Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Ionel Mirea în Dosarul nr. 2.638/2/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.065D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât aceasta nu constituie o veritabilă excepţie, având în vedere că autorul acesteia solicită instanţei de contencios constituţional să se pronunţe cu privire la una dintre cele două interpretări date textului criticat de către Agenţia Naţională de Integritate şi de către instanţele judecătoreşti. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 19 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.638/2/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Ionel Mirea într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 161/2003. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că există starea de incompatibilitate şi în cazul exercitării simultane a funcţiei de primar sau viceprimar cu statuarea sau existenţa unor funcţii scriptice/formale de administrator într-o societate care nu a funcţionat niciodată şi/sau administratorul nu a luat nicio decizie cu privire la activitatea respectivei societăţi. Totodată, se menţionează faptul că, în temeiul prevederilor criticate, atât Agenţia Naţională de Integritate, cât şi instanţele judecătoreşti au emis două interpretări contradictorii. Astfel, în ceea ce priveşte calitatea de salariat în cadrul unei societăţi, Agenţia Naţională de Integritate şi instanţele judecătoreşti nu au reţinut nicio stare de incompatibilitate, în schimb, în ceea ce priveşte calitatea de administrator în cadrul societăţii - calitate ce nu a fost exercitată şi nu a produs niciun efect juridic, întrucât societatea nu a funcţionat niciodată, s-a considerat că există stare de incompatibilitate, deşi sunt aplicabile aceleaşi prevederi legale. Or, aceste interpretări conduc la încălcarea egalităţii în faţa legii. De asemenea, se consideră că textul criticat este neconstituţional prin lipsa reglementării unor situaţii clare în ceea ce priveşte efectele unei incompatibilităţi, întrucât noţiunea de incompatibilitate are în vedere interzicerea exercitării efective şi simultan a celor două atribuţii în discuţie care se exclud, astfel că lipsa exercitării acestora efectiv conduce la inexistenţa unei stări de incompatibilitate. Prin urmare, o altfel de interpretare conduce la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii şi instituie o restrângere a dreptului de a fi ales. De altfel, în cazul de faţă, spiritul legii este acela că simpla menţiune în acte a uneia dintre calităţi, respectiv de administrator, fără exercitarea efectivă a atribuţiilor ce derivă dintr-o asemenea calitate, nu poate conduce ca atare la o stare de incompatibilitate. Aceeaşi viziune a fost avută în vedere în art. 105 alin. (1) din Constituţie, prin care s-a reglementat că este incompatibilă funcţia unui membru al Guvernului cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial, întrucât incompatibilitatea se raportează la obţinerea unui beneficiu de pe urma desfăşurării activităţii salarizate sau comerciale. 6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate în susţinerea acesteia. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. În dinamica legislativă, partea introductivă a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 a fost modificată prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017. De asemenea, prevederile legale criticate au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 7 iunie 2017, fiind păstrată soluţia legislativă prin care se instituie anumite incompatibilităţi, însă s-au adus anumite precizări şi s-au adăugat anumite excepţii. Prin urmare, având în vedere contextul în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, motivarea acesteia, jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care se statuează că trebuie să se ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate (Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006), precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, astfel cum au produs efecte juridice în cauză, respectiv în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 87/2017, care au următorul cuprins: „(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: [...] d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;“. 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) - Criteriile privind nediscriminarea, ale art. 16 alin. (1) - Egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (1) şi (2) - Accesul liber la justiţie, ale art. 37 - Dreptul de a fi ales, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 105 alin. (1) - Incompatibilităţi. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul criticat dispune că funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice. Prin urmare, destinatarii normelor trebuie, în condiţiile legii şi în temenele stabilite, să opteze pentru una dintre cele două funcţii. 13. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că, prin critica formulată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, pe de o parte, vizează o modificare şi o completare a normelor legale în discuţie, în sensul de a fi inserate în concret toate funcţiile şi situaţiile care generează asemenea incompatibilităţi, iar, pe de altă parte, este nemulţumit de interpretarea şi aplicarea prevederilor legale de către autorităţile şi instituţiile îndrituite cu evaluarea şi stabilirea stărilor de incompatibilitate prevăzute de cadrul legislativ în materie, care, în practică, au reţinut existenţa unei stări de incompatibilitate în contextul în care funcţiile nu au fost deţinute/exercitate simultan, ci a existat numai o conjunctură scriptică şi formală a unor funcţii a căror exercitare simultană ar fi condus la o stare de incompatibilitate, chestiuni care au primit şi interpretări diferite realizate atât de către Agenţia Naţională de Integritate, cât şi de către instanţele judecătoreşti pe rolul cărora s-au aflat asemenea speţe. 14. În ceea ce priveşte modificarea şi completarea textului criticat, Curtea reţine că o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare, în virtutea art. 61 alin. (1) din Constituţie. 15. În acest context, Curtea învederează că stabilirea standardelor de integritate constituie o chestiune de oportunitate care intră în marja de apreciere a legiuitorului, desigur, cu respectarea prevederilor constituţionale care deja instituie asemenea incompatibilităţi, statul fiind dator să creeze toate premisele - iar cadrul legislativ este una dintre ele - pentru exercitarea funcţiilor sale de către persoanele care îndeplinesc anumite cerinţe de competenţă profesională şi probitate morală corespunzătoare acestora (Decizia nr. 104 din 6 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 mai 2018, paragraful 65). Astfel, în virtutea prerogativelor sale constituţionale, prin Legea nr. 87/2017, legiuitorul a stabilit în mod concret că funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu „exercitarea“ funcţiilor sau calităţilor prevăzute la lit. a)-d) ale art. 87 din Legea nr. 161/2003, iar prin Legea nr. 128/2017 a reconfigurat incompatibilităţile, permiţând exercitarea simultană a acestor funcţii cu cea deţinută ca urmare a îndeplinirii calităţii de reprezentant sau membru al consiliului de administraţie al unei entităţi economice din subordinea sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deţine participaţie, la unităţile şi instituţiile de învăţământ de stat sau confesionale şi la spitalele publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor reprezentanţi ai instituţiilor publice din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale şi care nu este retribuită. 16. În ceea ce priveşte interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a arătat că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Or, în speţa de faţă este vorba de aplicarea Legii nr. 161/2003 într-o procedură de verificare a unor incompatibilităţi, iar, în virtutea rolului constituţional al instanţelor de judecată, revine acestora competenţa de a stabili anumite chestiuni de fapt aplicabile speţei în funcţie de contextul legislativ şi de probatoriul administrat. 17. Astfel, referitor la aspectele de fapt ale situaţiei juridice a autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale incidente în materie, astfel încât soluţia pronunţată să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese (a se vedea în acest sens Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, şi Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017). 18. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, context în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate da o interpretare legii pentru a fi aplicată unitar de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale. 19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Ionel Mirea în Dosarul nr. 2.638/2/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
