Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. prin Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. Bucureşti - Sucursala Craiova în Dosarul nr. 1.303/54/2017 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.086D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.772D/2018, având ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 503 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Popa Radu Adrian în Dosarul nr. 5.511/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea RCS&RDS - S.A. a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.086D/2018 şi nr. 1.772D/2018, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, dispune conexarea Dosarului nr. 1.772D/2018 la Dosarul nr. 1.086D/2018, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 184 din 26 mai 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin Încheierea din 3 iulie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.303/54/2017, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. prin Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. Bucureşti - Sucursala Craiova cu prilejul soluţionării unei contestaţii în anulare. 9. Prin Încheierea din 30 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.511/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 503 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Popa Radu Adrian cu prilejul soluţionării unei contestaţii în anulare în contradictoriu cu intimata Societatea RCS&RDS. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care limitează posibilitatea formulării căii extraordinare de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti nesupuse recursului doar pentru situaţiile prevăzute la pct. 1, 2 şi 4 din alin. (2) al art. 503 din Codul de procedură civilă şi exclud această posibilitate în ceea ce priveşte situaţia prevăzută la alin. (2) pct. 3 din art. 503 al aceluiaşi cod. Apreciază astfel că se creează o discriminare între destinatarii normelor legale procesuale prin existenţa unei categorii de acţiuni ai cărei destinatari au la dispoziţie patru cicluri procesuale, din care o cale ordinară de atac şi două căi de atac extraordinare, respectiv recurs şi contestaţie în anulare, după cum există categorii de acţiuni ai căror destinatari au la dispoziţie doar două cicluri procesuale, hotărârile putând fi atacate numai prin calea ordinară de atac, fiind excluse de la aplicarea prevederilor legale în materie, respectiv de exercitare a căilor de atac extraordinare, cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 129. În opinia autorilor excepţiei este inacceptabil să fie creat un sistem procesual în care să existe hotărâri judecătoreşti care să nu poată face obiectul unor căi extraordinare de atac, iar în acest context susţin că prevederile criticate aduc atingere dreptului la un proces echitabil şi liberului acces la o cale extraordinară de atac, întrucât reglementează o limitare nejustificată a motivelor pentru care se poate formula contestaţie în anulare împotriva hotărârilor pronunţate în calea de atac a apelului şi care, potrivit legii, nu pot face obiectul recursului. 11. Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.086D/2018, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată astfel că dispoziţia legală criticată, prin care se stabilesc cauzele formulării unei contestaţii în anulare împotriva unei decizii pronunţate în apel, nu este de natură să încalce principiul dreptului la un proces echitabil, reglementat prin art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac pentru finalitatea căreia s-a stabilit o procedură derogatorie şi strictă. În aceste condiţii, învederează că dispoziţia legală criticată nu este contrară nici egalităţii între destinatarii normelor juridice, întrucât stabilirea unor particularităţi în derularea unei proceduri judiciare speciale nu contravine dreptului la un proces echitabil şi liberului acces la justiţie, legiuitorul având competenţa de a stabili cadrul respectării acestor drepturi în proceduri judiciare speciale, fără a fi afectată însăşi esenţa acestora. 12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.772D/2018, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a reţinut că „exceptarea de la aplicarea alin. (2) pct. 3, în ipoteza hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, a avut în vedere faptul că motivul contestaţiei în anulare specială - omisiunea cercetării unui motiv de casare - priveşte exclusiv hotărârile instanţelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres şi limitativ prevăzute la art. 488 din Codul de procedură civilă. Or, apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configuraţia actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt şi de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabileşte în mod expres motivele pentru exercitarea apelului şi, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum şi pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. Aşa fiind, lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta un motiv de casare este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie“. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.“ Curtea reţine că art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 şi 4, la care prevederile criticate fac trimitere, are următorul cuprins: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; [...] 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.“ 17. De asemenea, art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, la care se raportează critica autorilor excepţiei, prevede că „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: […] 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;“. 18. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prevederile criticate au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, instanţa de contencios constituţional este competentă să analizeze prevederile criticate din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 310/2018, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauzele concrete deduse judecăţii. 19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi celor ale art. 129 - Folosirea căilor de atac, coroborate cu prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi cele ale art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării cuprinse în Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezentele cauze, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 159 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 8 iunie 2016, Decizia nr. 495 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 4 noiembrie 2019, Decizia nr. 583 din 8 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 21 februarie 2020, Decizia nr. 66 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 10 aprilie 2020, Decizia nr. 184 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.173 din 4 decembrie 2020, sau Decizia nr. 416 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.207 din 10 decembrie 2020, prin care a statuat că prevederile criticate din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 21. Prin jurisprudenţa menţionată, Curtea a reţinut, în esenţă, că „legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiţie, a fortiori o atare concluzie impunându-se atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi, deci, poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice. Prin urmare, stabilitatea hotărârilor judecătoreşti este condiţionată de pronunţarea lor în condiţiile legii, iar finalitatea contestaţiei în anulare este tocmai aceea de a se remedia neregularităţile privind competenţa şi procedura de judecată prevăzute de lege“. 22. Aşa fiind, Curtea a învederat faptul că apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configuraţia actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt şi de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabileşte în mod expres motivele pentru exercitarea apelului şi, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum şi pentru oricare dintre motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. Ca atare, lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta „un motiv de casare“ este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie. 23. De altfel, prin Decizia nr. 828 din 11 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 5 aprilie 2019, paragraful 18, Curtea a statuat că, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele asemenea, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanţa sa ori principiilor şi textelor constituţionale de referinţă. 24. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 12 noiembrie 2002, pronunţată în Cauza Beles şi alţii împotriva Cehiei, paragraful 61, prin care instanţa de la Strasbourg a constatat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut şi se pretează la limitări implicit admise, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în această privinţă, de o anumită marjă de apreciere. 25. Totodată, Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul prezentelor cauze, prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă au fost modificate şi completate prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018, în sensul dorit de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, astfel că, în prezent, enumerarea de la art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă include şi pct. 3 al art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în sensul că „Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs“. Acest fapt, în sine, nu reprezintă însă un temei care să ridice problema unei eventuale modificări a jurisprudenţei constante a Curţii, anterior evocate, întrucât această jurisprudenţă nu poate fi înţeleasă decât în sensul că soluţia legislativă constatată ca fiind constituţională se situează în marja de apreciere de care legiuitorul primar se bucură în reglementarea contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, în particular a hotărârilor împotriva cărora poate fi exercitată, precum şi a motivelor pentru care poate fi formulată. 26. În acest sens sunt, de altfel, dispoziţiile art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum şi cele ale art. 129, care prevăd că „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, norme constituţionale care atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac. 27. Pentru toate aceste motive, prin jurisprudenţa precitată, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută critica privind încălcarea art. 16 şi 21 din Constituţie, reglementarea legală criticată constituind, totodată, o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces, aceasta nefiind de natură a îngrădi drepturi consacrate constituţional, respectiv dreptul la un proces echitabil prin prisma egalităţii armelor sau egalitatea în drepturi a cetăţenilor. 28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. prin Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. Bucureşti - Sucursala Craiova în Dosarul nr. 1.303/54/2017 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, precum şi de către Popa Radu Adrian în Dosarul nr. 5.511/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 310/2018, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
