectat prin măsurile reglementate la art. 48 din lege, prin posibilitatea reducerii spaţiului verde fără a fi parcursă nicio procedură, întro manieră lipsită de transparenţă şi lăsată în totalitate la latitudinea operatorilor de reţele de comunicaţii.
    19. În fine, cu privire la încălcarea dreptului la un mediu sănătos, autorii obiecţiei susţin că legea nu prevede în reglementările pe care le conţine instrumente ori măsuri care să tindă la reducerea amprentei energetice a infrastructurii reţelelor 5G şi care să promoveze reciclarea reziduurilor electronice în contextul impunerii implementării sale actuale, rapide şi nelimitate. Prezintă date statistice referitoare la deşeurile electronice, peste 55 de milioane de tone în fiecare an, număr care va creşte cu 3%-5% anual, potrivit raportărilor din Monitorul global de e-deşeuri din 2017. Dacă estimările sunt corecte, oamenii vor arunca aproximativ 110 milioane de tone de electronice între anii 2033 şi 2042, lucrurile fiind mult mai dramatice până în 2069, dacă tendinţele actuale continuă.
    20. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 44 şi 136 din Constituţie, autorii sesizării susţin că prevederile art. 10 din lege încalcă în mod flagrant dreptul de proprietate, atât publică, cât şi privată. Arată că legislaţia europeană [art. 44 alin. (1) paragraful 2 din Directiva (UE) 2018/1.972 a Parlamentului European şi a Consiliului European de instituire a Codului european al comunicaţiilor electronice] prevede norme clare de utilizare în comun a elementelor de reţea şi numai după consultări publice corespunzătoare, cu posibilitatea de contestare a proiectelor şi numai în anumite zone, reglementare care nu se regăseşte în textul adoptat de cele două Camere ale Parlamentului. Astfel, operatorii telecom dobândesc dreptul de a scoate definitiv din circuitul agricol terenuri şi de a schimba funcţionalitatea acestora, fără a avea acordul proprietarului de drept, precum şi dreptul de a executa lucrări de construcţii pe terenurile altor persoane fără acordul acestora. Or, lucrările pentru instalarea infrastructurii de comunicaţii sunt complexe şi necesită multe activităţi colaterale. Toate acestea trebuie luate în calcul la plata despăgubirilor pentru proprietarii de terenuri afectaţi de aceste lucrări. De asemenea, trebuie luată în calcul şi devalorizarea terenurilor pe care se instalează antene şi alte elemente de reţea care radiază. Este cunoscut faptul că oamenii nu vor să locuiască lângă astfel de antene şi din acest motiv valoarea proprietăţilor scade. Acest lucru trebuie compensat de către firmele telecom care beneficiază de respectivele antene şi obţin profit financiar de pe urma lor. Vicii de neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului de proprietate conţin şi dispoziţiile art. 2 pct. 24, ale art. 6 pct. 1 din lege, precum şi ale pct. 2 din anexa nr. 8 la lege. Toate aceste considerente sunt de natură să atragă neconstituţionalitatea legii, în ansamblul său.
    21. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere.
    22. Guvernul a transmis punctul său de vedere prin Adresa nr. 5/1.953/2022, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.756 din 25 martie 2022. Apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. a) din Constituţie şi art. 11 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 47/1992, de vreme ce dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale a fost exercitat de un număr mai mic de 50 de deputaţi, astfel cum rezultă din adresa de înaintare emisă de către secretarul general al Camerei Deputaţilor.
    23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    24. Actul de sesizare a Curţii Constituţionale are ca obiect al criticilor de neconstituţionalitate Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul comunicaţiilor electronice pentru stabilirea unor măsuri de facilitare a dezvoltării reţelelor de comunicaţii electronice, în ansamblul său.
    25. Autorii sesizării susţin că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 16, 22, 26, art. 34 alin. (2), art. 35, 44, 61 şi 136.
    26. În vederea soluţionării prezentei obiecţii de neconstituţionalitate, Curtea va proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a acestora, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea dea treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează a fi cercetate în ordinea menţionată, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante şi făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018, paragraful 70, Decizia nr. 385 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018, paragraful 32, sau Decizia nr. 89 din 9 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 11 martie 2022, paragraful 19).
    27. Sub aspectul titularului dreptului de sesizare, Curtea reţine că prezenta obiecţie de neconstituţionalitate a fost formulată de 41 de deputaţi aparţinând Alianţei pentru Unirea Românilor şi Partidului Social Democrat şi deputaţi neafiliaţi. Având în vedere că, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, au dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori „un număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori“, condiţia de admisibilitate privind titularul dreptului de sesizare este îndeplinită doar dacă este respectat numărul prevăzut de lege pentru fiecare dintre cele două categorii de membri ai Parlamentului. Or, sesizarea formulată de cei 41 de deputaţi nu îndeplineşte condiţia prevăzută de lege.
    28. Astfel, Curtea constată neîndeplinirea cerinţei constituţionale stabilite de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie sub aspectul titularului dreptului de sesizare, ceea ce produce efecte dirimante în privinţa analizării respectării celorlalte condiţii de admisibilitate şi împiedică analiza pe fond a sesizării. Prin urmare, având în vedere că nu a fost legal sesizată, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate formulată este inadmisibilă şi, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, o va respinge ca atare.
    29. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul comunicaţiilor electronice pentru stabilirea unor măsuri de facilitare a dezvoltării reţelelor de comunicaţii electronice, obiecţie formulată de un număr de 41 de deputaţi aparţinând Alianţei pentru Unirea Românilor şi Partidului Social Democrat şi deputaţi neafiliaţi.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 6 aprilie 2022.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Mihaela Senia Costinescu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 192 din 6 aprilie 2022

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016