Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Ristache în Dosarul nr. 1.686/328/2014/a1 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.430D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.286D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 191 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Andrei Valentin Sfîrăială în Dosarul nr. 692/299/2014/a1 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.286D/2016 la Dosarul nr. 1.430D/2016, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că împrejurarea că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau a despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, care se soluţionează de un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, nu poate constitui încălcarea vreunei norme constituţionale, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului. Prin această măsură, legiuitorul nu a înţeles să limiteze accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiţii egale a acestor drepturi constituţionale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un cadru juridic stabilit de legiuitor cu respectarea unor exigenţe de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversări în soluţionarea cauzelor. În consecinţă, apreciază că cele reţinute de Curte în jurisprudenţa sa îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea civilă din 30 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.686/328/2014/a1, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Ristache într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei încheieri prin care s-a respins ca nefondată cererea de reexaminare a amenzii judiciare aplicate autorului excepţiei pe motivul că acesta a refuzat să dea lămuriri şi nu s-a prezentat la instanţă la două termene de judecată. 8. Prin Încheierea din 20 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 692/299/2014/a1, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 191 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Andrei Valentin Sfîrăială într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare a amenzii judiciare. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, după aplicarea unei amenzi judiciare, singura cale de atac este cererea de reexaminare, iar încheierea prin care se soluţionează este definitivă. Astfel, singura posibilitate a persoanei sancţionate de a-i fi reexaminată amenda este de a formula o cerere în acest sens, care va fi judecată de aceeaşi instanţă, de un alt complet format tot dintr-un singur judecător care este coleg cu cel care a aplicat sancţiunea. Însă, persoanele sancţionate contravenţional pot formula plângere contravenţională, iar împotriva sentinţei primei instanţe pot declara apel, care este judecat de un complet de trei judecători de la o instanţă diferită. Prin urmare, se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 500 din 15 mai 2012, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi s-a statuat că lipsa unei căi de atac împotriva încheierii prin care se soluţionează cererea de reexaminare aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie. 10. Se mai arată că există cazuri similare, respectiv în ipoteza reexaminării taxei judiciare de timbru, când cererea urmează a fi analizată de un alt judecător, iar în cazul cererii de reexaminare încheierea nu mai poate fi atacată odată cu fondul, ca în situaţia cererii de recuzare. 11. Tribunalul Mureş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 12. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 14. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 15. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi precizează că îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, care a fost reţinut, spre exemplu, în Decizia nr. 142 din 10 martie 2016. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 191 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "(1) Împotriva încheierii prevăzute la art. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia. […](4) Încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă." 19. Dispoziţiile alin. (3) la care face trimitere alin. (4) au următorul cuprins: „În toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea.“ 20. Dispoziţiile art. 190 la care face trimitere alin. (1) se referă la Stabilirea amenzii şi despăgubiri şi au următorul cuprins: „Abaterea săvârşită, amenda şi despăgubirea se stabilesc de către instanţa în faţa căreia s-a săvârşit fapta sau, după caz, de către preşedintele instanţei de executare, prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia. Atunci când fapta constă în formularea unei cereri cu rea-credinţă, amenda şi despăgubirea pot fi stabilite fie de instanţa în faţa căreia cererea a fost formulată, fie de către instanţa care a soluţionat-o, atunci când acestea sunt diferite.“ 21. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 privind statul de drept, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 din Constituţie, şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile legale criticate, prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, constatând constituţionalitatea acestora prin Decizia nr. 374 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 1 august 2017, sau Decizia nr. 631 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 17 ianuarie 2017, şi a reţinut că dispoziţiile procedurale criticate din Codul de procedură civilă nu contravin accesului liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, şi nici prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi celor ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât, prin posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţa de judecată odată cu fondul se asigură o judecată fluentă şi în condiţii de celeritate, părţile putându-şi exercita drepturile procesuale atât cu prilejul judecării în fond a cauzei, cât şi cu cel al soluţionării căilor de atac. Prin această măsură, legiuitorul a urmărit să împiedice prelungirea excesivă a duratei procesului şi, totodată, să contribuie la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. 23. Curtea a mai constatat că soluţia legislativă criticată se regăsea, iniţial, în art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 şi prevedea că „Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.“ Curtea, în jurisprudenţa conturată cu privire la dispoziţiile procedurale cuprinse în vechea lege procesual civilă, a reţinut că soluţia legislativă criticată nu contravine prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât acestea se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, or, cererea de reexaminare nu presupune o judecare pe fond a litigiului. În acest sens, prin Decizia din 6 iulie 2000, pronunţată în Cauza Moura Carreira şi Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că sfera de aplicare a art. 6 din Convenţie vizează drepturile şi obligaţiile cu caracter civil care trebuie să constituie obiectul - sau unul dintre obiectele - litigiului, iar rezultatul unei astfel de proceduri trebuie să fie direct determinant pentru un astfel de drept, ceea ce, în speţa de faţă, nu este cazul - cererea de reexaminare fiind un incident procedural care nu vizează fondul pretenţiei deduse judecăţii instanţei. 24. Nici încălcarea art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu a fost reţinută, întrucât, în cadrul cererii de reexaminare, sunt analizate legalitatea şi temeinicia sancţiunii amenzii, precum şi elementele necunoscute la momentul aplicării acesteia. Totodată, Curtea a constatat că reglementarea criticată prevede doar aplicarea unor amenzi în cazul exercitării cu rea-credinţă a unor drepturi procesuale, iar faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluţionându-se de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei norme constituţionale sau convenţionale invocate, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului. Prin această măsură, legiuitorul nu a înţeles să limiteze accesul la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiţii egale a acestor drepturi constituţionale. De altfel, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii. 25. Curtea a mai subliniat faptul că, în Codul de procedură civilă, legiuitorul a simţit nevoia limpezirii textului de lege criticat şi a prevăzut, în alin. (3) al art. 191 că, „În toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea.“ Astfel, spre deosebire de reglementarea anterioară, noul Cod instituie atribuţia de soluţionare a cererii de reexaminare în sarcina unui alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, dispoziţia fiind de natură să asigure garanţiile de desfăşurare a unui proces echitabil prin prisma imparţialităţii cu care această cale de atac va fi judecată. Se prevede astfel, în mod expres, faptul că cererea de reexaminare se soluţionează cu citarea părţilor, prin încheiere, în camera de consiliu, iar nu în şedinţă publică, eliminând în acest fel opiniile neunitare existente în practica judiciară anterioară. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius Ristache în Dosarul nr. 1.686/328/2014/a1 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi de Andrei Valentin Sfîrăială în Dosarul nr. 692/299/2014/a1 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 191 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
