Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 186 din 31 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi ale art. 79^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 109^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 186 din 31 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi ale art. 79^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 109^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 876 din 6 septembrie 2022

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi ale art. 79^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 109^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Varadi Gheiza în Dosarul nr. 56/35/CA/2018-P.I. al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.071D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât aceasta nu constituie o veritabilă excepţie, având în vedere că vizează chestiuni ce ţin de interpretarea legii în funcţie de contextul particular al speţei, aspect ce excedează competenţelor instanţei de contencios constituţional.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 27 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 56/35/CA/2018-P.I., Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi ale art. 79^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 109^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Varadi Gheiza într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită anularea unor decizii de impunere privind anumite obligaţii fiscale prevăzute de dispoziţiile criticate.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate nu întrunesc cerinţele de calitate a legii impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi conturate prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale, din moment ce nu cuprind nicio prevedere referitoare la conducerea contabilităţii, înregistrarea fiscală, depunerea declaraţiilor etc. Se arată că şi dacă s-ar fi dorit să se plătească impozitul pe veniturile din alte surse în perioada de referinţă 2011-2012, nu ar fi fost efectiv posibil, întrucât nu a existat un cadru legal în acest sens. De altfel, în virtutea prevederilor criticate, persoana fizică este obligată să aştepte verificarea fiscală a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi să suporte plata obligaţiilor fiscale şi a accesoriilor, neavând la dispoziţie vreun indiciu din care să reiasă: că neachitarea unui impozit suplimentar cu privire la veniturile obţinute din surse neidentificate ar contraveni legislaţiei în vigoare la data obţinerii respectivelor venituri, în condiţiile în care acestea sunt impozitate prin stopaj la sursă; care ar fi modalitatea prin care contribuabilul ar putea în mod concret să îşi corecteze o conduită presupus nelegală. Nu a existat niciun moment posibilitatea de a prevedea şi de a determina tratamentul fiscal aplicabil în astfel de situaţii, existând eventualitatea unor interpretări diametral opuse ale textelor de lege. Astfel, dispoziţiile art. 78 alin. (2) din codul fiscal definesc veniturile din alte surse ca fiind orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a)-h), altele decât veniturile neimpozabile; art. 79 din acelaşi cod reglementează calculul impozitului şi termenul de plată; veniturile din surse neidentificate, reglementate prin art. 79^1 din Codul fiscal, sunt tot venituri din alte surse, cu atât mai mult cu cât sunt prevăzute în capitolul care legiferează veniturile din alte surse; în plus, conform art. 41 lit. i) din Codul fiscal, sunt supuse impozitului pe venit şi veniturile din alte surse, definite conform art. 78 şi 79^1 din acelaşi cod. Cu toate acestea, în interpretarea organelor fiscale, dispoziţiile art. 79^1 din Codul fiscal ar reprezenta o ipoteză distinctă de aplicare a impozitului pe venit, care nu s-ar identifica cu impozitarea veniturilor din alte surse, în ceea ce priveşte modalitatea de impozitare. Prin urmare, nu ar fi aplicabilă regula stopajului la sursă.
    6. Faţă de această împrejurare, se susţine că prevederile art. 78 alin. (2) şi ale art. 79^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 109^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum au fost introduse prin art. I pct. 29 şi art. IV pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010, sunt neconstituţionale, fiind contrare şi dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi (8), art. 56 alin. (2) şi (3), art. 137 alin. (1) şi art. 139, deoarece: au fost aplicate retroactiv de către organele fiscale; stabilirea unui impozit pe veniturile din alte surse nu este proporţională, rezonabilă şi echitabilă atât timp cât legea nu instituie un cadru organizat pentru perceperea acestuia, iar, în plus, impozitarea veniturilor din alte surse poate genera o dublă impozitare; nu îndeplinesc cerinţa privind stabilirea impozitului prin lege, în măsura în care nu sunt indicate în concret categoriile de venituri supuse impozitării, deductibilităţile acceptate, modul şi termenele de plată -elemente esenţiale în stabilirea unui impozit; încalcă prezumţia dobândirii caracterului licit al bunurilor, instituită prin Constituţie, în măsura în care se interpretează că orice venituri a căror sursă nu a fost identificată se prezumă că au fost sustrase de la impozitare. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    7. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele criticate nu contravin normelor constituţionale invocate în susţinerea acesteia, astfel: prevederile legale în discuţie nu pun probleme sub aspectul accesibilităţii legii, aceasta fiind asigurată prin publicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I; dispoziţiile au un conţinut clar şi previzibil; modul de reglementare concret a unui impozit nu are relevanţă în ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţelor cuprinse în art. 139 alin. (1) şi art. 44 din Constituţie; nu se pune problema încălcării aşezării juste a sarcinilor fiscale, din moment ce contribuabilii au posibilitatea de a face dovada provenienţei veniturilor impozabile, cu consecinţa impozitării conform legii pentru fiecare venit în parte, şi nici a prezumţiei dobândirii licite a averii, întrucât această prezumţie nu împiedică impozitarea veniturilor realizate de către cetăţeni; instituirea unui impozit pentru toate veniturile realizate nu înseamnă că veniturile ar fi prezumate ca fiind dobândite ilicit.
    8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. (2) şi ale art. 79^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, precum şi ale art. 109^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Dispoziţiile art. 79^1 din Legea nr. 571/2003 şi ale art. 109^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 au fost introduse prin art. I pct. 29 şi art. IV pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010, iar, în dinamica legislativă, prevederile criticate au suferit diferite evenimente legislative, fiind modificate şi completate prin mai multe acte normative şi, ulterior, abrogate prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, respectiv prin art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015. Având în vedere contextul în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, motivarea acesteia, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie şi cea prin care se statuează că trebuie să se ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate (Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006), precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispoziţiile criticate în forma indicată prin încheierea de sesizare şi astfel cum au fost introduse prin art. I pct. 29 şi art. IV pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010. Dispoziţiile criticate au următoarea redactare:
    - Art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003: „(2) Venituri din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a)-h), altele decât veniturile neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu, precum şi cele enumerate prin normele metodologice elaborate în aplicarea prezentului articol.“;
    – Art. 79^1 din Legea nr. 571/2003: „Orice venituri constatate de organele fiscale, în condiţiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată se impun cu o cotă de 16% aplicată asupra bazei impozabile ajustate pe baza procedurilor şi metodelor indirecte de reconstituie a veniturilor sau cheltuielilor. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului şi al accesoriilor.“;
    – Art. 109^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003:
    "(1) Organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscală prealabilă documentară a ansamblului situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit reglementat de titlul III din Codul fiscal, în condiţiile prezentului cod, care se aplică în mod corespunzător.
(2) Prin situaţie fiscală personală se înţelege totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a altor elemente de natură să determine starea de fapt fiscală reală a contribuabilului pe perioada verificată.
(3) Verificarea prevăzută la alin. (1) constă în compararea între, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit şi, pe de altă parte, situaţia fiscală personală a contribuabilului.
(4) Dacă organul fiscal constată o diferenţă semnificativă între, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit şi, pe de altă parte, situaţia fiscală personală, acesta continuă verificarea prevăzută la alin. (1) prin comunicarea avizului de verificare şi stabileşte baza impozabilă ajustată prin utilizarea metodelor indirecte prevăzute la alin. (6). Diferenţa este semnificativă dacă între veniturile estimate calculate în baza situaţiei fiscale personale şi veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit este o diferenţă mai mare de 10%, dar nu mai puţin de 50.000 lei.
(5) În situaţia în care organul fiscal constată diferenţe semnificative conform alin. (4), acesta solicită contribuabilului prezentarea, în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sancţiunea decăderii, de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia sa fiscală. Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea justificată a contribuabilului, cu acordul organului fiscal.
(6) Metodele indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt următoarele:
    a) metoda sursei şi cheltuirii fondului. Metoda constă în compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate în perioada supusă verificării;
    b) metoda fluxurilor de trezorerie. Metoda constă în analiza conturilor bancare şi a fluxurilor de numerar pentru a stabili mişcările de disponibilităţi băneşti şi asocierea acestora cu sursele de venit şi utilizarea lor;
    c) metoda patrimoniului. Metoda constă în determinarea venitului impozabil pe baza creşterii valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe parcursul unui an fiscal. Creşterea sau descreşterea valorii patrimoniului net se determină prin compararea valorii patrimoniului net la începutul perioadei cu cea de la sfârşitul perioadei.
(7) Procedura de aplicare a metodelor indirecte prevăzute la alin. (6) se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(8) Obligaţia de păstrare a secretului fiscal prevăzută la art. 11 se aplică funcţionarilor publici implicaţi în procedura de verificare a situaţiei fiscale personale."

    12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) - Principiul legalităţii (în componenta privind calitatea legii), art. 15 alin. (2) - Principiul neretroactivităţii, art. 44 alin. (1) şi (8) - Dreptul de proprietate privată, art. 56 alin. (2) şi (3) - Contribuţii financiare, art. 137 alin. (1) - Sistemul financiar şi art. 139 - Impozite, taxe şi alte contribuţii.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, astfel cum este formulată, critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizează, în realitate, pe de o parte, o omisiune legislativă şi, pe de altă parte, interpretarea şi aplicarea normelor de către autorităţile şi instituţiile cu atribuţii în ceea ce priveşte stabilirea veniturilor din alte surse, impozitarea veniturilor a căror sursă nu a fost identificată şi verificarea persoanelor fizice în materie fiscală.
    14. În ceea ce priveşte completarea textului de lege criticat, Curtea constată că o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.
    15. În ceea ce priveşte interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, aspect ce se circumscrie atribuţiilor subiecţilor îndrituiţi cu aplicarea legii, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Or, în speţa de faţă este vorba despre aplicarea prevederilor Codului fiscal, coroborate cu cele ale Codului de procedură fiscală, în ceea ce priveşte identificarea şi impozitarea unor venituri din alte surse sau a unor venituri identificate ca fiind impozabile a căror sursă nu a fost identificată, precum şi dreptul de a efectua o verificare fiscală prealabilă documentară a ansamblului situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit reglementat de Codul fiscal. În virtutea rolului constituţional al instanţelor de judecată, revine acestora competenţa de a stabili anumite chestiuni de fapt aplicabile speţei în funcţie de contextul legislativ, de probatoriul administrat şi de principiile aplicabile în materie fiscală. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, context în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit competenţei sale, poate da o interpretare legii pentru a putea fi aplicată unitar de către celelalte instanţe judecătoreşti.
    16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi ale art. 79^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 109^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Varadi Gheiza în Dosarul nr. 56/35/CA/2018-P.I. al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2022.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 186 din 31 martie 2022

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 186 din 31 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi ale art. 79^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 109^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 186 din 31 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi ale art. 79^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 109^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală