Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIA NR. 19 *) din 8 aprilie 1993 exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 302 Cod penal si ale art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase
Ion P. Filipescu - preşedinte Ioan Muraru - judecãtor Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor Petru Duda - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.
Pe rol soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 302 Cod penal şi ale <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, invocatã de inculpatul Ahmet Memet în dosarul nr. 4491/1992, aflat pe rolul Judecãtoriei Tulcea. Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 25 martie 1993, cu participarea procurorului, în lipsa inculpatului Ahmet Memet, care, deşi legal citat, nu s-a prezentat, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, pronunţarea aminindu-se pentru 6 aprilie 1993, iar apoi pentru 8 aprilie 1993. Din concluziile procurorului, redate pe larg în încheierea din 25 martie 1993, retinem ca se contesta competenta Curţii Constituţionale, deoarece nu ne aflam în prezenta unei excepţii de neconstituţionalitate, ci este vorba de aplicarea art. 150 alin. (1) din Constituţie, care este în cãderea organelor judiciare. Pe fond, reprezentantul Procuraturii Generale susţine ca prevederile art. 302 Cod penal şi ale <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 nu sînt contrare Constituţiei şi deci nu sînt abrogate.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin rechizitoriul Procuraturii locale Tulcea din 30 iunie 1992, Ahmet Memet a fost trimis în judecata penalã pentru sãvîrşirea infracţiunilor prevãzute de art. 302 Cod penal (nerespectarea dispoziţiilor privind operaţiuni de import şi export) şi de <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 (efectuarea de operaţiuni interzise cu metale preţioase ori pietre preţioase şi semipretioase, naturale). S-a reţinut ca inculpatul a efectuat, fãrã autorizaţie, acte de import şi tranzit, cumparind de doua ori din strãinãtate (Istambul - Turcia), în scop de a valorifica în ţara, bijuterii de aur, iar apoi, la 9 martie 1992 a vîndut cantitatea de 147,70 grame prin intermediul firmei "Marso" SNC - Tulcea şi la 26 martie 1992 a încercat, în aceeaşi modalitate, sa vinda cantitatea de 194,39 grame. În fata Judecãtoriei Tulcea, la termenul din 27 octombrie 1992, inculpatul, invocind art. 144 lit. c) din Constituţie, a solicitat trimiterea cauzei la Curtea Constituţionalã, pentru a se stabili dacã dispoziţiile legale pe baza cãrora a fost trimis în judecata (îndeosebi cele din <>Decretul nr. 244/1978 ) mai corespund în prezent principiilor înscrise în actuala Constituţie sau au fost abrogate implicit prin dispoziţiile art. 150 alin. (1) din legea fundamentalã. Inculpatul mai susţine ca dispoziţiile <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , care sancţioneazã operaţiunile interzise cu metale preţioase, sînt neconstituţionale, întrucît, în speta, obiectele de aur pe care le-a cumpãrat din Turcia şi le-a vîndut în ţara au devenit proprietatea sa, iar Constituţia României garanteazã dreptul de proprietate, ocroteşte proprietatea privatã, pe care o declara şi inviolabilã, astfel încît legile şi celelalte acte normative care contrazic Constituţia, cum este şi cazul <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , sînt abrogate. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocatã, procurorul de şedinţa a considerat ca este inadmisibila în raport cu principiul separaţiei puterilor în stat şi a cerut respingerea ei. Prin încheierea din 4 noiembrie 1992, Judecãtoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã, exprimindu-şi opinia cu privire la <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , în sensul ca aceasta dispoziţie, în principiu, nu este neconstitutionala, deoarece însãşi Constituţia - garantind dreptul de proprietate - arata ca, conţinutul şi limitele acestui drept sînt stabilite de lege, iar în art. 135, prin care se stabileşte ca proprietatea este inviolabilã, se precizeazã, de asemenea, "în condiţiile legii". Dar, "instanta considera ca mai bine ar fi sa se examineze sub aspectul constituţionalitãţii normale care interzic în concret anumite operaţiuni, cum ar fi unele din cadrul vamal sau alte normative, iar nu cele care sancţioneazã în principiu operaţiunile interzise, pentru ca este puţin probabil sa existe o legislaţie care sa nu limiteze şi conditioneze într-o mãsura şi alte asemenea operaţiuni". În vederea soluţionãrii exceptiei au fost solicitate, în baza <>art. 24 din Legea nr. 47/1992 , puncte de vedere Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului, iar în baza art. 12 din Regulamentul Curţii au fost solicitate puncte de vedere ale Ministerului Justiţiei, Ministerului Comerţului, Procuraturii Generale, Direcţiei de cercetãri penale din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei, Catedrei de drept penal de la Facultatea de Drept din Bucureşti şi Sectorului de drept penal din cadrul Institutului de Cercetãri Juridice. Ministerului Comerţului, Bãncii Naţionale a României şi Direcţiei Generale a Vamilor li s-a solicitat sa rãspundã la întrebãrile transmise de cãtre judecãtorul raportor. De asemenea, s-a solicitat Judecãtoriei Tulcea sa se trimitã dosarul în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate. Exceptind Camera Deputaţilor şi Senatul, celelalte autoritãţi şi instituţii au comunicat punctele lor de vedere, ele fiind redate, în esenta, în cele ce urmeazã. În punctele de vedere exprimate de cãtre Guvernul României şi Ministerul Justiţiei se arata ca art. 302 Cod penal este constituţional şi ca a devenit de mare actualitate, deoarece este absolut normal şi justificat ca statul sa ia mãsuri, inclusiv prin dispoziţii ca aceea în discuţie, pentru sancţionarea faptelor de import, export ori tranzit de mãrfuri efectuate neautorizat. Aceasta dispoziţie penalã se coroboreaza perfect cu întregul ansamblu de reglementãri din domeniul vamal, constituind una din modalitãţile de a stopa activitãţi infractionale ce tind sa ia amploare. Cu referire la <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , se subliniaza utilitatea textului şi faptul ca nu intra în conflict cu garanţiile constituţionale ale dreptului de proprietate privatã, deoarece este absolut normal sa existe un control al statului asupra modului de dobîndire şi circulaţie a unor valori însemnate, cum sînt metalele preţioase, dacã este vorba de cantitãţi ce depãşesc limitele admise ori intrate în ţara altfel decît în condiţiile legale. Procuratura Generalã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece raportarea celor doua texte penale, care sancţioneazã unele acţiuni efectuate cu încãlcarea dispoziţiilor legale care reglementeazã anumite activitãţi de import-export şi, respectiv, regimul metalelor preţioase, la prevederile Constituţiei este lipsitã de temei atît timp cît obligaţiile legale şi interdicţiile instituite prin legi speciale sînt în vigoare şi nu se invoca neconstituţionalitatea lor. Catedra de drept penal a Facultãţii de Drept din Bucureşti, examinînd <>Decretul nr. 244//1978 , ajunge la concluzia ca art. 50 alin. 1 lit. c), cît şi celelalte prevederi din decret sînt în deplina concordanta cu dispoziţiile din Constituţia României, deoarece aceasta nu numai ca nu se opune, dar chiar presupune instituirea, atunci cînd este cazul, a unor regimuri speciale privind producerea, circulaţia, pãstrarea, deţinerea, gestionarea, consumul, recuperarea unor bunuri sau valori de interes naţional, economic sau strategic. În rãspunsul Direcţiei de cercetãri penale din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei se subliniaza ca <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 şi art. 302 Cod penal nu contravin în nici un fel dispoziţiilor constituţionale, dar se apreciazã ca art. 302 Cod penal ar trebui înlãturat sau modificat printr-o intervenţie legislativã, deoarece comerţul exterior nu mai constituie monopol de stat, iar operaţiunile de import şi export au fost liberalizate. Punctele de vedere comunicate de cãtre Guvernul României, Ministerul Justiţiei, Procuratura Generalã şi Direcţia de cercetãri penale din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei, cît şi cele exprimate de cercetãtori de la Sectorul de drept penal din cadrul Institutului de Cercetãri Juridice afirma categoric ideea ca art. 302 Cod penal şi <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 nu contravin dispoziţiilor art. 41 şi 135 din Constituţie, deoarece art. 41 alin. (1) precizeazã ca limitele şi conţinutul dreptului de proprietate sînt stabilite prin lege, iar art. 135 alin. (6) dispune ca proprietatea privatã este inviolabilã în condiţiile legii. Ideea unei libertãţi neîngrãdite de lege a proprietãţii este respinsã de Constituţie, ca de altfel şi de teoriile moderne asupra proprietãţii private. Cu alte cuvinte, garanţiile constituţionale funcţioneazã numai în mãsura în care proprietatea privatã este dobindita licit, iar atributele sale (posesia, folosinta, dispoziţia) sînt exercitate cu respectarea legilor în vigoare. Ministerul Comerţului apreciazã, în conformitate cu prevederile <>art. 2 din Decretul nr. 244/1978 şi ale <>Hotãrîrii Guvernului nr. 1323/1990 , ca operaţiunile de orice fel cu metale preţioase constituie monopol de stat şi, totodatã, nu pot face obiectul activitãţii societãţilor comerciale neautorizate, precizîndu-se ca în unele perioade operaţiunile cu metale şi pietre preţioase au fost supuse controlului prin licenta, cu avizul Bãncii Naţionale a României. Acest punct de vedere este sprijinit pe avizul- circulara nr. VIII/C/1880/1992, comunicat de Direcţia tezaur şi casierie din cadrul Bãncii Naţionale a României. În circulara se mai precizeazã ca este exceptat de la obligaţia avizãrii de cãtre Banca Nationala a României importul de bijuterii din metale preţioase, efectuat de cãtre agenţii economici autorizaţi în acest sens sau care au prevãzut prin statutul societãţii astfel de activitãţi. Cît priveşte comercializarea în ţara a metalelor şi pietrelor preţioase, se precizeazã ca ea se poate realiza de agenţi economici autorizaţi în acest scop, conform legii, care au prevãzut prin contractul de societate şi statut efectuarea unor astfel de activitãţi. Direcţia Generalã a Vamilor apreciazã ca persoanele fizice care introduc în ţara pietre preţioase şi semipretioase, metale preţioase şi obiecte confectionate din acestea au obligaţia sa le predea organelor Bãncii Naţionale a României sau unitãţilor autorizate de aceasta, în condiţiile art. 17 şi <>art. 30 alin. 2 din Decretul nr. 244/1978 , dar numai dacã este vorba de alte obiecte decît cele prevãzute de art. 14 din acest decret. Cu referire la bijuterii, se precizeazã ca un cetãţean roman poate introduce în ţara, fãrã a declara scris şi fãrã plata taxelor vamale, numai bijuteriile destinate uzului sau personal, în sortimentul şi cantitatea stabilite prin pct. 23 anexa nr. 1 la <>Hotãrîrea Guvernului nr. 685/1990 . Definitia pe care însã acest text o da "bijuteriilor de uz personal" intereseazã numai regimul vamal. Pe de alta parte, Direcţia Generalã a Vamilor arata ca în situaţia în care metalele preţioase, pietrele preţioase şi obiectele confectionate din acestea sînt introduse în ţara de un agent economic, operaţiunea de import se deruleazã conform dispoziţiilor cuprinse în <>Hotãrîrea Guvernului nr. 673/1991 şi Ordinul ministrului finanţelor nr. 489/1992 , prin depunerea unei declaraţii vamale de import, în care persoana juridicã este obligatã sa menţioneze şi numãrul de înregistrare din Registrul comerţului, plata taxelor vamale legal datorate etc. Banca Nationala a României considera ca, potrivit <>art. 2 din Decretul nr. 244/1978 , operaţiunile de orice fel cu metale şi pietre preţioase constituie monopol de stat, dar pot efectua astfel de operaţiuni persoanele fizice şi persoanele juridice, cu autorizarea Bãncii Naţionale a României (afarã de cazul în care autorizarea este data prin alte dispoziţii legale), în conformitate cu <>art. 26 din Decretul nr. 244/1978 . Acest text, care are în vedere "unitãţi socialiste", respectiv "unitãţi socialiste autorizate", este adaptat de Banca Nationala a României realitatilor actuale, precizînd ca operaţiunile cu metale preţioase, obiecte şi bijuterii din metale preţioase, precum şi operaţiunile cu pietre preţioase şi semipretioase naturale, ca acte de comerţ sau îndeletnicire mestesugareasca ori industriala, sînt permise numai persoanelor juridice care au prevãzute, în mod expres, în obiectul de activitate astfel de operaţiuni, iar operaţiunile de prelucrare sau reparaţii de bijuterii pot fi efectuate şi de cãtre persoanele fizice care activeazã în conformitate cu prevederile <>Decretului-lege nr. 54/1990 . Pe de alta parte, se invoca indirect dispoziţiile <>Hotãrîrii Guvernului nr. 1323/1990 , care, în temeiul <>art. 218 din Legea nr. 31/1990 , stabileşte, între altele, ca nu pot face obiectul activitãţii unei societãţi comerciale "activitãţile care constituie, în condiţiile stabilite de lege, monopol de stat" şi se apreciazã ca orice operaţiuni efectuate cu încãlcarea prevederilor mai sus menţionate sînt interzise. Cu referire la persoanele fizice, Banca Nationala a României apreciazã ca ele pot aduce din strãinãtate orice cantitate de bijuterii, dacã fac declaraţie vamalã scrisã, conform <>art. 30 din Decretul nr. 244/1978 şi art. 50 din Decretul 337/1981, precum şi ca pot cumpara sau vinde bijuterii, celelalte obiecte prevãzute de <>art. 14 alin. 1 lit. a) - d) din Decretul nr. 244/1978 , pietre preţioase şi semipretioase, naturale, în condiţiile stabilite de art. 14 alin. 3 din acest decret, adicã "dacã dobindirea sau transmiterea nu s-a fãcut în scop de specula". Banca Nationala a României informeazã şi asupra faptului ca este în curs de finalizare proiectul noii reglementãri privind regimul metalelor pretiose şi pietrelor preţioase în România, care va liberaliza atît deţinerea de cãtre populaţie a metalelor preţioase, cît şi efectuarea operaţiunilor cu acestea. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ examinînd încheierea de sesizare şi actele dosarului în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere exprimate de autoritãţile şi instituţiile solicitate, raportul prezentat de judecãtorul raportor, precum şi concluziile procurorului prezentate în şedinţa publica din 25 martie 1993, şi vazind dispoziţiile art. 41, art. 135 şi art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 3, art. 12, art. 24 şi <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 , <>art. 302 Cod penal şi dispoziţiile Decretului nr. 244/1978 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate invocatã de inculpatul Ahmet Memet, deşi dispoziţiile legale invocate a fi neconstituţionale sînt anterioare intrãrii în vigoare a Constituţiei, deoarece Judecãtoria Tulcea a apreciat ca, în principiu, textele nu sînt neconstituţionale şi deci, în raport cu art. 150 alin. (1) din Constituţie, a considerat ca au rãmas în vigoare, iar pe baza lor s-au stabilit, dupã intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991, raporturi juridice, astfel cum prevede <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 . Pe fond, în ce priveşte art. 302 Cod penal, textul incrimineaza efectuarea, fãrã autorizaţie, a oricãror acte sau fapte care, potrivit dispoziţiilor legale, sînt considerate operaţiuni de import, export sau tranzit. Dispoziţia de incriminare se completeazã cu dispoziţiile legale care stabilesc conţinutul şi caracteristicile operaţiunilor de import, export şi tranzit. La intrarea în vigoare a Codului penal (1 ianuarie 1969), legea specialã era Decretul nr. 317/1949 pentru reglementarea operaţiunilor de export, import şi tranzit, înlocuit apoi prin <>Legea nr. 1/1971 cu privire la activitatea de comerţ exterior. Potrivit acestei legi, comerţul exterior era monopol de stat şi se realiza numai de cãtre organizaţii economice autorizate, fiind supus autorizãrii Ministerului Comerţului Exterior orice import sau export. Dupã decembrie 1989, prin <>Ordinul ministrului comerţului exterior nr. 18 din 27 martie 1990 s-a prevãzut ca "importurile şi exporturile în şi din România se efectueazã pe baza autorizaţiilor de import, respectiv de export, eliberate de Ministerul Comerţului Exterior" (art. 1), precum şi ca "autorizaţiile de import şi, respectiv, de export se elibereazã la cererea persoanelor juridice şi fizice cu sediul/domiciliul în România, autorizate legal pentru desfãşurarea de activitãţi economice şi/sau comerciale" (<>art. 2). Ulterior, prin hotãrîrile Guvernului nr. 6/1991 , 472/1991 şi 726/1991 s-a prevãzut ca exportul şi importul mãrfurilor sînt liberalizate, fiind supuse licenţelor de export sau de import automate, pentru ca prin <>Hotãrîrea Guvernului nr. 215 din 30 aprilie 1992 sa se prevadã în art. 1 ca "operaţiunile de export şi import se pot efectua numai de cãtre agenţii economici care au prevãzut în obiectul lor de activitate efectuarea unor astfel de operaţiuni", iar în art. 2 ca "exportul şi importul mãrfurilor din şi în teritoriul vamal al României sînt liberalizate, nefiind supuse licenţelor de export, respectiv import". Sînt prevãzute în hotãrîre însã şi situaţii în care sînt necesare licenţe de export şi, respectiv, import, precum şi condiţii de eliberare (art. 3 - 12). Dupã cum se observa, modul de reglementare a importului şi exportului a cunoscut o evoluţie spre liberalizare dupã decembrie 1989, dar, cu toate acestea, art. 302 Cod penal îşi pãstreazã actualitatea în condiţiile în care mai exista situaţii în care licentele sînt obligatorii. De exemplu, prin anexa nr. 1 la <>Ordinul ministrului comerţului şi turismului nr. 2/1993 , emis în baza <>Hotãrîrii Guvernului nr. 215/1992 , sînt supuse controlului, pentru care se elibereazã licenţe de export şi import, mãrfuri precum: arme şi muniţii autorizate de lege, echipament militar şi alte produse speciale autorizate de lege, produse explozibile şi toxice autorizate de lege, substanţe stupefiante şi psihotrope autorizate de lege, mãrfuri care tranziteaza zone supuse embargoului prin rezoluţii ale Consiliului de Securitate al O.N.U. (la export şi la import); metale preţioase, pietre preţioase şi obiecte confectionate din acestea, a cãror scoatere din ţara este permisã potrivit legii; documentaţii privind drepturi de licenta şi know-how (la export); deşeuri valorificabile admise la import condiţionat, precum şi produse periculoase pentru sãnãtatea populaţiei şi pentru mediul înconjurãtor (la import). Mai mult, prin <>Legea nr. 88 din 22 iulie 1992 a fost introdus în Codul penal un nou text, art. 302^2), care incrimineaza efectuarea oricãror operaţiuni de import de deşeuri ori reziduuri de orice natura sau de alte mãrfuri periculoase pentru sãnãtatea populaţiei şi pentru mediul înconjurãtor, precum şi introducerea, în orice mod, sau tranzitarea acestora pe teritoriul tarii fãrã respectarea dispoziţiilor legale. Rezulta ca art. 302 Cod penal constituie o dispoziţie-cadru, care se individualizeazã în mod diferit, într-un moment sau altul, în funcţie de legea specialã care în acel moment reglementeazã operaţiunile de import ori export. Dupã cum se poate constata din dezvoltarile anterioare privind art. 302 Cod penal, dispoziţiile sale care incrimineaza efectuarea operaţiunilor de import, export sau tranzit fãrã autorizaţie, nu afecteazã sub nici o forma prevederile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, astfel cum se susţine în sesizare. Activitatea economicã se realizeazã de cãtre agenţii economici cu capital de stat, privat ori mixt, pe baza autonomiei lor juridice şi în condiţii de egalitate juridicã, dar în limitele legii. Statul poate, în vederea apãrãrii sau promovãrii unor interese generale, sa intervinã în activitatea economicã, fie prin politica legislativã, fie prin utilizarea de cãtre Guvern a unor mijloace specifice de influentare, precum licenţe de import-export, impozite, taxe, subvenţii. Aceasta constituie o practica curenta în toate ţãrile şi nu poate fi interpretatã ca o încãlcare a principiului libertãţii comerţului, consacrat în art. 134 alin. (2) lit a) din Constituţie. Asa fiind, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata în privinta art. 302 Cod penal şi urmeazã sa fie respinsã. Cît priveşte aplicarea la speta a art. 302 Cod penal, Curtea nu este competenta sa se pronunţe şi, deci, Judecãtoria Tulcea, în raport cu dispoziţiile care reglementau, în momentul sãvîrşirii faptelor imputate inculpatului Ahmet Memet, operaţiunile de import-export şi cu cele care permit persoanelor fizice sa aducã din strãinãtate orice cantitate de bijuterii fãrã taxe vamale, dar cu declaraţie scrisã, urmeazã sa stabileascã dacã se poate retine existenta infracţiunii de nerespectare a dispoziţiilor referitoare la import. Cît priveşte <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , acesta incrimineaza efectuarea de cãtre persoanele domiciliate în România de operaţiuni interzise cu metale preţioase ori pietre preţioase şi semipretioase, naturale. Aceste operaţiuni sînt stabilite în art. 25 din decret, între ele figurind, la lit. c), şi "vînzarea şi cumpãrarea de metale preţioase, pietre preţioase şi semipretioase, naturale, precum şi mijlocirea acestor operaţiuni", operaţiuni ce intereseazã cauza de fata. În art. 2 alin. 1 din decret se precizeazã ca deţinerea cu orice titlu a metalelor preţioase, precum şi operaţiunile de orice fel cu acestea şi cu pietrele preţioase constituie monopol de stat, iar prin art. 26 alin. 1 se stabileşte ca operaţiunile prevãzute de art. 25, ca acte de comerţ sau ca îndeletnicire mestesugareasca ori industriala, nu sînt permise decît unitãţilor socialiste. Banca Nationala a României autorizeaza unitãţile socialiste sa detina, sa utilizeze şi sa facã operaţiuni cu metale preţioase, pietre preţioase şi semipretioase, naturale, afarã de cazul unitãţilor autorizate prin alte dispoziţii legale (art. 26 alin. 2). Prelucrarea şi transformarea obiectelor din metale preţioase în formele prevãzute de art. 14 alin. 1 lit. a) - d) şi care puteau fi deţinute de persoanele fizice, precum şi a pietrelor preţioase şi semipretioase, naturale, se puteau face numai de cãtre unitãţile socialiste autorizate (art. 26 alin. 3). Persoanele fizice şi persoanele juridice pot deţine, potrivit <>art. 2 alin. 2 din Decretul nr. 244/1978 , metale preţioase şi pot efectua operaţiuni cu metale preţioase sau cu pietre preţioase şi semipretioase, naturale, în cazurile şi în condiţiile stabilite prin decret. Cu referire la persoanele fizice, art. 14 alin. 1 prevede ca acestea pot deţine: a) bijuterii sau obiecte de arta, de cult, de uz casnic sau personal, salbe confectionate din ducati sau ducati necuprinsi în salbe, destinaţi a servi ca podoaba, precum şi lucrãri vechi dentare confectionate din aur, argint sau platina, ori cu adaos de aur, argint sau platina; b) monede din aur emise pînã în anul 1800 inclusiv, montate în bijuterii, precum şi monede turcesti emise în perioade 1816-1844; c) monede de argint fãrã putere circulatorie, care nu au valoare numismatica şi nu fac parte dintr-o colectie numismatica; d) aur dentar dobîndit în condiţiile stabilite de text; e) însemnele ordinelor, medaliilor şi altor distincţii sau trofee acordate de statul roman sau de alte state, de organizaţii sau asociaţii internaţionale, pentru merite personale ale cetãţenilor romani, precum şi medaliile decernate la concursuri sportive sau manifestãri cultural-artistice, confectionate din aur, argint sau din platina. Prin alin. 2 al art. 14 se prevede ca deţinerea de obiecte din aur, argint sau platina în formele menţionate la lit. a) - d) este ingaduita numai pentru uzul personal, iar prin alin. 3 se dispune ca dobindirea sau transmiterea de cãtre persoane fizice a bijuteriilor şi a celorlalte obiecte prevãzute la alin. 1 lit. a) - d) precum şi a pietrelor preţioase şi semipretioase, naturale, este permisã dacã dobindirea sau transmiterea nu s-a fãcut în scop de specula. Se interzice persoanelor fizice, potrivit art. 16, sa detina metale preţioase sub forma de: lingouri, bare, sirme, plãci, aparate sau pãrţi din acestea, dispozitive, utilaje, deşeuri, topituri, saruri, aur ars şi orice alte forme care nu sînt prevãzute ca permise în decret. Dupã decembrie 1989, prin <>Decretul nr. 90 din 5 februarie 1990 au fost abrogate în mod expres din <>Decretul nr. 244/1978 numai prevederile "cu privire la obligativitatea depunerii la Banca Nationala a României a bunurilor culturale mobile cuprinzînd metale preţioase sau pietre preţioase ori semipretioase". Alte texte, neabrogate expres, sînt totuşi interpretate în funcţie de realitatile actuale. Astfel, Banca Nationala a României, referindu-se la art. 26 din decret, are în vedere, astfel cum am mai arãtat, ca operaţiunile care puteau fi efectuate numai de unitãţile socialiste sînt permise - cu autorizãrile cerute de lege - persoanelor fizice şi persoanelor juridice, cu precizarea ca aceste operaţiuni, ca acte de comerţ sau îndeletnicire mestesugareasca ori industriala, sînt permise numai persoanelor juridice care au prevãzute, în mod expres, în obiectul de activitate astfel de operaţiuni, iar persoanele fizice care activeazã în conformitate cu prevederile <>Decretului-lege nr. 54/1990 pot efectua operaţiuni de prelucrare sau reparaţii de bijuterii. Cu referire expresã la bijuterii, Banca Nationala a României apreciazã ca persoana fizica poate aduce din strãinãtate orice cantitate de bijuterii, dacã face declaraţie vamalã scrisã. Aceste bijuterii ar putea fi apoi vîndute în condiţiile <>art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 244/1978 , adicã "dacã dobindirea sau transmiterea nu s-a fãcut în scop de specula". În aceleaşi condiţii, persoana fizica poate cumpara din ţara, de la magazine specializate sau de la persoane fizice, orice cantitate de bijuterii, pentru a investi sumele de bani pe care le are, iar apoi, dacã este cazul, poate sa le revinda. În esenta, pentru a fi permise astfel de operaţiuni se cere, deci, ca dobindirea sau transmiterea sa nu se fi fãcut în scop de specula. Sintetizind punctele de vedere ale Bãncii Naţionale a României, Direcţia Generalã a Vamilor şi Ministerul Comerţului rezulta ca persoanele fizice: pot cumpara orice cantitate de bijuterii din ţara pentru a-şi investi sumele de bani şi nu pentru a le revinde, dar, apoi, dacã este cazul, le pot vinde; pot aduce din strãinãtate bijuterii de uz personal, în limitele stabilite de <>Hotãrîrea Guvernului nr. 685/1990 (pct. 23 din anexa nr. 1), fãrã declaraţia vamalã şi fãrã taxe vamale; pot aduce din strãinãtate bijuterii ce depãşesc uzul personal ori pentru alţi membri de familie sau ca investiţie, fãrã sa intereseze cantitatea şi fãrã taxe vamale, dar cu declaraţie scrisã. Asadar, bijuteriile cumpãrate în ţara sau cele aduse din strãinãtate în condiţiile menţionate pot fi deţinute în proprietate fãrã nici o restrictie şi, la nevoie, pot fi vîndute. Esenţial este, în toate cazurile, ca ele sa nu fie cumpãrate în scopul revinzarii, sa nu se urmãreascã deci efectuarea de activitãţi comerciale ilicite. Potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, "dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sînt stabilite prin lege", iar în conformitate cu art. 135 alin. (6), "proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã". Rezulta deci ca pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrãdiri fie în privinta obiectului dreptului, fie în privinta unor atribute ale dreptului, pentru apãrarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apãrarea drepturilor altor persoane. Esenţial este ca prin aceste restrictii stabilite de lege sa nu se atinga fondul acestui drept, sa nu se anihileze complet dreptul de proprietate. Altfel spus, aceste limite aduse dreptului de proprietate sînt supuse principiului proportionalitatii înscris în art. 49 alin. (2) din Constituţie. Asa fiind, Curtea constata ca dispoziţia <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , corelata la speta cu prevederea înscrisã în art. 25 lit. c) din acelaşi decret, nu pune în discuţie dreptul de proprietate, ci se referã în exclusivitate la efectuarea unor operaţiuni interzise de lege, care, fiind sãvîrşite în anumite circumstanţe, constituie infracţiuni. Este unanim admis ca legiuitorul poate institui, în interes general, un regim special cu privire la producerea, deţinerea, circulaţia unor bunuri de interes naţional, economic sau strategic. Curtea constata, în acelaşi timp, însã ca <>Decretul nr. 244/1978 cuprinde şi dispoziţii care, într-un stat de drept, cu economie de piata, ar putea lipsi sau ar putea fi atenuate. De altfel, dupã cum am mai arãtat, chiar Banca Nationala a României informeazã Curtea de existenta unui proiect de lege care va liberaliza deţinerea şi efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase. Acţiunea Curţii are însã o dubla limita: pe de o parte este ţinuta în cadrul controlului pe calea exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum prevede <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , de examinarea numai a prevederilor "de care depinde judecarea cauzei" şi care au fost stabilite în procesul în care s-a invocat excepţia, iar pe de alta parte, ea nu se poate substitui Parlamentului şi sa elaboreze o noua reglementare sau sa o modifice pe cea existenta. Ca garant al supremaţiei Constituţiei, în temeiul <>art. 1 din Legea nr. 47/1992 , Curtea este însã indreptatita sa semnaleze necesitatea adoptãrii cît mai urgente a proiectului de lege privind Consiliul Legislativ, spre a face aplicabile dispoziţiile art. 150 alin. (2) din Constituţie, care sînt de natura sa asigure cadrul legislativ unitar, conform cu dispoziţiile Constituţiei din anul 1991. De asemenea, în cadrul atribuţiilor sale prevãzute de Constituţie şi în limitele impuse de speta în cazul controlului de constitutionalitate pe cale de excepţie, pentru a evita lipsa de reglementare şi consecinţele ce ar putea rezulta din aceasta cauza, Curtea se considera indreptatita, pînã la adoptarea unei noi reglementãri în materie, sa dea textelor ce sînt atacate în fata sa acea interpretare care se armonizeaza cu Constituţia. În consecinta, cu referire la art. 25 lit. c) şi <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , care stabilesc ca este infracţiune "vînzarea şi cumpãrarea de metale preţioase, pietre preţioase şi semipretioase, naturale, precum şi mijlocirea acestor operaţiuni" şi raportindu-se numai la operaţiuni de acest fel cu bijuterii, astfel cum o obliga cadrul spetei în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea apreciazã ca textele ar fi neconstituţionale dacã ar fi interpretate în continuare în sensul ca operaţiunile cu bijuterii - vînzare, cumpãrare, mijlocire - pot fi efectuate numai de agenţi economici cu capital de stat. Ca atare, o astfel de interpretare urmeazã a fi înlãturatã şi Curtea, în acord cu poziţia Bãncii Naţionale a României, Ministerului Comerţului şi Direcţiei Generale a Vamilor, interpreteazã textele în sensul ca este posibil ca orice agent economic sa efectueze astfel de operaţiuni cu bijuterii, dacã sînt menţionate în obiectul de activitate şi este autorizat - cînd este cazul - potrivit legii, textele mai sus menţionate avînd, în condiţiile actuale, rolul de a-i opri pe cei care nu au astfel de abilitari şi incearca sa eludeze regimul special instituit cu privire la metalele şi pietrele preţioase, precum şi alte dispoziţii legale, cum sînt cele fiscale sau cele care reglementeazã îndatoririle profesionale ale comercianţilor. Pe de alta parte, în rezolvarea unor cazuri concrete, organele de aplicarea legii trebuie sa aibã în vedere şi dispoziţiile <>art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei impotriva unor activitãţi comerciale ilicite, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 42/1991 , potrivit cãrora constituie activitate comercialã ilicitã şi atrage rãspunderea contravenţionalã sau penalã, dupã caz, efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevãzute în Codul comercial sau în alte legi, fãrã îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege. De asemenea, Curtea apreciazã ca legislaţia, în starea actuala, permite persoanelor fizice sa detina orice cantitate de bijuterii, cumpãrate în ţara ori aduse din strãinãtate sau dobîndite în alt mod, dacã aceste operaţii s-au fãcut în mod legal şi nu în vederea desfãşurãrii unei activitãţi comerciale ilicite. Fata de considerentele expuse, interpretindu-se textele în sensul arãtat de Curte mai sus, rezulta ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata şi urmeazã sa fie respinsã şi cu privire la <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 . Stabilirea la speta a împrejurãrii ca bijuteriile s-au cumpãrat ori nu în scop de revinzare, a faptului dacã s-a savirsit sau nu o activitate comercialã ilicitã, precum şi dacã este cazul rãspunderii contravenţionale sau a celei penale nu este în cãderea Curţii, fiind atributul exclusiv al organelor abilitate cu aplicarea legii, care urmeazã însã sa ţinã seama de interpretarile cuprinse în considerentele prezentei decizii. Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A) c), art. 24 alin. (4), art. 25 alin. (1) şi <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 , CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Sînt conforme cu Constituţia art. 302 Cod penal şi <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , acesta din urma sub rezerva interpretãrii date în motivarea prezentei decizii. În consecinta, se respinge excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Ahmet Memet, domiciliat în Babadag, str. Decebal nr. 8, judeţul Tulcea, în dosarul nr. 4491/1992 aflat pe rolul Judecãtoriei Tulcea. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţatã în şedinţa publica din 8 aprilie 1993.
