Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Simina Elena │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorel Morar în Dosarul nr. 1.607/95/2018 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.586D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.626D/2019, nr. 2.650D/2019 şi nr. 2.671D/2019, care au ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Armăşoiu în Dosarul nr. 2.646/95/2018 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Maria Cichi în Dosarul nr. 1.378/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi de Gavril Şorban în Dosarul nr. 1.369/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea lor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.626D/2019, nr. 2.650D/2019 şi nr. 2.671D/2019 la Dosarul nr. 2.586D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin încheierile din 16 septembrie 2019 şi din 26 septembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.607/95/2018 şi nr. 2.646/95/2018, Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Viorel Morar, respectiv de Ion Armăşoiu în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii cu privire la deciziile de recalculare a pensiei. 8. Prin încheierile din 26 septembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.378/97/2018 şi nr. 1.369/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Maria Cichi, respectiv de Gavril Şorban în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii cu privire la deciziile de recalculare a pensiei. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textul de lege criticat trebuie să asigure predictibilitatea normelor legale, judecătorii neputând fi ţinuţi să se supună interpretărilor limitative şi obligatorii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), întrucât se încalcă art. 1 din Constituţie prin imixtiunea pe care instanţa supremă o realizează în judecarea cauzelor. Se arată că pensiile reprezintă un segment juridico-social care impune o specializare strictă a completurilor de judecată. Or, de vreme ce justiţia se realizează prin intermediul instanţelor de judecată, potrivit competenţelor acestora, prin posibilitatea solicitării de lămuriri în chestiuni de drept care devin obligatorii pentru instanţele de judecată se poate ajunge la ştirbirea accesului la justiţie pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor, apărat de art. 21 din Constituţie, prin pierderea încrederii într-o justiţie independentă. Întrucât promovarea judecătorilor la ÎCCJ se face fără concurs, autorul excepţiei apreciază că îi este afectat dreptul la un proces echitabil care presupune soluţionarea acestuia de către un judecător independent, care se supune numai legii. 10. Autorii apreciază că interpretarea uniformă a stagiilor complete de cotizare aplicabile la determinarea punctajelor medii anuale este imposibilă, deoarece în Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială nu au existat stagii complete de cotizare şi nici punctaje, iar în Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale stagiile complete de cotizare au fost stabilite clar la 20 de ani pentru condiţii speciale de muncă. Consideră că trebuie să se facă diferenţă faţă textul constituţional al art. 126 alin. (3) din Constituţie, care dă posibilitatea aplicării unitare a legii, adică atunci când se constată că instanţele judecătoreşti au practici diferite, iar interpretarea se dă în condiţii strict legale, cu participarea procurorului şi a întregii ÎCCJ, şi nu prin directive care lasă fără drept de judecată instanţele. Or, o instanţă care aplică îndrumările obligatorii ale ÎCCJ exprimate în deciziile nr. 69 din 15 octombrie 2018 şi nr. 81 din 26 noiembrie 2018 este lipsită de capacitatea de a judeca. Consideră că nu este cu putinţă ca printr-o interpretare a ÎCCJ să poată fi examinate toate aspectele incidente într-o cauză, astfel încât să poată conduce la o lămurire de care „depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective“, despre care se arată că „este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare“. Autorii arată că legile noi sau vechi se interpretează şi se aplică de judecători în funcţie de ceea ce se cere prin acţiune şi de situaţia fiecărui dosar. 11. Autorii mai susţin că textul de lege criticat trebuie să asigure aplicabilitatea legii, şi nu ambiguitatea ei, respectiv să îi oblige pe judecători să se supună unor interpretări limitative şi ambigue pronunţate de către ÎCCJ prin interpretarea unor texte de lege, sintagme sau chestiuni de drept sau întrebări prejudiciale. Interpretarea unitară oferită de ÎCCJ este pentru legi, iar nu pentru chestiuni de drept. Or, prevederile legale a căror neconstituţionalitate se cere a se constata limitează dreptul de apreciere a fondului cauzei, trimiţând la „lămurire“ în vederea soluţionării pe fond a cauzei respective, la obligativitatea interpretărilor date de ÎCCJ, care imixtionează în judecarea proceselor de către celelalte instanţe de judecată. 12. Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât sesizarea ÎCCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este reglementată de lege pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, iar prin edictarea dispoziţiilor legale criticate, legiuitorul a avut în vedere crearea unui mecanism prin care să asigure aplicarea uniformă a legii, evitându-se pronunţarea unor hotărâri contradictorii în soluţionarea aceloraşi chestiuni de drept. 13. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederea legală neaducând atingere independenţei justiţiei şi fiind în consonanţă cu textele constituţionale a căror încălcare se invocă. 14. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.“ 18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept şi alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (3) referitor la independenţa judecătorilor şi art. 126 alin. (1)-(3) privind instanţele judecătoreşti şi competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 160 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 12 mai 2021, paragrafele 24-26, Curtea a reamintit cele statuate în jurisprudenţa sa cu privire la posibilitatea instanţelor de a solicita ÎCCJ să pronunţe hotărâri prin care să dea rezolvări de principiu chestiunilor de drept de a căror clarificare depinde soluţionarea pe fond a cauzelor şi cu privire la care judecătorii, în cursul judecăţii, consideră că este necesar să solicite concursul instanţei supreme, care să tranşeze cu titlu definitiv problema în discuţie. Prin Decizia nr. 541 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 27 ianuarie 2020, paragrafele 14-17, Curtea a reţinut că această nouă competenţă a ÎCCJ a fost reglementată prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă în scopul prevenirii apariţiei jurisprudenţei neunitare la nivelul instanţelor naţionale, prin oferirea de soluţii care se impun cu forţă obligatorie atât instanţei care a solicitat pronunţarea unei astfel de hotărâri prealabile, cât şi celorlalte instanţe confruntate cu probleme de drept similare, decizia ÎCCJ având, în toate cazurile, efecte doar pentru viitor. 20. De asemenea, Curtea Constituţională a mai arătat că analiza ÎCCJ poartă exclusiv asupra problemei punctuale indicate de judecătorul cauzei, care, anticipând dificultatea chestiunii şi riscul ca aceasta să genereze interpretări diferite în momentul în care diverse instanţe ar ajunge să examineze respectiva chestiune de drept, solicită instanţei supreme să statueze într-o manieră care să clarifice şi să fixeze o optică unitară, generalizată la nivelul tuturor instanţelor din ţară. Funcţia preventivă şi unificatoare a acestei proceduri este benefică actului de justiţie, asigurând realizarea premiselor pentru întrunirea caracteristicilor unui proces echitabil, ca exigenţă a statului de drept izvorâtă din prevederile art. 21 din Legea fundamentală, dar şi din cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aceasta, deoarece se evită interpretările diferite pe care diverse instanţe le-ar putea da aceleiaşi problematici, iar părţile din proces beneficiază de certitudinea previzibilităţii dispoziţiilor legale aplicabile situaţiei de fapt conflictuale în care se află. Totodată, prin această procedură se asigură şi respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, procesele urmând să fie soluţionate în baza unor prevederi legale interpretate unitar, astfel încât persoanele implicate în litigii aflate pe rolul unor instanţe diferite vor beneficia de un tratament juridic egal. 21. Mai mult, Curtea a statuat că, potrivit textului de lege criticat şi în cauza de faţă, soluţia pronunţată de ÎCCJ se impune cu forţă obligatorie tuturor judecătorilor, însă acest lucru nu aduce atingere independenţei acestora, întrucât, în cadrul proceselor pe care le soluţionează, judecătorul îşi menţine prerogativa decizională neştirbită, în sensul că va aprecia întregul ansamblu probatoriu în mod obiectiv, în absenţa oricăror influenţe exterioare care să îi afecteze libertatea de a ajunge la o soluţie bazată exclusiv pe propria argumentare raţională. Interpretarea obligatorie dată de instanţa supremă se integrează în esenţa textului de lege interpretat, explicând înţelesul acestuia, clarificând modul său de aplicare şi evidenţiind semnificaţia corectă a conţinutului său normativ, fără să impună însă judecătorilor care urmează să îl aplice soluţii prestabilite pentru situaţii date, ci permiţând coroborarea acestuia, în cadrul procesului de interpretare şi aplicare a legii la speţă, cu toate celelalte elemente de fapt şi de drept pe care judecătorul îşi va fonda raţionamentul care va conduce la soluţionarea litigiului. 22. Cele statuate în jurisprudenţa citată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură să justifice modificarea soluţiei pronunţate. 23. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Viorel Morar în Dosarul nr. 1.607/95/2018 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ion Armăşoiu în Dosarul nr. 2.646/95/2018 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Maria Cichi în Dosarul nr. 1.378/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi de Gavril Şorban în Dosarul nr. 1.369/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
