Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (3) teza a doua, ale art. 124 alin. (3) teza a doua şi ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 2.472/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.388D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, referitor la dispoziţiile art. 124 alin. (3) teza a doua şi ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal, întrucât acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia, având în vedere faptul că la data judecării infracţiunii concurente minorul nu era internat într-un centru educativ sau de detenţie, ci se afla în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate. Invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 44 din 16 februarie 2016. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 123 alin. (3) teza a doua din Codul penal, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, potrivit prevederilor art. 115 alin. (2) din acelaşi cod, alegerea măsurii educative care urmează să fie luată faţă de minor se face, în condiţiile art. 114, potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 74 din Codul penal. Or, în condiţiile în care pentru săvârşirea unei infracţiuni instanţa a apreciat ca fiind suficientă luarea unei anumite măsuri educative, înseamnă că pentru săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni, concurente sau nu, regimul sancţionator va fi mai aspru. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 26 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.472/211/2016, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (3) teza a doua, ale art. 124 alin. (3) teza a doua şi ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată cu ocazia soluţionării unei cauze penale, în condiţiile în care inculpatul minor se afla în executarea măsurii educative a asistării zilnice pe o durată de 6 luni. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată, autoare a acesteia, susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 123 alin. (3) teza a doua, ale art. 124 alin. (3) teza a doua şi ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal încalcă dreptul la un proces echitabil şi egalitatea în drepturi, întrucât creează discriminare între două categorii de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, şi anume între minorii care au săvârşit infracţiuni concurente, după cum acestea au fost sau nu judecate împreună. În acest sens, instanţa, autoare a excepţiei, menţionează că a dispus repunerea cauzei pe rol, deoarece în cursul deliberărilor a constatat că inculpatul minor a comis o infracţiune concurentă, pentru care a fost dispusă măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, măsură aflată în curs de executare. Arată că, potrivit prevederilor art. 129 alin. (1) din Codul penal, în caz de concurs de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se stabileşte şi se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condiţiile art. 114, ţinând seama de criteriile prevăzute în art. 74 din acelaşi cod. Susţine că legiuitorul se contrazice, deoarece, pe de o parte, prevede că, dacă minorul a comis infracţiuni concurente, se dispune o singură sancţiune, iar, pe de altă parte, în cazul în care minorul - faţă de care s-a luat o măsură educativă neprivativă de libertate pe durata maximă prevăzută de lege - este judecat separat pentru o faptă concurentă, situaţia acestuia se înrăutăţeşte. Astfel, în situaţia menţionată, nefiind posibilă prelungirea măsurii educative luate iniţial, instanţa este obligată să înlocuiască măsura educativă neprivativă de libertate cu una mai severă, iar dacă o astfel de măsură nu există, aşa cum este cazul în speţă, instanţa este forţată să înlocuiască măsura educativă neprivativă de libertate luată iniţial cu o măsură educativă privativă de libertate. Consideră că nu se poate reţine o culpă a minorului cu privire la momentul punerii în executare a măsurii educative luate iniţial, măsură a cărei executare poate deveni concomitentă cu judecarea infracţiunii concurente. În acest caz, minorului nu îi sunt aplicabile - din motive independente de voinţa lui - dispoziţiile art. 129 alin. (1) din Codul penal, ci acesta intră sub incidenţa prevederilor art. 123 alin. (3) teza a doua din acelaşi cod, care îi creează o situaţie mai grea. Prin urmare, minorul care se încadrează în această ipoteză suportă un regim sancţionator mai aspru, din motive neimputabile lui, fiind discriminat în raport cu alţi minori aflaţi în aceeaşi situaţie juridică - aceea a săvârşirii de infracţiuni concurente -, dacă infracţiunile sunt judecate împreună, iar nu separat. Pe de altă parte, instanţa, autoare a excepţiei, subliniază că, potrivit prevederilor art. 40 din Codul penal, mecanismul stabilit de lege pentru infractorul major condamnat definitiv care este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă dă instanţei posibilitatea să reevalueze toată situaţia şi să aplice regulile de la concursul de infracţiuni. Totodată, instanţa observă existenţa unei corespondenţe între dispoziţiile art. 123 alin. (3) teza a doua din Codul penal şi cele ale art. 124 alin. (3) teza a doua şi ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din acelaşi cod, având în vedere faptul că în toate aceste texte de lege se regăseşte sintagma „este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior“. În fine, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o justificare obiectivă şi rezonabilă. Invocă, în acest sens, Deciziile nr. 107 din 1 noiembrie 1995, nr. 224 din 4 aprilie 2017 şi nr. 368 din 30 mai 2017. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată, astfel, că prevederile art. 129 din Codul penal stabilesc regula unicităţii măsurii educative aplicabile minorului care săvârşeşte mai multe fapte prevăzute de legea penală, însă această regulă implică luarea în considerare a numărului şi a gravităţii faptelor comise, textul făcând trimitere la prevederile care stabilesc regimul general al măsurilor educative aplicabile minorilor, precum şi la criteriile generale de individualizare a pedepsei. Apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu stabilesc regimuri diferite de sancţionare pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, ci reglementează modalitatea de contopire a măsurilor educative, atunci când una dintre infracţiuni este descoperită sau judecată ulterior, modalitate care nu exclude însă aplicarea criteriilor generale de individualizare - în funcţie de gravitatea faptelor comise -, precum şi a regulii unicităţii măsurii educative. 8. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 123 alin. (3) teza a doua din Codul penal sunt neconstituţionale, întrucât generează discriminări, fără a exista vreo motivare obiectivă şi rezonabilă care să le justifice. Arată că textul de lege menţionat creează discriminare între minorii care sunt judecaţi succesiv pentru fapte concurente şi minorii care sunt judecaţi în cadrul aceluiaşi proces penal pentru fapte săvârşite în concurs, deoarece instanţa are posibilitatea să analizeze în ansamblu activitatea infracţională a acestora din urmă şi să stabilească o singură măsură educativă. Pe de o parte, în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. (1) din Codul penal, faţă de minorul care a săvârşit mai multe fapte concurente se stabileşte şi se ia o singură măsură educativă, iar, pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 123 alin. (3) teza a doua din acelaşi cod, dacă minorul este judecat separat pentru o infracţiune concurentă, situaţia acestuia se înrăutăţeşte, fiind sancţionată, în acest mod, un fel de „recidivă“ în ceea ce priveşte comportamentul antisocial al minorului. Arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii referitoare la prevederile art. 16 din Constituţie, violarea principiului egalităţii şi nediscriminării apare atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite. De asemenea, menţionează că, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că diferenţa de tratament devine discriminatorie, în sensul prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, numai atunci când autorităţile statale introduc distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă şi rezonabilă. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 123 alin. (3) teza a doua, ale art. 124 alin. (3) teza a doua şi ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal, care au următorul cuprins: - Art. 123 alin. (3) teza a doua: "(3) Dacă minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate [...] este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa dispune: a) prelungirea măsurii educative luate iniţial, fără a putea depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta; b) înlocuirea măsurii luate iniţial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă; c) înlocuirea măsurii luate iniţial cu o măsură educativă privativă de libertate.“;" – Art. 124 alin. (3) teza a doua: „(3) Dacă în perioada internării minorul [...] este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa poate menţine măsura internării într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fără a depăşi maximul prevăzut de lege, sau o poate înlocui cu măsura internării într-un centru de detenţie.“; – Art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua: „(3) Dacă în perioada internării minorul [...] este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa prelungeşte măsura internării, fără a depăşi maximul prevăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite.“ 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, instanţa de judecată, autoare a excepţiei, invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, precum şi ale art. 11 alin. (2) privind tratatele ratificate de Parlament, raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată - în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 123 alin. (3) teza a doua din Codul penal - că instanţa de judecată, autoare a excepţiei, nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită completarea dispoziţiilor de lege criticate, în sensul ca acestea să prevadă că, în cazul în care un minor faţă de care s-a luat o măsură educativă neprivativă de libertate pe durata maximă prevăzută de lege este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa poate menţine măsura educativă neprivativă de libertate luată iniţial. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13, şi Decizia nr. 479 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2019, paragraful 15). Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (3) teza a doua din Codul penal este inadmisibilă. 14. Referitor la dispoziţiile art. 124 alin. (3) teza a doua şi ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal - care vizează regimul măsurilor educative privative de libertate -, Curtea observă că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, întrucât, în speţă, inculpatul minor se afla în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“. Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea dispoziţiilor de lege criticate în cauza dedusă judecăţii, cât şi pertinenţa excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele impuse de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, condiţia incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificată, în primul rând, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 329 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 14 septembrie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 462 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 25 septembrie 2017, paragraful 13, Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 13, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 18, Decizia nr. 339 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 28 august 2018, paragraful 18, Decizia nr. 407 din 20 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 4 noiembrie 2019, paragraful 13, Decizia nr. 533 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 27 noiembrie 2019, paragraful 15, şi Decizia nr. 822 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 10 martie 2020, paragraful 15). Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 alin. (3) teza a doua şi ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal este inadmisibilă. 15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (3) teza a doua, ale art. 124 alin. (3) teza a doua şi ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 2.472/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
