Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 3^4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, ale articolului unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Cristiana-Alice Altendorfer în Dosarul nr. 19.001/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 323D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.920D/2019, nr. 3.322D/2019, nr. 3.436D/2019, nr. 342D/2020, nr. 345D/2020, nr. 809D/2020 şi nr. 2.504D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, ridicată de Ioana Floarea Beniog, Cătălin Barbu Bengeanu, Maria Cătălina Bengeanu şi Maria Bengeanu în Dosarul nr. 28.068/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, de Adrian Corneliu Iancu şi Daniel Sabin Iancu în dosarele nr. 2.948/117/2019 şi nr. 4.628/117/2019 ale Tribunalului Cluj - Secţia civilă, de Luana-Florentina-Antonia Ghica în Dosarul nr. 1.101/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Domnica Vidan, George Adrian Vidan şi Ion Vidan în Dosarul nr. 13.216/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea - Conferinţa Muntenia din Bucureşti în Dosarul nr. 31.834/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi de Carol Fiacsko în Dosarul nr. 27.968/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.920D/2019, nr. 3.322D/2019, nr. 3.436D/2019, nr. 342D/2020, nr. 345D/2020, nr. 809D/2020 şi nr. 2.504D/2020 la Dosarul nr. 323D/2019. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.920D/2019, nr. 3.322D/2019, nr. 3.436D/2019, nr. 342D/2020, nr. 345D/2020, nr. 809D/2020 şi nr. 2.504D/2020 la Dosarul nr. 323D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, apreciază că nu poate fi reţinută critica prin raportare la art. 16 din Legea fundamentală, întrucât stabilirea unui regim juridic temporal diferit nu creează o discriminare, în funcţie de actul normativ incident. Consideră că nu poate fi susţinută nici critica prin raportare la art. 44 din Constituţie, având în vedere că, în acordarea despăgubirilor cuvenite pentru imobilele preluate în mod abuziv, statul are o largă marjă de apreciere. Invocă şi deciziile nr. 561 din 7 iulie 2020, nr. 568 din 9 iulie 2020 şi nr. 798 din 4 noiembrie 2020, prin care Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate având acelaşi obiect ca în prezenta cauză. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin încheierile din 14 ianuarie 2019, 11 octombrie 2019, 18 octombrie 2019, 22 noiembrie 2019, 29 noiembrie 2019, 19 februarie 2020, 5 iunie 2020 şi 4 decembrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 19.001/3/2018, nr. 28.068/3/2018, nr. 2.948/117/2019, nr. 1.101/3/2017, nr. 13.216/3/2019, nr. 4.628/117/2019, nr. 31.834/3/2018 şi nr. 27.968/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, Tribunalul Cluj - Secţia civilă, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 3^4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, ale articolului unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016. Excepţia a fost ridicată de Cristiana-Alice Altendorfer, Ioana Floarea Beniog, Cătălin Barbu Bengeanu, Maria Cătălina Bengeanu, Maria Bengeanu, Adrian Comeliu Iancu, Daniel Sabin Iancu, Luana-Florentina-Antonia Ghica, Domnica Vidan, George Adrian Vidan, Ion Vidan, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea - Conferinţa Muntenia din Bucureşti şi de Carol Fiacsko în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de obligare a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziilor de compensare, respectiv soluţionarea unei cereri de restituire întemeiate pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate creează inegalităţi între persoanele îndreptăţite, sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite, în funcţie de momentul soluţionării notificărilor, deoarece, până la modificarea art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 şi apoi prin Legea nr. 111/2017, evaluarea imobilului ce făcea obiectul deciziei de compensare se făcea prin aplicarea grilei notariale valabile la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, astfel că imobilele erau evaluate în funcţie de valoarea de piaţă, iar după modificarea textului de lege criticat, evaluarea imobilelor se face şi în funcţie de caracteristicile tehnice ale imobilului şi de categoria de folosinţă la data preluării acestuia, prin aplicarea grilei notariale valabile în anul 2013. Simpla împrejurare de fapt constând în soluţionarea cu întârziere a notificărilor de către entităţile învestite de lege nu poate fi calificată drept un criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere. 9. Se susţine că este negat un drept recunoscut anterior modificării Legii nr. 165/2013, acela de a primi o despăgubire justă, în raport de categoria actuală de folosinţă a imobilului, situaţie ce permitea stabilirea reală a preţului de circulaţie al imobilului. Totodată, sunt nesocotite dispoziţiile art. 16 din Constituţie, întrucât, în temeiul legilor privind restituirea proprietăţilor, unele persoane au putut beneficia de despăgubiri în raport cu valoarea reală a imobilelor preluate abuziv, stabilită la data acordării măsurilor reparatorii, în timp ce, pentru alte persoane, despăgubirile acordate sunt plafonate la valoarea de la data adoptării Legii nr. 165/2013, deşi procedura administrativă de acordare efectivă a despăgubirilor se întinde pe o lungă perioadă de timp, atât din voinţa legiuitorului, care a acordat termene foarte lungi de aplicare a legii, cât şi ca urmare a pasivităţii entităţilor chemate să aplice legea, care nu au respectat nici măcar aceste termene excesiv de lungi. Se precizează, totodată, că Legea nr. 165/2013 a făcut obiectul analizei Curţii Europene a Drepturilor Omului în Hotărârea din 26 februarie 2019, pronunţată în Cauza Ana Ionescu şi alţii împotriva României, care a constatat, între altele, faptul că Legea nr. 165/2013 nu asigură un remediu eficient pentru acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de statul comunist. 10. Se mai susţine că se încalcă şi dreptul de proprietate privată. Astfel, pentru a se asigura respectarea eficientă a dreptului de proprietate privată în cazul imposibilităţii restituirii imobilului în natură, ar trebui ca persoana îndreptăţită să primească valoarea acestui bun la data la care are loc reparaţia, căci numai aşa proprietarul nu va suporta şi sarcina suplimentară a fluctuaţiilor pieţei şi a ratei inflaţiei, ţinându-se cont şi de perioada îndelungată în care proprietarul a fost lipsit de folosinţa bunului său. Or, în cazul persoanelor îndreptăţite cărora, în anul 2019, li se aplică procedura de stabilire a despăgubirilor potrivit art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, care limitează cuantumul despăgubirilor la valoarea stabilită de grilele notariale din 2013, o atare reparaţie este iluzorie. 11. Totodată, se susţine că legile de retrocedare ar trebui să aibă menirea oferirii unei reparaţii integrale pentru persoanele ale căror bunuri nu mai pot fi restituite în natură. Ca atare, nu este just ca situaţia unei persoane căreia urmează să îi fie restituit bunul prin echivalent să fie mai defavorabilă decât situaţia în care bunul a fost restituit în natură, întrucât privarea dreptului de proprietate s-a resimţit de către proprietari în acelaşi mod în ambele situaţii. Modalitatea de calcul al despăgubirii prin raportare la grila notarială din 2013, cu excluderea modalităţii de realizare a expertizei pentru stabilirea valorii imobilului conform standardelor internaţionale de evaluare, nu conduce la o despăgubire efectivă şi nici justă, neîntrunind exigenţele prevăzute de art. 44 din Constituţie sau art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. În fine, se mai invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică, prin care s-a statuat că stabilirea cuantumului despăgubirilor este o măsură conexă şi indisolubil legată de momentul transferului dreptului de proprietate, întrucât acesta este momentul determinant în raportul juridic dintre expropriat şi expropriator, şi că această exigenţă constituţională cuprinsă în art. 44 alin. (3) din Constituţie nu este respectată atunci când cuantumul despăgubirilor nu este contemporan cu momentul transferului dreptului de proprietate. Se mai susţine că o despăgubire care nu oferă nici măcar valoarea actualizată a bunului expropriat nu este justă, iar textul de lege criticat este neconstituţional întrucât nu oferă o dezdăunare justă, după o întârziere de 50 de ani de la producerea exproprierii în fapt, adică de la momentul transferului proprietăţii private în patrimoniul statului. 13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât modificarea art. 21 din Legea nr. 165/2013 nu dă naştere unei discriminări, ci vine să clarifice o controversă născută în practică, în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea alin. (6), cu privire la caracteristicile imobilului ce trebuie avute în vedere la evaluarea acestuia, fie prin raportare la data preluării, fie prin raportare la data stabilirii despăgubirii. 14. Tribunalul Cluj - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 15. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că respectarea principiului egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică aceste dispoziţii, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare, iar statul are o largă marjă de apreciere în stabilirea modalităţilor prin care sunt acordate dezdăunări în cazul imobilelor preluate de către stat în timpul regimului comunist, cu condiţia ca aceste despăgubiri să fie rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii. 16. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017, având următorul conţinut: „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia, şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“ 21. Ţinând cont de prevederile art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, rezultă că acesta este obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi în dosarele în care au fost criticate prevederile art. I pct. 3^4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 decembrie 2016, şi ale articolului unic pct. 4 (cu referire la art. I pct. 3^4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016) din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016. 22. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 - Statul român, art. 16 - Egalitatea, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 44 - Dreptul de proprietate privată. De asemenea, prin raportare la art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului din Legea fundamentală, sunt invocate dispoziţiile art. 1 - Protecţia proprietăţii din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în privinţa constituţionalităţii dispoziţiilor din Legea nr. 165/2013 care instituie, pentru evaluarea imobilului ce constituie obiectul deciziei de compensare, metoda aplicării grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, Curtea Constituţională are o bogată jurisprudenţă, care îşi menţine valabilitatea şi în cazul de faţă, respectiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, modificate prin Legea nr. 111/2017. 24. Astfel, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, observând expunerea de motive a Legii nr. 165/2013, Curtea Constituţională a arătat că acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, stabilite prin raportare la grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele şi recomandările exprimate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa în materia restituirii proprietăţilor. Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunţării de către instanţa europeană a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care au fost reţinute în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Curtea Constituţională a reţinut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menţionată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privinţa mijloacelor prin care să îndeplinească obligaţiile juridice impuse şi să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. 25. Totodată, Curtea Constituţională a remarcat jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg prin care aceasta a reamintit că imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale, de pe piaţă, a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunţată în Cauza Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 şi următoarele]. 26. Invocând jurisprudenţa sa anterioară în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Curtea a mai reţinut că modul de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. 27. Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat - având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile instituite prin Legea nr. 165/2013, şi anume regulile de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene constrângătoare şi de un control judecătoresc efectiv - că legea menţionată oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru remedierea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeaşi cauză, instanţa de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, că măsurile de amenajare a plăţii creanţelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătoreşti definitive - cum ar fi eşalonarea plăţii acestora -, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile şi încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică şi realizarea unui just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent şi prin grija pe care autorităţile au demonstrat-o în executarea acestuia (a se vedea, în acest sens, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 174 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016). 28. Mai mult, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragrafele 23 şi 24, dacă printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăţilor, se numără şi plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), prin Legea nr. 165/2013, statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând însă doar sistemul de referinţă al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obţinute de către persoanele îndreptăţite, aceasta este o măsură proporţională cu scopul legitim urmărit (constând în menţinerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecinţelor produse, valenţele unei plafonări. Prin decizia menţionată, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanţa sa, deoarece nu îi pune în pericol existenţa şi efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obţinut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituţie. 29. Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, respectiv art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017. 30. De asemenea, în prezenta cauză, în legătură cu invocarea încălcării principiului constituţional al egalităţii în drepturi, sub aspectul cuantumului reparaţiei acordate, în funcţie de momentul soluţionării notificărilor, respectiv înainte sau după modificarea textului de lege criticat prin Legea nr. 111/2017, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia: „Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective“ (Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la prezenta cauză, inegalitatea de tratament juridic nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, paragraful 19). Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea a arătat că respectarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). 31. Totodată, prin Decizia nr. 798 din 4 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2021, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată, instituind evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare prin raportare la caracteristicile tehnice ale acestuia şi la categoria de folosinţă existentă la data preluării, nu reprezintă o măsură de plafonare a măsurilor reparatorii acordate prin actul normativ criticat, ci, în realitate, constituie o transpunere legislativă a principiului restitutio in integrum, scopul urmărit fiind acela ca măsura reparatorie acordată să corespundă cu valoarea reală a imobilului, prin raportarea obiectivă la datele tehnice de identificare ale acestuia de la data preluării abuzive. 32. Referitor la invocarea, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, a Hotărârii din 26 februarie 2019, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ana Ionescu şi alţii împotriva României, Curtea reiterează cele constatate în jurisprudenţa sa, respectiv Decizia nr. 645 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 27 februarie 2020, în sensul că cele statuate în cuprinsul acesteia nu sunt incidente în cauză, întrucât există diferenţe esenţiale între circumstanţele de fapt şi de drept ce au caracterizat cererile examinate de instanţa europeană în cauza amintită şi cele care rezultă din aplicarea Legii nr. 165/2013. Astfel, în hotărârea menţionată, Curtea europeană a decis că a avut loc o încălcare a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi a obligat statul român la plata de despăgubiri băneşti cu titlu de reparaţie a prejudiciului material suferit de reclamanţi, întemeindu-şi raţionamentul pe constatarea că aceştia obţinuseră hotărâri judecătoreşti definitive care statuau că naţionalizarea de către fostul regim comunist a proprietăţilor lor fusese nelegală şi că aceştia nu au încetat să fie titularii legitimi ai respectivelor proprietăţi, dar nu au putut redobândi posesia asupra proprietăţilor întrucât acestea din urmă fuseseră vândute de către stat unor terţe părţi. Relevant este şi faptul că reclamanţii nu primiseră nici compensaţii pentru respectivele proprietăţi. Situaţia reclamanţilor din Cauza Străin şi alţii împotriva României, precum şi a reclamanţilor Rodan din Cauza Preda şi alţii împotriva României - ambele menţionate în Cauza Ana Ionescu şi alţii împotriva României - este similară, în sensul că, pe lângă refuzul restituirii în natură ca urmare a constatării pe cale judecătorească a bunei-credinţe a dobânditorilor foşti chiriaşi ai imobilelor în litigiu, reclamanţilor nu li s-a acordat niciun fel de despăgubire. Or, observaţia Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la lipsa de eficacitate a legilor de restituire a proprietăţii, incluzând Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 165/2013, a fost făcută în acest context specific, al absenţei totale a despăgubirilor în cauze în care existau titluri de proprietate valide concurente (Cauza Ana Ionescu şi alţii împotriva României, paragraful 23). 33. Aşadar, constatările Curţii europene nu pot fi incidente în cauză, în condiţiile în care obiectul proceselor în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate este fundamental diferit de situaţiile litigioase avute în vedere de instanţa europeană de contencios al drepturilor omului. În cauzele aflate pe rolul instanţelor care au sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate nu se pune problema lipsei totale a despăgubirilor, ci acestea poartă asupra cuantumului despăgubirilor acordate prin decizii ale Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, potrivit Legii nr. 165/2013, în compensare pentru imobile preluate în mod abuziv de statul român în timpul regimului comunist, fiind prin ipoteză diferite de cele avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea mai sus amintită. 34. În ceea ce priveşte susţinerea că neacordarea unor despăgubiri echivalente valorii reale a imobilului este similară unei exproprieri nelegale, fără justă şi prealabilă despăgubire, arătându-se că principiul justei despăgubiri statuat de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 3 martie 2015, ar fi aplicabil, pentru identitate de raţiune, şi în cauza de faţă, Curtea constată că nu poate fi reţinută. Astfel, prin aceeaşi decizie mai sus citată (Decizia nr. 645 din 17 octombrie 2019, paragraful 33), Curtea a observat că soluţia pronunţată prin decizia invocată în motivarea criticii de neconstituţionalitate vizează o reglementare normativă aplicabilă unei ipoteze concrete diferite de cea în considerarea căreia a fost adoptată Legea nr. 165/2013. Astfel, în acel caz, controlul de constituţionalitate a purtat asupra prevederilor art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, Curtea apreciind cu privire la momentul la care trebuie stabilit preţul imobilului, respectiv cel al transferului dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator, astfel încât despăgubirea să poată fi considerată justă, în concordanţă cu prevederile art. 44 alin. (6) din Constituţie. Or, aplicarea prin analogie a unui raţionament similar în ceea ce priveşte stabilirea valorii despăgubirilor potrivit Legii nr. 165/2013 ar relativiza această operaţiune, creând discrepanţe între despăgubirile calculate pentru fiecare persoană îndreptăţită în parte. Legea nr. 165/2013 a contracarat acest posibil neajuns, instituind un sistem unitar de stabilire a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv în timpul regimului comunist, raportânduse la un reper cert, existent la momentul intrării în vigoare a legii, şi anume grila notarilor. Faptul că menţinerea şi în prezent a aceluiaşi sistem ar dezavantaja persoanele ale căror dosare au fost soluţionate la un moment de timp mai îndepărtat de cel menţionat este o problemă de apreciere subiectivă, pe care Curtea Constituţională nu o poate controla. Tot astfel, pretinsele diferenţe dintre grilele notarilor existente în diverse judeţe nu reprezintă chestiuni de constituţionalitate care să poată forma obiectul controlului instanţei de contencios constituţional. 35. Având în vedere că cele reţinute prin deciziile la care s-a făcut mai sus referire îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată. 36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristiana-Alice Altendorfer în Dosarul nr. 19.001/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, de Ioana Floarea Beniog, Cătălin Barbu Bengeanu, Maria Cătălina Bengeanu şi Maria Bengeanu în Dosarul nr. 28.068/3/2018 al aceleiaşi instanţe, de Adrian Corneliu Iancu şi Daniel Sabin Iancu în dosarele nr. 2.948/117/2019 şi nr. 4.628/117/2019 ale Tribunalului Cluj - Secţia civilă, de Luana-Florentina-Antonia Ghica în Dosarul nr. 1.101/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Domnica Vidan, George Adrian Vidan şi Ion Vidan în Dosarul nr. 13.216/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea - Conferinţa Muntenia din Bucureşti în Dosarul nr. 31.834/3/2018 al aceleiaşi instanţe şi de Carol Fiacsko în Dosarul nr. 27.968/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, Tribunalului Cluj - Secţia civilă, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
