Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 alOrdonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Oana Popescu în Dosarul nr. 905/30/2018 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 656D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 910D/2018 şi nr. 1.289D/2018, având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate cu un obiect parţial identic. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Laura Tănase în Dosarul nr. 560/36/2017 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Andrei Muntmark în Dosarul nr. 562/36/2017 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepţiilor de neconstituţionalitate din cele două dosare, avocata Daciana Popa, cu împuternicire avocaţială depusă la dosare, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea pune în discuţie din oficiu conexarea celor două dosare la dosarul nr. 656D/2018. Avocata Daciana Popa şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. 6. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 910D/2018 şi nr. 1.289D/2018 la Dosarul nr. 656D/2018, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatei Daciana Popa, care solicită admiterea excepţiei aşa cum a fost formulată. În opinia acesteia, se încalcă art. 15 din Constituţie privind neretroactivitatea legii. Menţionează, pentru început, că cei 2 autori ai excepţiei pe care îi reprezintă au primit indemnizaţia pentru creşterea copilului începând cu luna iulie 2016 în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, aceasta fiind stabilită la un cuantum de 85% din contribuţiile realizate pe 12 luni. Prin intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 cuantumul indemnizaţiilor se plafonează începând cu septembrie 2017, fără să se ţină seama de criteriul avut în vedere de legiuitor la instituirea acestora, respectiv naşterea copiilor începând cu 1 ianuarie 2011. Reprezentanta autorilor arată că, în temeiul art. 15 din Constituţie, prevederile criticate ar trebui să se aplice doar în cazul indemnizaţiilor pentru creşterea copiilor născuţi după intrarea lor în vigoare şi nu indemnizaţiilor pentru creşterea copiilor născuţi anterior intrării lor în vigoare, în intervalul ianuarie 2011-august 2017. 8. Reprezentanta autorilor mai apreciază că se încalcă şi principiul nediscriminării deoarece, prin impunerea criteriului valoric care se încearcă a fi implementat prin dispoziţiile criticate, beneficiarii indemnizaţiilor de creştere a copilului sunt trataţi în mod diferit în funcţie de situaţia lor socială, fiind încălcate dispoziţiile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 care precizează criteriul care condiţionează instituirea acestui drept, adică naşterea copilului după data de 1 ianuarie 2011, dispoziţii care nu au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017. 9. Plecând de la aceste observaţii, consideră că, referitor la aplicarea măsurii plafonării şi la situaţia copiilor născuţi anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, se încalcă şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, dar şi art. 44,art. 11 şi art. 148 din Constituţie cu privire la principiul securităţii. În final, mai arată că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 vin în conflict cu prevederile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 nu a modificat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 în aşa fel încât plafonarea să se aplice şi pentru situaţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 anterior intrării sale în vigoare. 10. Reprezentantul Ministerului Public solicită, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei, deoarece se critică modul de interpretare a legii de către instanţele judecătoreşti. În subsidiar, se solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu are natură constituţională, nefiind un drept contributiv, legiuitorul fiind îndreptăţit să stabilească cuantumul acesteia. Legea nu se aplică retroactiv, nefiind vorba despre un drept contributiv. Mai mult, în legislaţia europeană s-a stabilit că statele au dreptul de a stabili un anumit cuantum al indemnizaţiei. În România acest cuantum este ridicat, motiv pentru care apreciază că nici celelalte critici nu sunt fundamentate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 11. Prin Încheierea din 26 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 905/30/2018, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Oana Popescu şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 656D/2018. 12. Prin Încheierea din 10 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 560/36/2017, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Laura Tănase şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 910D/2018. 13. Prin Încheierea din 14 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 562/36/2017, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Andrei Muntmark şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.289D/2018. 14. Excepţia a fost invocată în cauze având ca obiect acordarea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copiilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. 15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul Curţii nr. 656D/2018, se arată că politica naţională de egalitate a şanselor presupune ca toate persoanele care se află în aceeaşi situaţie juridică, respectiv părinţii activi pe piaţa muncii, să nu fie supuse unor tratamente diferite care să determine rezultate diferite. Cu toate acestea, în fapt, modificările repetate aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 relevă o politică a statului imprevizibilă, incorectă şi discriminatorie. 16. Plafonarea instituită de dispoziţiile criticate are ca efect, în opinia autoarei, discriminarea persoanelor active pe piaţa muncii care au realizat venituri mai mari şi care au achitat impozitul corespunzător, având în vedere că nu este oferită nicio raţiune pentru adoptarea acestei măsuri. 17. Este criticată din perspectiva art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi a art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, justificarea urgenţei măsurii adoptate, respectiv enunţul că „În absenţa acestei măsuri ar trebui ajustate alte beneficii de asistenţă socială ale căror cuantumuri nu sunt la un nivel ridicat şi care ar afecta un număr de peste 2 milioane de persoane, faţă de 1.100 cât ar fi afectate prin plafonarea indemnizaţiei pentru creşterea copiilor“. Astfel, în opinia autoarei, categoriile de persoane indicate în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 se află, în realitate, în situaţii analoage, nefiind raţional şi obiectiv tratamentul diferenţiat al acestora. De asemenea, măsura criticată este discriminatorie având în vedere şi faptul că, în perioada concediului de creştere a copilului, persoanele discriminate se află în imposibilitatea de a realiza alte venituri, au nevoi mai mari, întrucât din aceeaşi sursă de venit trebuie să trăiască şi părintele şi copilul. De asemenea, măsura este discriminatorie şi din cauza faptului că aceste persoane au realizat o contribuţie substanţială la bugetul statului în perioada activă, în considerarea principiului solidarităţii sociale, potrivit căruia participanţii la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor prevăzute de lege. 18. În final, autoarea arată că nu solicită Curţii să modifice sau să completeze dispoziţiile criticate, ci doar să constate neconstituţionalitatea acestora. 19. În dosarele Curţii nr. 910D/2018 şi nr. 1.289D/2018, se arată că prevederile criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate în măsura în care se aplică inclusiv persoanelor ai căror copii s-au născut anterior intrării lor în vigoare şi care au dobândit cu bună-credinţă dreptul la indemnizaţie, prin raportare la nivelul contribuţiei de asigurări sociale plătite la bugetul de stat în perioada în care acestea au activat la locul de muncă. O asemenea măsură faţă de persoanele cărora li s-a acordat anterior indemnizaţia de creştere a copilului, raportat la nivelul contribuţiei de asigurări sociale plătite la bugetul de stat, nu este prevăzută de lege, astfel încât este contrară dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 20. Se mai arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 a fost emisă cu exces de putere, în sensul dat acestei noţiuni de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, respectiv cu încălcarea principiului legalităţii, care poate fi dedus din prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 21. Potrivit autorilor, prevederile criticate nu respectă principiul previzibilităţii, consacrat la nivel comunitar şi a cărui îndeplinire cu bună-credinţă se impune în temeiul art. 11 alin. (1) din Constituţie. Încălcarea acestui principiu se datorează faptului că acestea se aplică şi contribuabililor care beneficiau de indemnizaţia pentru creşterea copilului, anterior intrării lor în vigoare, într-un cuantum care depăşea suma de 8.500 lei. 22. Prevederile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece cetăţenii care urmăresc fiscalizarea veniturilor şi plata impozitelor corespunzătoare acestora sunt trataţi în mod discriminatoriu faţă de cei care fie nu declară în mod integral veniturile, fie obţin venituri mai mici. Indemnizaţia pentru creşterea copilului nu ar trebui să se acorde în funcţie de nivelul veniturilor celor care beneficiază de ea. De asemenea, se arată că politicile sociale trebuie să aibă în vedere contribuţia fiecărei persoane şi în raport cu aceasta să se asigure indemnizaţiile pentru creşterea copilului. În sfârşit, se mai susţine că, în fapt, aplicarea dispoziţiilor criticate produce haos în ordinea de drept, prin defavorizarea absolută a unui grup de persoane care contribuie cu bună-credinţă la bugetul asigurărilor sociale. 23. Cu referire la art. 44 din Constituţie, se arată că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului reprezintă un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi că, din acest motiv, prevederile criticate nu pot viza şi persoanele ai căror copii s-au născut înainte de intrarea lor în vigoare. 24. Mai departe, se arată că nu sunt respectate nici exigenţele art. 53 din Constituţie, măsura criticată fiind o ingerinţă în dreptul de proprietate privată. 25. În sfârşit, în opinia autorilor sunt încălcate şi prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece domeniul vizat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 trebuia să fie reglementat prin lege organică. În susţinere, sunt invocate prevederile art. 73 alin. (3) lit. t) din Constituţie, potrivit cărora „Prin lege organică se reglementează:... celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice“, şi se menţionează că „În cuprinsul acestor domenii asupra cărora se instituie prevederi prin legi organice sunt menţionate pe cale doctrinară şi dispoziţiile art. 52 alin. (2), respectiv art. 44 alin. (2) din Constituţie, a căror incidenţă se constată prin emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017“. 26. De asemenea, în opinia autorilor, prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 retroactivează, deoarece prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 nu au suferit niciodată modificări, fiind raportate la momentul naşterii copiilor, respectiv 1 ianuarie 2011. Astfel, persoanele ai căror copii s-au născut în intervalul 1 ianuarie 2011-7 august 2017 nu pot fi afectate de dispoziţiile criticate, acestea fiind aplicabile persoanelor ai căror copii s-au născut începând cu 7 august 2017, în condiţiile în care Guvernul a apreciat că unul dintre criteriile relevante pentru acordarea indemnizaţiei este cel referitor la momentul naşterii copilului. Autorii excepţiei trebuie să beneficieze în continuare de prevederile care le-au fost aplicabile la data la care s-a născut dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului, drepturile dobândite în temeiul acestora având natura unor drepturi câştigate, care nu pot fi atinse în mod retroactiv de dispoziţiile criticate. 27. Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul garantat constituţional, respectiv cel referitor la concediul de maternitate plătit, este distinct de dreptul reglementat de dispoziţiile criticate, respectiv dreptul la acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, care, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nu are natura unui drept fundamental. De asemenea, critica întemeiată pe prevederile art. 16 din Constituţie este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate se aplică tuturor persoanelor vizate de acestea, nefiind instituite diferenţieri lipsite de justificare legală. 28. Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 respectă exigenţele constituţionale prevăzute la art. 115 alin. (4) referitor la condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă, iar prevederile criticate nu încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. De asemenea, arată că indemnizaţia de creştere a copilului nu se raportează la valoarea contribuţiei pe care o datorează o persoană activă pe piaţa muncii, iar cuantumul acesteia poate fi dimensionat de legiuitor în funcţie de posibilităţile bugetare, precum şi faptul că dispoziţiile criticate respectă exigenţele de claritate a legii. 29. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile criticate nu înlătură dreptul subiectiv al titularului privind indemnizaţia de creştere a copilului minor, ci limitează cuantumul său superior la o sumă fixă. În aceste condiţii instanţa apreciază că demersul efectuat s-a încadrat în limitele constituţionale, deoarece ordonanţa de urgenţă astfel emisă a fost aprobată ulterior prin lege organică, fiind, astfel, îndeplinite condiţiile art. 115 din Constituţie. 30. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 31. Avocatul Poporului arată, în Dosarul Curţii nr. 656D/2018, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sprijinindu-se, în susţinere, pe jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la lipsa caracterului constituţional al dreptului la indemnizaţia pentru creşterea copilului. De asemenea, arată că prevederile criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice. 32. În plus, aşa cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului nu este unul contributiv, ci doar adresat părinţilor activi pe piaţa muncii, iar plata impozitului pe venit nu reprezintă o contribuţie pentru acoperirea unui risc şi sumele astfel colectate la bugetul de stat asigură cheltuielile generale din sănătate, educaţie, alte drepturi de asigurări etc., inclusiv plata acestui drept. 33. În Dosarul Curţii nr. 1.289D/2018, Avocatul Poporului menţionează că îşi menţine punctul de vedere aşa cum a fost reţinut în deciziile Curţii nr. 186 din 26 mai 2020 şi nr. 362 din 16 iunie 2020. 34. Luând în considerare modele europene în privinţa acordării formelor de sprijin pentru perioada concediului de creştere a copilului, ţinând cont de faptul că, pentru plata drepturilor de indemnizaţie pentru creşterea copilului în anul 2017, bugetul alocat nu poate acoperi necesarul de 3,4 miliarde lei, în condiţiile menţinerii deficitului bugetar sub 3% şi având în vedere faptul că bugetul alocat Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale nu poate acoperi plata tuturor drepturilor de asistenţă socială gestionate, pentru asigurarea drepturilor de asistenţă socială de natura alocaţiei de stat pentru copii, a ajutoarelor şi a alocaţiilor acordate categoriilor defavorizate, a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, este necesară ajustarea cheltuielii bugetare prin modificarea unor programe de asistenţă socială care afectează un număr redus de persoane, dar care implică o cheltuială bugetară mare. 35. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile avocatei, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 36. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 37. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, aprobată prin Legea nr. 261/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.011 din 20 decembrie 2017, care au următorul cuprins: - Art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017: „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 2, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: «(2) Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată şi nici mai mare de 8.500 lei.»“; – Art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017: „Prevederile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017“. 38. Observând că art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, criticat în cauza de faţă, a modificat art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 şi că acest din urmă articol a mai fost modificat, ulterior, de art. IV pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 16 noiembrie 2017, Curtea reaminteşte că, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din ordonanţe de urgenţă ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Prin urmare, Curtea este legal sesizată din perspectiva art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea [...] unei dispoziţii [...] dintr-o ordonanţă în vigoare [...]“. 39. În plus, având în vedere că sunt formulate şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă, care vizează modalitatea de adoptare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, în ansamblu, şi ale art. I pct. 1 şi art. II, în special. 40. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la standardele de calitate a legii, ale art. 11 alin. (1) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, coroborat cu art. 4 referitor la cetăţenii români, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la concediul de maternitate plătit, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 115 alin. (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţei de urgenţă, ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, precum şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind egalitatea tuturor oamenilor în faţa legii. 41. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că motivele de neconstituţionalitate extrinsecă trebuie interpretate în sensul că materia reglementată de actul normativ care conţine dispoziţiile criticate în cauza de faţă trebuia să fie reglementată prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. t) din Constituţie. Cu toate acestea, Curtea reţine că, potrivit art. 115 alin. (5) ultima teză din Constituţie, „Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)“. Prin urmare, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă şi în materia legilor organice. Această concluzie este independentă de răspunsul la întrebarea dacă materia reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 este sau nu o materie care, potrivit Constituţiei, trebuie să fie reglementată prin lege organică. În plus, invocarea de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate a art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit căruia „Ordonanţele de urgenţă [...] nu pot afecta [...] drepturile, libertăţile [...] prevăzute de Constituţie [...]“, este irelevantă, întrucât, aşa cum se va vedea în continuare, dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept prevăzut de Constituţie. 42. Cu referire la criticile formulate din perspectiva art. 16 din Constituţie, Curtea observă, în prealabil, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, în forma sa actuală, instituie dreptul la concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi la o indemnizaţie lunară pe perioada acestui concediu. Statul este obligat să acorde această indemnizaţie dacă beneficiarii ei îndeplinesc următoarele condiţii: copiii se nasc începând cu data de 1 ianuarie 2011; în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, beneficiarii dreptului să fi realizat venituri; veniturile trebuie să fie supuse impozitării, potrivit Codului fiscal; veniturile să fi fost realizate timp de cel puţin 12 luni din intervalul de 2 ani anterior menţionat [a se vedea art. 1 şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010]. 43. În ceea ce priveşte cuantumul indemnizaţiei, dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, în forma criticată, stabilesc că acesta este de 85% din media veniturilor nete realizate. Acestea mai prevăd şi cuantumul minim al indemnizaţiei, respectiv că nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, precum şi cuantumul maxim, respectiv 8.500 lei. În cauza de faţă, este criticată doar instituirea cuantumului maxim al indemnizaţiei. 44. Curtea Constituţională a stabilit două reguli cu privire la dreptul la concediul pentru creşterea copilului şi la indemnizaţia aferentă. Mai întâi, referitor la natura lui, a statuat că indemnizaţia este o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarităţii sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiţii egale de creştere a copiilor (a se vedea deciziile nr. 597 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 13 ianuarie 2020, paragraful 16, şi nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012). Această prestaţie este, între altele, o expresie a statului social, respectiv a obligaţiei statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susţinerea cetăţenilor care, din motive obiective, se află în situaţii defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent. De asemenea, acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului poate fi privită şi ca o măsură de protecţie a copiilor, aşa cum dispune art. 49 alin. (1) din Constituţie (a se vedea deciziile nr. 597 din 10 octombrie 2019, precitată, paragraful 16, şi nr. 788 din 27 septembrie 2012, precitată). 45. A doua regulă statuată de Curte este aceea că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu are caracterul unui drept fundamental, nefiind nominalizat expres de Constituţie (a se vedea Decizia nr. 597 din 10 octombrie 2019, precitată, paragraful 16). În acest context, Curtea a subliniat că indemnizaţia pentru creşterea copilului depinde în mare măsură de contextul social şi economic în care este reglementată şi de resursele financiare pe care statul le poate aloca în această direcţie, acesta fiind liber ca, în funcţie de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conţinutul şi limitele acestuia, precum şi condiţiile în care poate fi acordat şi să le modifice, atunci când realităţile economice şi sociale o impun (a se vedea Decizia nr. 597 din 10 octombrie 2019, precitată, paragraful 16). 46. Tot în legătură cu faptul că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este consacrat expres în Constituţie, Curtea a mai reţinut că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor (Decizia nr. 597 din 10 octombrie 2019, precitată, paragraful 16, şi nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011). 47. În sfârşit, Curtea a mai arătat că legiuitorul va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi (Decizia nr. 597 din 10 octombrie 2019, precitată, paragraful 16). 48. Sintetizând această jurisprudenţă lipsită de echivoc, Curtea reţine că statul se bucură de o marjă foarte largă de apreciere în modul de reglementare a dreptului la acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului. 49. Astfel, Curtea reţine că plafonarea cuantumului maxim al indemnizaţiei la 8.500 lei este o măsură care se situează, în mod evident, în marja de apreciere a statului, deoarece, ţinând seama de natura şi scopul dreptului reglementat, este rezonabilă. Plafonarea cuantumului unei prestaţii de asistenţă socială cu caracter universal, întemeiată pe ideile de solidaritate socială şi stat social, ţine de însăşi natura unei asemenea prestaţii. Aşa cum a reţinut Curtea, o astfel de măsură urmăreşte un obiectiv limitat: să susţină cetăţenii care, din motive obiective, se află în situaţii defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent. Este inevitabil ca, de la caz la caz, o astfel de măsură să influenţeze în mod diferit situaţia fiecărui subiect în parte. 50. Prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu îl obligă pe legiuitor ca, în reglementările pe care le adoptă, să ţină seama până în cele mai mici detalii de particularităţile fiecărei categorii de subiecţi destinatari ai acestora. Astfel, nu i se poate imputa legiuitorului că nu a ţinut seama de faptul că, în fapt, plafonarea cuantumului indemnizaţiei va influenţa în mod diferenţiat situaţia destinatarilor acesteia. În concret, nu se poate susţine că legiuitorul a acţionat arbitrar, din cauza faptului că nu a ţinut seama că, ulterior intrării în concediul pentru creşterea copilului, persoanele care, anterior naşterii, aveau venituri mai mari de 8.500 lei, vor primi o indemnizaţie pentru creşterea copilului într-un cuantum mai mic. Măsura nu discriminează această categorie de persoane faţă de persoanele care, anterior intrării în concediul pentru creşterea copilului, aveau venituri mai mici de 8.500 lei, având în vedere tocmai obiectivul urmărit de legiuitor prin instituirea indemnizaţiei. Aşa cum recunosc atât Curtea Constituţională, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, examinarea tratamentului diferenţiat al unor categorii de subiecţi de drept se va face ţinând seama de obiectivul urmărit de emitentul măsurii respective. 51. Legiuitorul a plafonat cuantumul indemnizaţiei în mod nediferenţiat pentru toţi subiecţii de drept care îndeplinesc condiţiile acordării acesteia, fără să facă nicio trimitere la criteriul cuantumului veniturilor. Astfel, tuturor persoanelor care îndeplinesc condiţiile pentru acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului li se aplică acelaşi plafon maxim, cel de 8.500 lei. 52. De asemenea, este de reţinut că legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere semnificativă şi cu privire la suma concretă a plafonului. Cu alte cuvinte, Curtea Constituţională nu va putea examina în ce măsură legiuitorul ar fi trebuit să stabilească un alt cuantum, mai mare sau mai mic, decât cel de 8.500 lei sau să menţină soluţia anterioară modificărilor criticate, respectiv de acordare a indemnizaţiei în cotă de 85% din veniturile realizate, indiferent de cuantumul acestora, având în vedere că nu este plafonat cuantumul unui drept fundamental. 53. Cu referire la criticile întemeiate pe art. 15 alin. (2) şi art. 44 din Constituţie, Curtea reţine, în primul rând, că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului este un drept cu executare în timp şi cu o durată limitată, respectiv 2 ani sau, după caz, 3 ani, în cazul copiilor cu dizabilităţi. Aplicarea măsurii plafonării cuantumului maxim al indemnizaţiei în acest interval nu este însă retroactivă, câtă vreme se aplică de la data intrării în vigoare a actului normativ prin care a fost instituită măsura, respectiv 7 august 2017, şi până la data stingerii dreptului. Astfel, măsura se aplică doar pentru viitor, nu şi pentru trecut, fără să se aducă atingere prestaţiilor deja efectuate de către stat în intervalul care începe la data naşterii dreptului şi se încheie la data intrării în vigoare a măsurii plafonării cuantumului indemnizaţiei la 8.500 lei. 54. În al doilea rând, modul de stabilire a indemnizaţiei pentru creşterea copilului a fost modificat, începând cu data de 7 august 2017, prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017. Măsura introducerii unui plafon maxim al indemnizaţiei a fost luată în temeiul libertăţii pe care o are legiuitorul de a stabili acordarea dreptului la indemnizaţia pentru creşterea copilului, conţinutul şi limitele acestuia, precum şi condiţiile în care poate fi acordat şi să le modifice, atunci când realităţile economice şi sociale o impun (a se vedea Decizia nr. 597 din 10 octombrie 2019, precitată, paragraful 16). Din acest motiv, nu se poate spune că a fost încălcat dreptul de proprietate garantat de Constituţie referitor la indemnizaţie. 55. În plus, Curtea reţine că autorii excepţiei fac o confuzie între, pe de o parte, drepturi care se acordă în temeiul contribuţiilor realizate la bugetul asigurărilor sociale de stat, şi, pe de altă parte, drepturile pe care statul le acordă în exercitarea rolului pe care îl deţine în configurarea politicilor de protecţie şi asistenţă socială şi având în vedere valoarea statului social. Dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este acordat în temeiul contribuţiilor realizate la bugetul asigurărilor sociale de stat, aşa cum se acordă dreptul la pensie. Este adevărat că acordarea acestui drept este condiţionată de realizarea unor venituri impozabile, dar cuantumul indemnizaţiei nu reflectă acest fapt, aşa cum, prin natura lui, cuantumul pensiei, de exemplu, va reflecta cuantumul prestaţiilor realizate pe durata stagiului de cotizare, potrivit principiului contributivităţii. 56. În sfârşit, Curtea reţine că şi criticile autorilor întemeiate pe prevederile art. 53 din Constituţie sunt neîntemeiate, având în vedere că posibilitatea acordată de acestea legiuitorului de a limita exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi vizează drepturi sau libertăţi fundamentale, şi nu drepturi precum cel la primirea indemnizaţiei pentru creşterea copilului. 57. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Oana Popescu în Dosarul nr. 905/30/2018 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Laura Tănase în Dosarul nr. 560/36/2017 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Andrei Muntmark în Dosarul nr. 562/36/2017 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, în ansamblu, şi ale art. I pct. 1 şi art. II, în special, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 mai 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
