Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 6 lit. a) teza finală, art. 11 alin. (1), art. 24, art. 25 alin. (1) şi art. 38 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Liliana Ciocîrlan în Dosarul nr. 3.087/91/2017 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 741D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei, avocatul Toni Neacşu, cu împuternicire depusă la dosar, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 742D/2018, nr. 743D/2018, nr. 744D/2018, nr. 745D/2018, nr. 746D/2018 şi nr. 821D/2018, având acelaşi obiect. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Mihaela Robu, de Claudia Lavinia Serafimciuc, de Păuna Mălureanu şi alţii, de Marian Ionescu, de Sabina Popescu şi de Dorina Nicolescu în dosarele nr. 3.089/91/2017, nr. 3.090/91/2017, nr. 3.091/91/2017, nr. 3.092/91/2017, nr. 3.093/91/2017 şi nr. 3.453/91/2017 ale Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarele şi autorii excepţiilor de neconstituţionalitate, avocatul Toni Neacşu, cu împuternicire depusă la dosare. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea pune în discuţie, din oficiu, conexarea. Avocatul este de acord cu conexarea şi precizează că pe rolul Curţii se mai află şi alte dosare cu obiect identic, care nu au însă termen de judecată şi, ca atare, este inadmisibilă şi conexarea lor la Dosarul nr. 741D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. 6. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 742D/2018, 743D/2018, 744D/2018, 745D/2018, 746D/2018 şi 821D/2018 la Dosarul nr. 741D/2018, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului care menţionează că jurisdicţia constituţională a soluţionat prin Decizia nr. 310 din 7 mai 2019 o cauză având un obiect identic al excepţiei de neconstituţionalitate precum cea aflată pe rol. Având în vedere respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei din cauza anterior menţionată, avocatul precizează că din mai 2019 au intervenit două situaţii de natură să determine o eventuală reorientare a jurisprudenţei Curţii. Mai întâi, pe rolul Curţii se află aproximativ 380 de dosare care vizează Legea-cadru nr. 153/2017, iar aproximativ 200 dintre acestea vizează chiar dispoziţiile criticate în cauză. În al doilea rând, Avocatul Poporului a emis 3 puncte de vedere privind admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a unor texte ale Legii-cadru nr. 153, inclusiv a unora dintre cele care sunt criticate şi în cauza de faţă. Întrucât nu este posibilă conexarea dosarelor în care Avocatul Poporului a transmis aceste puncte de vedere la cauza de faţă, solicită Curţii ca, la pronunţare, să ţină cont de noua interpretare oferită în aceste puncte de vedere. În plus, avocatul atrage atenţia asupra faptului că în aceeaşi şedinţă a Curţii din 26 mai 2020 se află pe rol şi Dosarul nr. 91D/2019, în care a fost formulat un astfel de punct de vedere. 8. Mai departe, cu referire specifică la prevederile art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, menţionează că, la paragraful 38 al Deciziei nr. 310 din 7 mai 2019, Curtea a recunoscut, în mod corect, că acestea nu conţin norme care să se refere la excluderea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Solicită Curţii să aprecieze că acestea sunt şi limitele de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. Astfel, câtă vreme acestea nu sunt înţelese ca instituind norme prin care hotărârile judecătoreşti definitive să nu fie aplicate, sunt constituţionale, interpretarea per a contrario a acestora devenind, astfel, neconstituţională. Cu alte cuvinte, solicită ca, referitor la art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, jurisdicţia constituţională să pronunţe o decizie interpretativă. 9. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei, având în vedere că există precedent constituţional şi că nu există motive pentru schimbarea jurisprudenţei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 10. Prin Încheierile din 9 mai 2018, pronunţate în dosarele nr. 3.087/91/2017, nr. 3.089/91/2017, nr. 3.090/91/2017, nr. 3.091/91/2017, nr. 3.092/91/2017, nr. 3.093/91/2017, precum şi prin Încheierea din 16 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.453/91/2017, Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 6 lit. a) teza finală, art. 11 alin. (1), art. 24, art. 25 alin. (1) şi art. 38 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Liliana Ciocîrlan, de Mihaela Robu, de Claudia Lavinia Serafimciuc, de Păuna Mălureanu şi alţii, de Marian Ionescu, de Sabina Popescu şi de Dorina Nicolescu în dosare având ca obiect stabilirea salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare, a sporurilor, a creşterilor salariale, a premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit Legii-cadru nr. 153/2017. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie, deoarece deleagă o competenţă ce aparţine în exclusivitate legiuitorului, de stabilire a salariului de bază, către consiliul local, consiliul judeţean sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, respectiv către ordonatorul de credite, pentru stabilirea salariului lunar. Se creează o diferenţiere nejustificată de regim juridic între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică (salarizaţi din fonduri publice). Funcţionarii publici îşi desfăşoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, atribuţiile, incompatibilităţile şi răspunderea fiind reglementate prin lege, fără să se ţină seama de autoritatea publică în care îşi exercită funcţia. 12. Se încalcă, în opinia autorilor, art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece personalul care face parte din familia ocupaţională Administraţie se află în aceeaşi situaţie juridică şi prestează acelaşi tip de activitate la nivel naţional, astfel încât drepturile salariale nu pot fi stabilite arbitrar, exclusiv la nivel local, iar diferenţierile salariale în cadrul acestui personal, de la o unitate administrativă locală la alta, nu se justifică obiectiv. 13. Mai departe, autorii arată că din prevederile legale criticate rezultă că, prin lege, se stabileşte un plafon maxim al veniturilor salariale ale personalului din familia ocupaţională Administraţie, în cadrul cărora se iau în considerare numai drepturile salariale stabilite prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, normele criticate stabilesc, în mod indirect, că nu sunt recunoscute hotărârile judecătoreşti definitive. Astfel, chiar dacă o parte dintre funcţionarii publici ori personalul contractual din administraţia locală care beneficiază de aceste hotărâri judecătoreşti are, deja, în plată diferite drepturi salariale (majorări, indexări, sporuri), textele criticate prevăd că la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază din cadrul autorităţii publice locale nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Potrivit Constituţiei, hotărârile judecătoreşti definitive nu pot fi desfiinţate sau anulate decât prin exercitarea unor căi extraordinare de atac în faţa instanţelor de judecată. Doar judecătorii, în înfăptuirea justiţiei, pot lipsi de efecte juridice o hotărâre judecătorească, nu şi autorităţile publice, prin nerecunoaşterea acesteia. 14. Reprezentanţii autorităţilor publice au obligaţia să recunoască şi să aplice direct preeminenţa hotărârilor judecătoreşti care le sunt opozabile în aceeaşi măsură în care însăşi legea le este opozabilă. În mod similar, nici deciziile Curţii Constituţionale nu pot fi desfiinţate sau anulate prin acte ale reprezentanţilor celor 3 puteri ale statului. Astfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016 s-a creat o obligaţie pozitivă de rezultat pentru ordonatorul de credite, ca reprezentant al autorităţii publice locale, de a aplica direct prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 16, 124 şi 126, astfel încât persoanele aflate în situaţii profesionale identice, dar care nu au obţinut hotărâri judecătoreşti prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, să aibă salarii de bază egale cu cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătoreşti. Astfel, Curtea Constituţională a stabilit, în mod expres, ca, până la adoptarea soluţiei legislative corespunzătoare, respectiv a actului normativ prin care să se recunoască un nivel de salarizare egal pentru personalul plătit din fonduri publice cu hotărâri judecătoreşti şi fără hotărâri judecătoreşti, act normativ încă neadoptat, „în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, din momentul publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, instituţiile şi autorităţile publice urmează să aplice în mod direct prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 16, 124 şi 126, în privinţa stabilirii «nivelului maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz» al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, astfel cum a fost constatat prin prezenta decizie“. 15. În continuare, se susţine că nesocotirea efectelor unor hotărâri judecătoreşti pe viitor prin emiterea Legii-cadru nr. 153/2017 echivalează cu anularea acestora şi cu acceptarea faptului că accesul la justiţie al persoanei îndreptăţite a fost unul iluzoriu şi ineficient. De asemenea, întrucât, prin intrarea noii legi în vigoare, au fost anulate efectele hotărârilor judecătoreşti referitoare la drepturi salariale, se nesocotesc principiile separaţiei puterilor în stat şi al supremaţiei Constituţiei şi a legii, precum şi cel al înfăptuirii justiţiei numai prin instanţele judecătoreşti. Sunt evocate în acest sens decizii ale Curţii Europene a Drepturilor Omului şi ale Curţii Constituţionale, care subliniază necesitatea protejării puterii judecătoreşti şi a actelor emise de aceasta de orice interferenţă externă, din partea puterii legislative în particular. 16. Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, fără să-şi motiveze opinia, considerând că acest lucru ar echivala cu o antepronunţare. 17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile avocatului, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele prevederi din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017: - Art. 1 alin. (3) - „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege“; – Art. 6 lit. a) teza finală - „Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: a) principiul legalităţii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forţa legii, cu excepţia hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform principiilor enunţate de art. 120 din Constituţia României, republicată, dar cu încadrare între limitele minime şi maxime prevăzute prin prezenta lege“; – Art. 11 alin. (1) - „Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale «Administraţie» din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale şi din serviciile publice din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor“; – Art. 24 - „Limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege şi în anexele nr. I-VIII“. – Art. 25 alin. (1) - „Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz“. – Art. 38 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. e) - „(2) Începând cu data de 1 iulie 2017: [...] b) prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol; [...] (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: [...] e) prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol“. 21. Dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt criticate în forma pe care acestea o aveau anterior modificărilor aduse de Legea nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Având însă în vedere că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, sunt supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din legi ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea este sesizată cu respectarea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei [...] dispoziţii dintr-o lege [...] în vigoare“. 22. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5) privind statul român, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1) privind instanţele judecătoreşti şi art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile contestate în prezenta cauză au mai fost criticate, pentru motive identice, în cauza soluţionată prin Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019 (pentru motivarea excepţiei din această decizie a se vedea paragrafele 6-14). 24. Astfel, Curtea a reţinut că exceptarea stabilirii salariilor de bază ale funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul familiei ocupaţionale «Administraţie» din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora de la regula stabilirii acestora prin norme juridice de forţa legii este justificată de prevederile art. 120 din Constituţie privind principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale. Dispoziţiile art. 120 din Constituţie consacră principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, respectiv al descentralizării, al autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. În strânsă legătură cu aceste prevederi din Legea fundamentală, dispoziţiile art. 121 din Constituţie stabilesc care sunt autorităţile prin care se realizează autonomia locală, şi anume consiliile locale şi primarii aleşi, iar art. 122 priveşte consiliul judeţean (a se vedea Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, paragraful 23). Autorităţile administraţiei publice locale enunţate au, aşadar, dreptul de decizie referitor la stabilirea salariului de bază al acestor categorii de personal din sistemul bugetar, dispunând, prin bugetul local, de resursele şi mijloacele necesare îndeplinirii acestei competenţe. O asemenea competenţă se exercită însă cu respectarea normelor, criteriilor şi standardelor stabilite de Legea-cadru nr. 153/2017. Totuşi, potrivit art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, marja de apreciere a autorităţilor administraţiei publice locale nu este nelimitată, ci se exercită cu încadrarea între limitele minime şi maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale (a se vedea Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, paragrafele 26 şi 27). 25. Având în vedere că Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază şi a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice locale, Curtea a constatat că prevederile care instituie excepţia de la regula conţinută în art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu încalcă art. 1 alin. (4) din Constituţie, ci dau expresie opţiunii legiuitorului de a acorda consiliilor locale/consiliilor judeţene/Consiliului General al Municipiului Bucureşti competenţa în această materie, în aplicarea dispoziţiilor art. 120 din Constituţie (a se vedea Decizia Curţii nr. 310 din 7 mai 2019, paragrafele 28-30). 26. În ceea ce priveşte critica raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare, în aparatul propriu al unor autorităţi ale administraţiei publice diferite. În acest sens, art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie principiul ierarhizării sistemului de salarizare, atât pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, în timp ce art. 6 lit. h) din lege consacră principiul sustenabilităţii financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat. 27. De asemenea, art. 8 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabileşte criteriile generale pe baza cărora are loc ierarhizarea posturilor în vederea stabilirii salariilor de bază, atât între domeniile de activitate, cât şi în cadrul aceluiaşi domeniu (a se vedea Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, paragraful 33). 28. În plus, reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în limitele prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (limita minimă - salariul minim brut pe ţară şi limita maximă - indemnizaţia lunară corespunzătoare funcţiei de viceprimar/vicepreşedinte al consiliului judeţean), ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de responsabilitatea, complexitatea şi riscurile funcţiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, diferită de alte categorii de personal plătit din fonduri publice (a se vedea Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, paragraful 35). 29. În continuare, Curtea, reiterând jurisprudenţa sa referitoare la lipsa caracterului fundamental al sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi cu caracter similar, a reţinut că prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu conduc la diminuarea salariului de bază (a se vedea paragraful 36 al Deciziei nr. 310 din 7 mai 2019). Faptul că, în privinţa stabilirii salariilor lunare şi a acordării de creşteri salariale, legiuitorul a instituit reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal bugetar nu înseamnă că a generat o discriminare, ci că a urmărit crearea unui sistem de salarizare pentru personalul plătit din fonduri publice, eliminând dezechilibrele şi disfuncţionalităţile existente în sistemul public de salarizare (a se vedea paragraful 37 al Deciziei nr. 310 din 7 mai 2019). 30. În ceea ce priveşte criticile vizând încălcarea art. 124 şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, este relevant considerentul prin care, în Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, Curtea a reţinut că hotărârile judecătoreşti a căror autoritate, potrivit autoarelor excepţiei din cauza respectivă, a fost încălcată, au fost pronunţate, în fapt, în interpretarea unor norme prevăzute de acte normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, anterioare intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 şi independente de acest act normativ. În aceste condiţii, Curtea a constatat că, prin adoptarea unui nou sistem de salarizare pentru personalul bugetar, legiuitorul a acţionat în domeniul propriu de competenţă, fără a interfera, sub niciun aspect, cu activitatea de înfăptuire a justiţiei (a se vedea paragraful 39 din Decizia nr. 310 din 7 mai 2019). 31. În sfârşit, Curtea a mai arătat că Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, nu are relevanţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Legea-cadru nr. 153/2017, având în vedere că prin această decizie a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, dispoziţii potrivit cărora la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau al autorităţii publice, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. 32. Având în vedere jurisprudenţa enunţată, precum şi faptul că nu au survenit raţiuni de natură să impună reconsiderarea acesteia, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, şi prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liliana Ciocîrlan, de Mihaela Robu, de Claudia Lavinia Serafimciuc, de Păuna Mălureanu şi alţii, de Marian Ionescu, de Sabina Popescu şi de Dorina Nicolescu în dosarele nr. 3.087/91/2017, nr. 3.089/91/2017, nr. 3.090/91/2017, nr. 3.091/91/2017, nr. 3.092/91/2017, nr. 3.093/91/2017 şi nr. 3.453/91/2017 ale Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 1 alin. (3), art. 6 lit. a) teza finală, art. 11 alin. (1), art. 24, art. 25 alin. (1) şi art. 38 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 mai 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
