Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea H.Essers - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 2.267/103/2015 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.853D/2017. 2. La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei prin avocat Cristian Dumitru Miheş, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Ştefan Mihail Popescu. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei, care arată că dispoziţiile art. 50 lit. e) din Legea nr. 53/2003 sunt neconstituţionale în măsura în care vor fi interpretate că produc o imunitate pentru liderii sindicali. Arată că, în speţă, Ştefan Mihail Popescu a primit convocatorul pentru cercetarea disciplinară, iar în aceeaşi zi, în calitate de preşedinte al sindicatului, a încheiat cu sine contractul de muncă, în calitate de salariat al acestei organizaţii. Această acţiune a urmărit obţinerea imunităţii prin suspendarea de drept a contractului individual de muncă încheiat cu autoarea excepţiei şi a făcut imposibilă cercetarea disciplinară de către aceasta. Se creează o diferenţă de tratament juridic nejustificată pentru liderii sindicali care au şi calitatea de salariaţi ai sindicatului şi cei care nu au această din urmă calitate ori reprezentanţii salariaţilor care nu beneficiază de o asemenea protecţie, iar declanşarea acestei imunităţi este exclusiv la dispoziţia celui vizat. Or, aceste situaţii sunt incompatibile cu art. 16, art. 44 şi art. 45 din Constituţie. În consecinţă, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi depune înscrisuri în vederea susţinerii acesteia. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât apreciază că autoarea acesteia solicită, în realitate, interpretarea textului de lege criticat în raport cu un alt text de lege, respectiv art. 49 alin. (6) din Legea nr. 53/2003, şi doar apoi cu privire la prevederile constituţionale. Arată că nici dispoziţiile art. 49, nici cele ale art. 50 din Codul muncii nu vorbesc despre suspendarea răspunderii disciplinare, ci doar despre suspendarea de drept a contractului individual de muncă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 22 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.267/103/2015, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea H.Essers - S.R.L. din Oradea. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 50 lit. e) din Codul muncii contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 45 privind activitatea economică, în măsura în care aplicarea acestora are drept consecinţă imposibilitatea exercitării prerogativei disciplinare împotriva unui salariat care ocupă o funcţie salarizată în cadrul sindicatului, pentru fapte care nu au legătură cu activitatea sindicală. În acest sens arată că imunitatea sindicală, în unele cazuri, cum este cel al unui membru în conducerea unui sindicat, poate fi activată după bunul plac al celui care doreşte să fraudeze legea, într-o înţelegere cu conducerea sindicatului. Astfel, preşedintele sindicatului poate avea la dispoziţie, în raport cu angajatorul, un instrument discreţionar, pe care îl poate utiliza oricând, respectiv îl poate menţine în vigoare atât timp cât este nevoie pentru a nu fi tras la răspundere disciplinară. În aceste condiţii, este înfrânt principiul constituţional al egalităţii în faţa legii atât în raport cu angajatorul, cât şi cu ceilalţi salariaţi, care nu pot beneficia de dispoziţiile art. 50 lit. e) din Codul muncii. 7. O altă consecinţă este aceea că angajatorul nu mai poate dispune de prerogativele dreptului de proprietate, respectiv nu mai poate desfăşura în mod previzibil o activitate economică. 8. Odată cu aplicarea prevederilor art. 50 lit. e) din Codul muncii devin incidente dispoziţiile art. 49 alin. (6) din Codul muncii, care prevăd că în cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, exceptând situaţiile în care contractul individual de muncă încetează de drept. Constatarea abaterilor disciplinare, precum şi aplicarea sancţiunilor disciplinare sunt o componentă importantă a dreptului la proprietate, precum şi a dreptului la desfăşurarea unei activităţi economice. În condiţiile în care această prerogativă disciplinară nu poate fi exercitată, ridicându-se impedimente unilaterale şi arbitrare din partea salariatului care urmează a fi cercetat prealabil disciplinar, acesta este la adăpost de eventuale sancţiuni de dreptul muncii. În cele din urmă, neexistând pericolul ori posibilitatea aplicării unei sancţiuni disciplinare, acesta poate avea conduite contrare legii, regulamentelor interne, atribuţiilor de serviciu, pentru că, atâta vreme cât acestea intră in sfera răspunderii disciplinare, nu va răspunde în niciun fel, beneficiind de imunitatea conferită de art. 50 lit. e) din Codul muncii. 9. Codul muncii acordă protecţie salariaţilor care desfăşoară activitate sindicală ca reprezentanţi aleşi în organele de conducere ale sindicatelor, în condiţiile art. 220, dar această protecţie se acordă pe toată durata exercitării mandatului şi pentru aspecte care ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate. 10. În susţinerea celor mai sus arătate, autoarea excepţiei invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 814 din 24 noiembrie 2015, paragrafele 37 şi 38. 11. Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 12. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 13. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Astfel, arată că, deşi autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16, art. 44 şi art. 45 din Constituţie, critica de neconstituţionalitate nu este motivată sub aspectul pretinsului raport de contrarietate dintre art. 50 lit. e) din Codul muncii şi aceste texte constituţionale, ceea ce contravine art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Totodată, arată că aspectele invocate de autoarea excepţiei relevă aspecte ce ţin de aplicarea legii. Or, instanţa de contencios constituţional nu are competenţa de a se pronunţa asupra modului de aplicare a unor dispoziţii de lege. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 50 lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins: "Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situaţii: e) îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat." 17. Autoarea excepţiei consideră că aceste dispoziţii de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 45 privind libertatea economică. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate fac parte din conţinutul reglementării Legii nr. 53/2003 referitoare la cauzele de suspendare de drept a contractului individual de muncă. Potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. (2) şi (6) din acelaşi act normativ, „suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator“, iar „în cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepţia situaţiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept.“ 19. Analizând dispoziţiile art. 50 lit. e) din Legea nr. 53/2003 şi motivele de neconstituţionalitate invocate de autoarea excepţiei, Curtea reţine că suspendarea contractului individual de muncă al salariatului în ipoteza art. 50 lit. e) din Legea nr. 53/2003 constituie, în fapt, o consecinţă logică a faptului că liderul sindical încheie un contract individual de muncă cu organizaţia sindicală, fiind salarizat pentru exercitarea activităţii în cadrul acestei organizaţii. Textul de lege supus analizei de constituţionalitate nu prevede o imunitate specială a liderului sindical faţă de răspunderea disciplinară, ci doar garantează păstrarea locului de muncă în condiţiile în care salariatul se implică deplin în activitatea sindicală, prin exercitarea unei funcţii de conducere salarizate. 20. Ceea ce critică, în realitate, autoarea excepţiei sunt efectele generale ale suspendării contractului individual de muncă, reglementate de art. 49 alin. (6) din Legea nr. 53/2003, potrivit cărora: „În cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepţia situaţiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept.“ Curtea Constituţională nu a fost sesizată însă cu excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege, iar o eventuală pronunţare asupra acestuia ar avea semnificaţia unei sesizări din oficiu a Curţii, care nu este posibilă având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată (...)“, iar potrivit art. 29 alin. (1) din acelaşi act normativ, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. 21. De altfel, Curtea reţine că nici art. 49 alin. (6) din Legea nr. 53/2003 nu are ca efect exceptarea salariatului de la răspunderea disciplinară pentru alte fapte decât cele privind activitatea sindicală, neinstituind o interdicţie absolută de derulare a procedurii disciplinare şi de sancţionare a salariatului, ci doar o suspendare a termenelor care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă. 22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea H.Essers - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 2.267/103/2015 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 martie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
