Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 189 din 31 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 189 din 31 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 879 din 7 septembrie 2022

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, excepţie ridicată de Societatea Romenergo - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.089/30/2018*/a1 al Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.719D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 31 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.089/30/2018*/a1, Tribunalul Timiş - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, excepţie ridicată de Societatea Romenergo - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite în contextul unui litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 101/2016.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât, pentru a avea acces la justiţie, în virtutea acestora, justiţiabilul este pus în situaţia de a efectua cheltuieli disproporţionate faţă de obiectul pretenţiilor. În contextul criticilor de neconstituţionalitate sunt prezentate aspecte referitoare la situaţia particulară a speţei, precum şi unele ipoteze ce ar decurge din aplicarea textului de lege criticat în interpretarea dată de către instanţele judecătoreşti şi este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la accesul liber la justiţie şi la incidenţa unor limitări prin instituirea unei taxe judiciare de timbru.
    6. Tribunalul Timiş - Secţia a II-a civilă opinează că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, întrucât stabilesc în mod clar taxele ce trebuie achitate în materia cererilor patrimoniale. Accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul putând impune taxe judiciare de timbru fixe sau la valoare în funcţie de obiectul litigiului. De asemenea, taxa judiciară de timbru nu este datorată pentru dobândirea unui bun, ci în vederea realizării actului de justiţie. Distinct de acestea se mai învederează că legiuitorul a instituit prin prevederile art. 42 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru posibilitatea instanţei de judecată de a acorda persoanelor juridice, la cerere, facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016. În dinamica legislativă, prevederile criticate au fost modificate succesiv prin mai multe acte normative, nemaifiind păstrate nici structura articolului şi nici soluţia legislativă criticată în prezenta cauză. Prin urmare, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate în forma în care au produs efecte în cauza aflată pe rolul instanţei de judecată. Aşa cum reiese din încheierea de sesizare, în cauză au fost incidente dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin art. IV pct. 37 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 4 iunie 2018, care au următorul cuprins:
    "(1) Cererile introduse la instanţele judecătoreşti potrivit prevederilor prezentului capitol se taxează, în funcţie de valoarea estimată a contractului, după cum urmează:
    a) până la 100.000.000 lei inclusiv - 2%;
    b) peste 100.000.000 lei - 1%."

    11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) - Accesul liber la justiţie.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, concretizat prin Decizia nr. 827 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 11 iunie 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia.
    13. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte înţelesul dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, în mod constant a statuat că principiul accesului liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări (Decizia nr. 221 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 17 iunie 2005, sau Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).
    14. De asemenea, accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit, în cadrul mecanismului statului, activitatea autorităţii judecătoreşti corespunzând asigurării unui serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru, pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii (Decizia nr. 852 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019).
    15. Astfel, dispoziţiile criticate stabilesc modalitatea de calcul al taxelor judiciare de timbru aplicabile sistemului de remedii judiciar în materia privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii şi care reprezintă un procent din valoarea estimată a contractului, în contextul în care acesta are o valoare anume stabilită potrivit legii (în dinamica legislativă fiind, spre exemplu, de: până la 450.000 lei inclusiv - 2%; până la 100.000.000 lei inclusiv - 2%; peste 100.000.000 lei - 1%), şi al căror cuantum va fi stabilit şi aplicat de către instanţa judecătorească în funcţie de particularitatea fiecărei speţe, de destinatarii normei prevăzuţi de lege, de etapa procesuală incidentă, în acord cu scopul legii în ansamblu.
    16. Curtea constată că legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului, întrucât stabilirea modalităţii de plată a taxelor judiciare de timbru, ca, de altfel, şi a cuantumului acestora este o opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 626 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 5 martie 2019, paragraful 19). De asemenea, acest aspect nu este de natură a afecta accesul liber la justiţie, ca drept fundamental, deoarece, astfel cum instanţa de contencios constituţional a statuat prin numeroase decizii, nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie (spre exemplu, Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012).
    17. Toate cele de mai sus prezentate se circumscriu dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege, iar, în conformitate cu prevederile art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Astfel, în virtutea acestei învestiri constituţionale, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea drepturilor constituţionale şi legale.
    18. Totodată, Curtea observă că în cadrul aceluiaşi articol din care fac parte şi prevederile criticate se stipulează faptul că persoana care a formulat cerere potrivit prevederilor acestui articol poate beneficia, la cerere, de facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare [art. 56 alin. (4) din Legea nr. 101/2016]. De asemenea, potrivit legii şi jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii (a se vedea Decizia nr. 231 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016, paragraful 17).
    19. Prin urmare, Curtea constată că, în practică, prevederile criticate îşi au înrâurirea prin interpretare şi aplicare în coroborare cu alte norme din dreptul comun al taxelor judiciare de timbru reprezentate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în măsura compatibilităţii acestora, spre exemplu, cu art. 31 alin. (1) din această ordonanţă de urgenţă care prevede că determinarea, în concret, a cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti se face de către instanţa de judecată, desigur ţinând seama de natura juridică a litigiului, a acţiunilor şi a cererilor.
    20. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în raport cu dispoziţiile constituţionale privind accesul liber la justiţie, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
    21. Distinct de acestea, în ceea ce priveşte menţiunea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la interpretarea normelor criticate de către unele instanţe judecătoreşti, Curtea învederează că aceste aspecte excedează competenţei sale, întrucât, în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Astfel, instanţele judecătoreşti sunt cele care au competenţa de a stabili anumite chestiuni de fapt aplicabile speţei în funcţie de situaţia concretă în care se află destinatarii normelor, de contextul legislativ aplicabil, de probatoriul administrat şi de principiile care stau la baza materiei achiziţiilor publice coroborate cu cea fiscală în ceea ce priveşte taxele judiciare de timbru. Prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, context în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate da o interpretare legii pentru a putea fi aplicată unitar de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.
    22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Romenergo - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.089/30/2018*/a1 al Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2022.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 189 din 31 martie 2022

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"