Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Cristina Cătălina Turcu│- magistrat-asistent│
├───────────────────────┴────────────────────┤
│ │
└────────────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Dan Zmeu în Dosarul nr. 9.434/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.761D/2015. 2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1D/2016, nr. 49D/2016, nr. 85D/2016, nr. 100D/2016, nr. 101D/2016, nr. 145D/2016, nr. 232D/2016, nr. 940D/2016 şi nr. 1.263D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Jderiu Constantin, Asociaţia „Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie 1989 - Bucureşti“, Anghel Tancău, Gelu Nicolae Igreţ, Remus Marcu, Gheorghe Pitarcă, Gheorghe Ignat, Viorel Turdăşan, Ana Şerban, Elena Oprean, Petru Stoica, Marcel Nicolae Cazan, Traian Cătănici, Trifu Ocolişan, Viorica Bartok, Gheorghe Dorin Drăgoţel, Gheorghe Vapler, Mircea Muntean, Ioan Tancău, Ştefan Roth, Nicolae Rusu, Vasile Constantin, Augstin Ionuţ, Lucreţia Ilieşe, Toader Rusu, Sorin Daniel Clonţa, Vasile Muj, Maricica Ionescu, Cristinela Postelnicu, Ecaterina Mirea, Niculae Niţu, Dorel Nicolae Beju, Dumitru Vasile, Ioan Măriuţa, Gheorghe Daniel Bălăşescu, Teodor Drăgan, Dumitru Nan şi Iancu Marian Benga, în dosarele nr. 6.039/3/2015, nr. 30.415/3/2015, nr. 377/3/2015, nr. 8.610/3/2015, nr. 8.611/3/2015, nr. 9.925/3/2015, nr. 6.054/3/2015, nr. 46.215/3/2015 şi nr. 2.082/3/2015 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. 4. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepţiei, domnul avocat Ilie Drăgulin, cu delegaţie în dosare. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă că, în dosarele nr. 1D/2016, nr. 49D/2016, nr. 85D/2016, nr. 940D/2016 şi nr. 1.263D/2016, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. 6. Preşedintele Curţii Constituţionale, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.761D/2015, nr. 1D/2016, nr. 49D/2016, nr. 85D/2016, nr. 100D/2016, nr. 101D/2016, nr. 145D/2016, nr. 232D/2016, nr. 940D/2016 şi nr. 1.263D/2016, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării acestora. 7. Autorul prezent şi reprezentantul celorlalţi autori solicită conexarea dosarelor. 8. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. 9. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1D/2016, nr. 49D/2016, nr. 85D/2016, nr. 100D/2016, nr. 101D/2016, nr. 145D/2016, nr. 232D/2016, nr. 940D/2016 şi nr. 1.263D/2016 la Dosarul nr. 1.761D/2015, care este primul înregistrat. 10. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului prezent, care solicită admiterea excepţiei pentru motivele expuse în notele depuse la instanţa care a sesizat Curtea. 11. Apărătorul celorlalţi autori solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că, prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, Curtea Constituţională a reţinut că statul poate să diminueze, să suspende sau să nu acorde indemnizaţiile, dar această situaţie nu poate continua sine die. A trecut, însă, un termen îndelungat, în care normele criticate au produs efecte, iar situaţia personală a autorilor excepţiei, a căror indemnizaţie a fost suspendată, a fost una foarte dificilă. În timp ce absolut toate categoriile prevăzute de Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar au beneficiat în mod real de restabilirea drepturilor salariale şi a asigurărilor sociale faţă de nivelul avut anterior diminuării cu 25%, persoanelor vizate de Legea nr. 341/2004 li se reţin, în continuare, sumele a căror plată a fost suspendată prin textele de lege criticate. 12. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 13. Prin încheierile din 2 şi 18 noiembrie 2015, 3, 14, 17 şi 18 decembrie 2015, 28 ianuarie 2016 şi sentinţele civile nr. 4.745 din 6 mai 2016 şi nr. 2.167 din 29 februarie 2016, pronunţate în dosarele nr. 9.434/3/2015, nr. 6.039/3/2015, nr. 30.415/3/2015, nr. 377/3/2015, nr. 8.610/3/2015, nr. 8.611/3/2015, nr. 9.925/3/2015, nr. 6.054/3/2015, nr. 46.215/3/2015 şi nr. 2.082/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, în ansamblul său, precum şi a dispoziţiilor art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Dan Zmeu, Jderiu Constantin, Asociaţia „Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie 1989 - Bucureşti“, Anghel Tancău, Gelu Nicolae Igreţ, Remus Marcu, Gheorghe Pitarcă, Gheorghe Ignat, Viorel Turdăşan, Ana Şerban, Elena Oprean, Petru Stoica, Marcel Nicolae Cazan, Traian Cătănici, Trifu Ocolişan, Viorica Bartok, Gheorghe Dorin Drăgoţel, Gheorghe Vapler, Mircea Muntean, Ioan Tancău, Ştefan Roth, Nicolae Rusu, Vasile Constantin, Augstin Ionuţ, Lucreţia Ilieşe, Toader Rusu, Sorin Daniel Clonţa, Vasile Muj, Maricica Ionescu, Cristinela Postelnicu, Ecaterina Mirea, Niculae Niţu, Dorel Nicolae Beju, Dumitru Vasile, Ioan Măriuţa, Gheorghe Daniel Bălăşescu, Teodor Drăgan, Dumitru Nan şi Iancu Marian Benga, în cauze având ca obiect soluţionarea acţiunilor prin care s-a solicitat plata indemnizaţiilor reparatorii, inclusiv pentru anul 2012, calcularea acestora prin aplicarea coeficienţilor prevăzuţi pentru fiecare categorie în parte asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi obligarea la plata diferenţelor dintre sumele ce vor fi calculate de instanţe, prin raportare la câştigul salarial mediu brut şi cele deja încasate. 14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii critică Legea nr. 283/2011, în ansamblul său, arătând că a fost adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului, cuprinsul legii adoptate de Camera Deputaţilor fiind total diferit de cel adoptat de Senat, ca primă Cameră sesizată. Astfel, Camera Deputaţilor a eliminat complet modificările adoptate de Senat şi a operat modificări şi completări esenţiale, concretizate într-un număr de 23 de articole, cuprinse în art. II din lege, care nu se regăsesc în forma adoptată de Senat. În sprijinul celor susţinute invocă cele reţinute de Curtea Constituţională cu privire la principiul bicameralismului prin deciziile nr. 472 din 22 aprilie 2008, nr. 1.093 din 15 octombrie 2008 şi nr. 710 din 6 mai 2009. 15. Totodată, autorii consideră că art. 8, art. 18 şi art. 19 (indicat din eroare ca fiind art. 9) din Legea nr. 283/2011 aduc atingere dispoziţiilor Legii fundamentale, care consacră demnitatea şi libera dezvoltare a personalităţii umane, ca valori supreme ale statului român, deoarece suspendă drepturile acordate unor persoane, în virtutea contribuţiei lor deosebite la desfăşurarea Revoluţiei din Decembrie 1989. 16. Prin dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 283/2011, revoluţionarii sunt discriminaţi în raport cu alte categorii de persoane cărora li s-a restituit reducerea de 15% din venit. Textele de lege criticate au fost introduse prin nesocotirea principiilor de drept stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În timp ce absolut toate categoriile prevăzute de Legea nr. 118/2010 au beneficiat în mod real de restabilirea drepturilor salariale şi asigurărilor sociale în raport cu nivelul avut anterior diminuării cu 25%, respectiv 15%, persoanele vizate de Legea nr. 341/2004 au beneficiat doar formal de reîntregirea venitului, deoarece, „prin neluarea în considerare a algoritmului de calcul, prevăzut la art. 4 şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, diminuarea cu 15% a drepturilor revoluţionarilor la indemnizaţia reparatorie şi indemnizaţia lunară a persistat şi persistă.“ Discriminarea mai rezultă şi din faptul că alte categorii de persoane, precum cadrele militare din armata regală, veteranii de război, deţinuţii politici şi alte persoane persecutate politic beneficiază de indemnizaţii reparatorii, spre deosebire de revoluţionari. 17. Referitor la dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 283/2011, autorii susţin, în esenţă, că acestea contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (1), art. 47 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie, deoarece indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 341/2004, indemnizaţie care nu se mai acordă potrivit dispoziţiilor de lege criticate, a constituit singura sursă de venit şi a folosit la garantarea împrumuturilor obţinute de la bănci. 18. În continuare, autorii arată că dispoziţiile art. 18 şi art. 19 lit. b) din Legea nr. 283/2011 încalcă prevederile Constituţiei referitoare la condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau libertăţi. Astfel, se consideră că motivele invocate pentru adoptarea măsurilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 nu pot constitui o justificare pentru neacordarea unor drepturi. De asemenea, restrângerea drepturilor din perspectiva unei simple utilităţi publice nu poate fi acceptată. În acest sens invocă cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 1 iulie 1961, pronunţată în Cauza Lawless împotriva Irlandei, potrivit cărora, în cazul instituirii unor măsuri derogatorii cu caracter excepţional, statul trebuie să acţioneze astfel încât să fie protejate valorile enumerate de art. 15 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, restrângerile aduse dreptului la indexarea salariilor, la pensie pentru vechime în muncă şi la indemnizaţiile de gratitudine pentru fapte de eroism naţional - asimilate pensiilor - sunt lipsite de temei constituţional. 19. Autorii fac referire la Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014 în care, la paragraful 25, Curtea a precizat că „măsura suspendării anuale a plăţii drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, măsură adoptată deja pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 şi 2014, nu poate fi repetată sine die, caz în care ar putea afecta proporţionalitatea măsurii.“ 20. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că Legea nr. 283/2011 este constituţională, formele diferite în care aceasta a fost adoptată neechivalând cu înfrângerea principiului bicameralismului. În raport cu motivele expuse în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 nu se poate reţine nici încălcarea art. 53 din Constituţie. 21. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 22. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în sensul celor reţinute de Curte în jurisprudenţa sa. 23. Avocatul Poporului, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1D/2016, nr. 49D/2016, nr. 85D/2016, nr. 145D/2016, nr. 232D/2016, nr. 940D/2016 şi 1.263D/2016, consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În dosarele nr. 100D/2016 şi nr. 101D/2016 apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, arătând că modul de calcul al indemnizaţiilor lunare reparatorii, aşa cum a fost stabilit de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia sa, nu ţine de neconstituţionalitatea normelor legale criticate, ci de modul în care instanţele de judecată pun în aplicare respectiva decizie. 24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile autorului prezent, ale apărătorului celorlalţi autori ai excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, art. 3, art. 10 şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în actele de sesizare, îl constituie dispoziţiile Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, în ansamblul său, precum şi cele ale art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011. 27. Curtea reţine că Legea nr. 283/2011 aprobă, cu modificări şi completări, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, iar, prin articolul unic pct. 1, prevede modificarea titlului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, în timp ce prin articolul unic pct. 2 prevede introducerea unui nou articol în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, numerotat art. II, prin care s-a aprobat, pentru anul 2012, instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. 28. Astfel, având în vedere aceste aspecte, ţinând cont de motivarea excepţiei de neconstituţionalitate de către autorii săi, precum şi în temeiul art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „Dispoziţiile de modificare de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, Curtea observă că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, în ansamblul său, precum şi cele ale art. II art. 8 alin. (1), art. II art. 18 şi art. II art. 19 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: - Art. II: "Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: […] ART. 8 (1) În anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d), alin. (4), art. 13 lit. b) şi c) şi la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011. […] ART. 18 În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă. ART. 19 În anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităţi, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilităţile de transport prevăzute de următoarele acte normative:[…] b) art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare." 29. Prevederile art. 4 alin. (4) teza întâi din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările aduse prin art. I pct. 1 din Legea nr. 347/2006, aveau următorul cuprins: „De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. […]“ 30. Titlul atribuit luptătorilor pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, reglementat de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, era acela de: „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au aparat până la data judecării dictatorului, în localităţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989.“ 31. Totodată, art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004 prevedea că: „(1) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum şi la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizaţia calculată conform prevederilor art. 4, şi de următoarele drepturi: […] k) transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun şi, anual, 12 călătorii gratuite pe calea ferată, la clasa I, dus-întors, cu toate categoriile de trenuri de călători; anual - 12 călătorii gratuite dus-întors până în localitatea reşedinţă de judeţ, cu mijloace de transport în comun, pentru persoanele care domiciliază în mediul rural. În limita celor 12 călătorii gratuite pot călători şi membrii familiei titularului. De aceste gratuităţi beneficiază şi însoţitorul pensionarului de invaliditate de gradul I sau al marelui mutilat“. 32. Curtea constată că dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1), art. II art. 18 şi art. II art. 19 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 au avut o aplicabilitate temporară, în cursul anului 2012. Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că acestea continuă să îşi producă efectele juridice în cauză, astfel încât pot fi supuse controlului de constituţionalitate, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituţională a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Prin urmare, obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 283/2011, în ansamblul său şi, în special, dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1), art. II art. 18 şi art. II art. 19 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010. 33. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului roman, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 61 alin. (2) referitoare la structura Parlamentului. 34. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii Legii nr. 283/2011, precum şi a prevederilor art. II art. 8 alin. (1), art. II art. 18 şi art. II art. 19 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Decizia nr. 372 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 26 noiembrie 2013, Decizia nr. 373 din 14 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 9 iulie 2015 şi Decizia nr. 756 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 10 februarie 2016. 35. Curtea a reţinut, cu privire la adoptarea Legii nr. 281/2011, că principiului bicameralismului, respectiv art. 61 alin. (2) din Constituţie, nu au fost încălcate. În acest sens, a analizat dacă modificările operate de Camera Deputaţilor asupra proiectului Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, vizează acelaşi conţinut juridic şi aceeaşi configuraţie a reglementării adoptate de Senat. Curtea a reţinut că, în Camera Deputaţilor, cameră decizională, au fost înlăturate modificările şi completările operate de către Senat, iar conţinutul juridic al legii adoptate de aceasta este acelaşi cu cel propus de iniţiator, Guvernul. De asemenea, Curtea a mai reţinut că nu se poate vorbi despre o configuraţie deosebită, de vreme ce legea aprobată păstrează dispoziţiile articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, completând conţinutul acestei ordonanţe de urgenţă cu un nou articol, care cuprinde o serie de reglementări cu un obiect asemănător (a se vedea deciziile nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 şi nr. 373 din 14 mai 2015). 36. Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (3) şi art. 22 din Legea fundamentală, Curtea a reţinut că demnitatea este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societăţii un comportament de respect şi protecţie a celorlalţi indivizi, prin interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante. Altfel spus, fiecare individ este ţinut să recunoască şi să respecte în oricare altă fiinţă umană atributele şi valorile care îl caracterizează ca om. Curtea a apreciat, însă, că respectarea demnităţii umane, aşa cum este aceasta consacrată de Legea fundamentală, nu este şi nu trebuie interpretată ca instituind un tratament preferenţial pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contribuţiile, calităţile ori aportul acestora în societate. Prin urmare, demnitatea este o valoare intrinsecă a fiinţei umane, având aceleaşi valenţe pentru oricare dintre indivizi. De aceea, recunoştinţa ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societăţii, nu trebuie raportate la conţinutul art. 1 alin. (3) din Constituţie, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în însăşi obligaţia morală a întregii societăţi de a-şi manifesta gratitudinea faţă de aceste persoane. Deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu instituie, însă, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii sau a unor călătorii gratuite, în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei române din decembrie 1989 (a se vedea Decizia nr. 372 din 24 septembrie 2013, pct. 2). 37. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, Curtea a observat că autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de modul de calcul al indemnizaţiilor, şi anume de raportarea la indemnizaţia aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aşa cum prevede Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale. În această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Avocatul Poporului şi a stabilit - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 - că indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizaţiei aflat în plată în luna octombrie 2010. 38. Referitor la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, Curtea a reţinut că nu se poate reţine pretinsa discriminare a celor care au dobândit titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, în raport cu alte categorii de persoane ce beneficiază de indemnizaţii, deoarece situaţia în care se află acestea este obiectiv diferită, astfel că instituirea unui tratament juridic diferenţiat este justificată. Cu atât mai mult, nu se poate vorbi despre existenţa unei discriminări între destinatarii Legii nr. 341/2004 şi beneficiarii unor indemnizaţii în temeiul altor acte normative, criteriile de acordare a diferitor beneficii fiind evident diferite (a se vedea Decizia nr. 373 din 14 mai 2015, paragraful 20). 39. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, introduse prin Legea nr. 283/2011, Curtea a reţinut că acestea nu aduc atingere dreptului la un nivel de trai decent, reglementat de art. 47 din Constituţie, ci, mai degrabă, instituie un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente atunci. În acest context, Curtea a reţinut că legiuitorul este chemat să reglementeze un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor, atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiţie principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecţia sănătăţii şi altele asemenea, dar şi prin drepturi care nu au o consacrare constituţională şi care tind către acelaşi obiectiv. În acelaşi spirit, Constituţia consacră, în art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României, obligă statul, prin dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. f), să creeze condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, iar prin art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) este prevăzut dreptul salariaţilor, respectiv al cetăţenilor şi la alte măsuri de protecţie socială şi de asistenţă socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetăţenilor şi obligaţii corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului, consacrate deopotrivă la nivel constituţional (a se vedea Decizia nr. 756 din 5 noiembrie 2015, paragraful 29.) 40. De asemenea, Curtea a mai observat că indemnizaţia lunară reparatorie nu reprezintă o pensie sau un salariu, ci a fost reglementată ca un beneficiu acordat persoanelor care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, şi care aveau un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (a se vedea Decizia nr. 372 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 26 noiembrie 2013, pct. 5). 41. Totodată, referitor la prevederile actului normativ criticat, vizând limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituţional, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale. 42. Aşa cum a statuat, în mod constant, Curtea Constituţională, aceste indemnizaţii au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală astfel încât criticile autorilor excepţiei nu pot fi reţinute (a se vedea Decizia nr. 756 din 5 noiembrie 2015, paragrafele 30 şi 34). 43. Referitor la invocarea paragrafului 25 din Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014 Curtea reţine că în paragraful 23 al aceleiaşi decizii a constatat că este posibilă afectarea caracterului previzibil al normelor de lege prin care s-ar reglementa şi în viitor restrângerea ori suspendarea acestor drepturi. Ulterior, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, ce cuprinde soluţia legislativă a raportării indemnizaţiilor la câştigului salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. 44. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 45. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dan Zmeu, Jderiu Constantin, Asociaţia „Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie 1989 - Bucureşti“, Anghel Tancău, Gelu Nicolae Igreţ, Remus Marcu, Gheorghe Pitarcă, Gheorghe Ignat, Viorel Turdăşan, Ana Şerban, Elena Oprean, Petru Stoica, Marcel Nicolae Cazan, Traian Cătănici, Trifu Ocolişan, Viorica Bartok, Gheorghe Dorin Drăgoţel, Gheorghe Vapler, Mircea Muntean, Ioan Tancău, Ştefan Roth, Nicolae Rusu, Vasile Constantin, Augstin Ionuţ, Lucreţia Ilieşe, Toader Rusu, Sorin Daniel Clonţa, Vasile Muj, Maricica Ionescu, Cristinela Postelnicu, Ecaterina Mirea, Niculae Niţu, Dorel Nicolae Beju, Dumitru Vasile, Ioan Măriuţa, Gheorghe Daniel Bălăşescu, Teodor Drăgan, Dumitru Nan şi Iancu Marian Benga, în dosarele nr. 9.434/3/2015, nr. 6.039/3/2015, nr. 30.415/3/2015, nr. 377/3/2015, nr. 8.610/3/2015, nr. 8.611/3/2015, nr. 9.925/3/2015, nr. 6.054/3/2015, nr. 46.215/3/2015 şi nr. 2.082/3/2015 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, în ansamblul său, precum şi dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1), art. II art. 18 şi art. II art. 19 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 martie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
