Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Cristina Teodora Pop │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Mircea Samoil în Dosarul nr. 19.653/245/2015 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 591 D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se susţine că, la momentul luării măsurii asigurătorii, temeiul legal al acesteia a fost cel al existenţei unei suspiciuni cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, luarea măsurii constituind o garanţie pentru celelalte părţi ale procesului penal că vor putea obţine plata eventualelor prejudicii ce le-au fost produse prin săvârşirea infracţiunii, în situaţia constatării lor de către instanţa civilă. În caz contrar, măsura asigurătorie încetează la 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii civile. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 19.653/245/2015, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Mircea Samoil într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelurilor declarate împotriva unei sentinţe penale de condamnare a autorului excepţiei pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută la art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că menţinerea măsurii asigurătorii, conform dispoziţiilor art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală, în condiţiile achitării inculpatului, creează discriminare între acesta şi orice alţi cetăţeni, în condiţiile în care există o hotărâre judecătorească definitivă, conform căreia persoana în cauză nu este vinovată de săvârşirea unei infracţiuni. Se arată, de asemenea, că măsura asigurătorie criticată lipseşte persoana achitată de dreptul de a folosi şi de a dispune de bunurile sale, aspect ce contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate. 6. Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că dispoziţiile art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală trebuie coroborate cu cele ale art. 25 alin. (5) din acelaşi cod, conform cărora în cazul achitării inculpatului, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă. Se face trimitere la considerentele Deciziei nr. 690 din 20 octombrie 2015 şi se susţine că achitarea inculpatului, conform art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală, nu exclude impunerea de către instanţa civilă, în sarcina persoanei achitate, a unei obligaţii de reparare a prejudiciului produs prin săvârşirea faptelor. Pentru acest motiv, menţinerea măsurii asigurătorii, potrivit textului criticat, are ca scop garantarea intereselor părţii civile, până la soluţionarea pretenţiilor acesteia de către instanţa civilă sau până la decăderea sa din dreptul de a promova acţiunea în faţa instanţei civile, potrivit art. 397 alin. (5) teza a doua din Codul de procedură penală. Aşa fiind, se arată că textul criticat nu creează discriminare între persoanele achitate şi ceilalţi cetăţeni, care pot dispune în mod liber de bunurile pe care le deţin în patrimoniu, întrucât aceste două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite. Totodată, se susţine că textul criticat nu încalcă prevederile art. 44 din Constituţie, deoarece dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor limitări, cu respectarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, condiţii care sunt îndeplinite de textul criticat. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că nu se poate face analogie între diferitele temeiuri ale achitării şi nu se poate susţine că reglementarea diferită a situaţiei măsurilor asigurătorii în funcţie de aceste temeiuri ar putea constitui o discriminare. Se susţine, totodată, că prevederile art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală instituie o limitare a exercitării dreptului de proprietate privată, limitare care însă nu afectează substanţa acestui drept şi care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 53 din Legea fundamentală. Se arată că măsura criticată este justificată de necesitatea garantării intereselor procesuale ale părţilor civile, care, conform celei de-a doua teze a textului criticat, îşi pot valorifica aceste interese în faţa unei instanţe civile. Se face trimitere la prevederile art. 28 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, conform cărora instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite. 9. Avocatul Poporului opinează că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că textul criticat instituie garanţiile necesare reparării, pe calea unei acţiuni promovate la o instanţă civilă, a prejudiciului provocat părţii civile, prin săvârşirea faptelor. Se susţine că limitarea reglementată prin dispoziţiile art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală nu aduce atingere substanţei dreptului de proprietate privată prevăzut la art. 44 din Constituţie şi că aceasta nu este discriminatorie, întrucât se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 107 din 13 iunie 2000 şi nr. 690 din 20 octombrie 2015. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „În cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii“. 13. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 44 cu privire la dreptul de proprietate, precum şi dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la interzicerea discriminării. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală trebuie coroborate cu prevederile art. 25 alin. (5) din acelaşi cod, conform cărora, în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e)-f) - cu excepţia prescripţiei, lit. i) şi lit. j) din Codul de procedură penală, în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, dar şi cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit cărora persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acţiune la instanţa civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă, probele administrate în cursul procesului penal putând fi folosite în faţa instanţei civile. 15. Astfel, în ipoteza invocată de autorul excepţiei, cea a nesoluţionării acţiunii civile de către instanţa penală, ca urmare a achitării inculpatului, conform dispoziţiilor art. 396 alin. (6) coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, au dreptul să introducă în faţa instanţei civile o acţiune în repararea prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii sau a faptei prevăzute de legea penală. 16. La rândul lor, măsurile asigurătorii reprezintă măsuri procesual penale cu caracter real şi temporar, ce au ca scop indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile aflate în proprietatea suspectului, a inculpatului sau a părţii responsabile civilmente, în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, a executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare, ori în vederea asigurării despăgubirilor civile, indisponibilizare ce se realizează prin instituirea unui sechestru asupra unor bunuri din categoriile anterior enumerate. Măsurile asigurătorii au rolul de a preveni distrugerea sau înstrăinarea bunurilor care ar putea fi folosite pentru realizarea scopurilor reparatorii mai sus enumerate. 17. Aşa fiind, menţinerea măsurilor asigurătorii după încetarea procesului penal, ca urmare a achitării inculpatului, conform dispoziţiilor art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală şi ale art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din acelaşi cod, pentru o perioadă de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii definitive de achitare, timp în care persoana vătămată sau succesorii ei pot introduce acţiunea civilă în faţa instanţei civile, are ca scop asigurarea valorilor patrimoniale necesare acoperirii eventualelor despăgubiri acordate de instanţa civilă, în urma soluţionării acţiunii civile demarate în faţa acestei instanţe, conform dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Codul de procedură penală, astfel încât aceasta să nu fie lipsită de eficienţă. 18. Prin urmare, instituirea măsurii sechestrului asupra bunurilor inculpatului şi menţinerea acestei măsuri ulterior achitării acestuia, pentru o perioadă de 30 de zile, în ipoteza prevăzută la art. 397 alin. (5) teza a doua din Codul de procedură penală, sau până la soluţionarea acţiunii civile de către instanţa civilă, în ipoteza formulării de către persoana vătămată sau de către succesorii săi a unei acţiuni civile, potrivit art. 27 alin. (2) din Codul de procedură penală, este de natură a limita exercitarea dreptului de proprietate privată asupra bunurilor care fac obiectul măsurilor asigurătorii, limitare ce respectă însă dispoziţiile art. 53 din Constituţie. Astfel, aceasta este prevăzută prin lege, în speţă, prin Codul de procedură penală, are un scop legitim, constând în apărarea drepturilor persoanei vătămate prin săvârşirea unei fapte producătoare de prejudicii sau a succesorilor ei, fiind, totodată, o măsură necesară într-o societate democratică, impusă de nevoia asigurării posibilităţii executării hotărârilor civile pronunţate în cauzele ce au ca obiect soluţionarea unor acţiuni promovate conform art. 27 alin. (2) din Codul de procedură penală. De asemenea, dispoziţiile textului criticat se aplică în mod nediscriminatoriu, pentru o perioadă limitată de timp şi nu sunt de natură a afecta substanţa dreptului de proprietate privată ce are ca obiect bunurile supuse sechestrului. 19. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin prevederile art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală, a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţie, prin crearea unei discriminări între persoanele achitate, conform art. 396 alin. (6) şi ale art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, şi cele achitate pe baza altor temeiuri legale prevăzute în cuprinsul Codului de procedură penală, discriminare generată de menţinerea, în cazul celor dintâi, a măsurilor asigurătorii, dispuse în cadrul procesului penal, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de achitare, Curtea constată că această critică de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută, întrucât cele două categorii de persoane invocate de autorul excepţiei se află în situaţii juridice diferite, din perspectiva săvârşirii unor fapte generatoare de prejudicii, motiv pentru care nu se impune reglementarea, în privinţa lor, a unui regim juridic identic cu privire la exercitarea dreptului de proprietate privată asupra bunurilor pe care le deţin în patrimoniu. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa, în repetate rânduri, că principiul nediscriminării presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, motiv pentru care el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 din Convenţie, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferenţă de tratament săvârşită de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, şi Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunţată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit) şi, totodată, orice omisiune a statelor de a trata diferit, tot în lipsa unor justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011). 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Mircea Samoil în Dosarul nr. 19.653/245/2015 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 397 alin. (5) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
