Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (2) din Legea societăţilor nr. 31/1990 şi ale art. 757 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Virgil Bunescu în Dosarul nr. 3.172/325/2019 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.228D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 478 din 8 iulie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 5.728 din 24 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.172/325/2019, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. (2) din Legea societăţilor nr. 31/1990 şi ale art. 757 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Virgil Bunescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulate împotriva procesului-verbal prin care a fost instituit sechestru asupra unui număr de părţi sociale deţinute de acesta în cadrul unei societăţi, cu cotă de participare la beneficii şi pierderi de 75%. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele legale criticate consacră posibilitatea transmiterii silite a părţilor sociale către persoane din afara societăţii şi conduc automat la înfrângerea caracterului voluntar, liber şi intuitu personae al asocierii comerciale, dând posibilitatea ca un terţ, neagreat de asociaţi, să facă parte din societate şi să altereze, în acest mod, fundamentul asocierii. 6. Or, dreptul constituţional de asociere constituie posibilitatea garantată de stat oricărei persoane de a se reuni în mod liber, împreună cu alţii, într-o formă asociativă, în principiu permanentă, în scopul de a-şi realiza prin efort şi acţiuni comune anumite idealuri şi interese care îi animă, iar prin reglementarea posibilităţii unui terţ de a participa în societate - împotriva voinţei asociaţilor - se încalcă tocmai acest drept constituţional. 7. Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 66 alin. (2) din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, şi ale art. 757 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 66 alin. (2) din Legea nr. 31/1990: „(2) Creditorii prevăzuţi la alin. (1) (cei ai asociatului - s.n.) pot totuşi popri, în timpul duratei societăţii, părţile ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare sau pot sechestra şi vinde acţiunile ori părţile sociale ale debitorului lor.“; – Art. 757 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Vânzarea acţiunilor la societăţile închise şi a părţilor sociale se face în mod amiabil, potrivit art. 754, iar în lipsă, de către executor, prin licitaţie publică, dacă legea nu prevede un sistem special privind circulaţia acestora.“ 12. Dispoziţiile alin. (1) la care face trimitere art. 66 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 prevăd următoarele: „Pe durata societăţii, creditorii asociatului pot să-şi exercite drepturile lor numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului după bilanţul contabil, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce i s-ar cuveni prin lichidare.“ 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 478 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 23 septembrie 2021 a mai analizat dispoziţiile legale criticate din perspectiva posibilităţii executării silite a părţilor sociale ale societăţilor. 15. Curtea a reţinut că prevederile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 consacră posibilitatea executării silite a părţilor sociale, iar art. 757 alin. (3) din Codul de procedură civilă cuprinde regulile de valorificare a acestora. 16. Creditorii personali ai asociaţilor au dreptul, potrivit art. 66 din Legea nr. 31/1990, ca, în timpul duratei societăţii, să ceară înfiinţarea popririi asupra părţilor ce s-ar cuveni asociaţilor prin dizolvarea şi lichidarea societăţii, suma de bani astfel obţinută fiind indisponibilizată în favoarea creditorului asociatului debitor. Pe lângă dreptul de a cere înfiinţarea popririi, creditorii personali ai asociatului beneficiază şi de dreptul de a pune sub sechestru şi de a vinde părţile sociale ale asociaţilor debitori, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă. 17. În acest context, Curtea a reţinut că, potrivit textelor legale criticate, executarea pe cale silită a drepturilor creditorilor, în cursul duratei societăţii, priveşte doar acele bunuri care aparţin asociaţilor, şi nu societăţii, întrucât patrimoniul debitorului asociat în cadrul unei societăţi este distinct de cel al societăţii înseşi, astfel încât creditorii personali ai asociatului nu pot urmări averea societăţii. 18. Referitor la libertatea de asociere într-o societate cu răspundere limitată, Curtea a observat că aceasta se constituie din persoane fizice sau juridice care se asociază în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ pentru obţinerea şi împărţirea beneficiilor în temeiul unui contract de drept privat, astfel încât dreptul de asociere, ca drept fundamental, nu poate constitui temeiul juridic al înfiinţării unei astfel de societăţi cu scop lucrativ. Totodată, Curtea a reţinut că nu poate fi susţinută critica potrivit căreia se alterează fundamentul asocierii într-o societate, întrucât protejarea intereselor asociaţilor unei societăţi cu răspundere limitată, întemeiată pe încrederea reciprocă între asociaţi, nu poate fi invocată ca argument prioritar în detrimentul intereselor creditorilor, în egală măsură protejaţi de lege. 19. Curtea a mai reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 218 din 2 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 9 iunie 2015, paragraful 24), invocarea încălcării art. 40 din Constituţie referitor la dreptul la asociere nu este incidentă în cauză, dat fiind faptul că, în accepţiunea acestui text constituţional, dreptul de asociere se referă la asociaţiile de drept public care nu au scop lucrativ, nu urmăresc obţinerea sau împărţirea de beneficii, ci scopuri politice, religioase sau culturale, care să oglindească libertatea de gândire şi de exprimare. Aşadar, temeiul constituirii lor nu este contractul de drept privat, ci libertatea de asociere, consacrată la nivel constituţional. 20. Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Virgil Bunescu în Dosarul nr. 3.172/325/2019 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 66 alin. (2) din Legea societăţilor nr. 31/1990 şi ale art. 757 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
