Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, excepţie ridicată de Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.305/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 882D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, menţionează că norma criticată nu este contrară prevederilor constituţionale invocate, având în vedere că impunerea transmiterii unei notificări prealabile către autoritatea contractantă înainte de promovarea contestaţiei administrativ-jurisdicţionale este reglementată tocmai pentru a se oferi posibilitatea soluţionării cauzelor cu celeritate şi remedierii disfuncţionalităţilor de la începutul problematicii. Astfel, instituirea acestei etape administrative prealabile şi obligatorii nu reprezintă o încălcare a normelor constituţionale, deciziile Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nefiind sustrase de la controlul judecătoresc. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 1.829 din 27 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.305/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, excepţie ridicată de Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 101/2016. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile Legii nr. 101/2016 se completează cu normele generale de procedură cuprinse în Codul de procedură civilă, iar art. 193 alin. (2) din acest cod prevede că neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii. Prin urmare, legiuitorul a instituit un regim juridic specific excepţiilor relative şi care poate fi valorificat sau acoperit ca urmare a manifestării de voinţă a pârâtului. Or, dacă în faţa instanţei judecătoreşti doar pârâtul prin întâmpinare poate invoca eventuala neîndeplinire a procedurii prealabile, cu atât mai mult în faţa unui organ administrativ-jurisdicţional, cum este Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, doar pârâtul poate invoca inadmisibilitatea contestaţiei pentru nedepunerea sau neîndeplinirea acestui act procedural. Aşadar, în cauză fiind vorba de autoritatea contractantă, aceasta era singura îndreptăţită să invoce tardivitatea depunerii notificării prealabile şi să învedereze acest fapt în termenul prevăzut pentru înştiinţarea modului de soluţionare a comunicării prevăzute de lege, iar nu şi Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi, mai ales, nu cu privire la situaţia în care a fost deja depusă o notificare prealabilă pentru care, însă, autoritatea contractantă nu a reţinut ca motiv de respingere în comunicarea sa către operatorul economic şi tardivitatea depunerii notificării prealabile. Se învederează că, în cauză, a fost formulată notificarea prealabilă în termenul indicat de autoritatea contractantă prin actul administrativ unilateral atacat, iar autoritatea contractantă a soluţionat notificarea prealabilă şi a emis comunicarea prevăzută de lege, fără a invoca vreo neregularitate cu privire la depunerea notificării în afara termenului. Or, având în vedere că scopul legii cu privire la notificare este tocmai acela de a proteja operatorul economic, în cauză acesta a fost atins. 6. De altfel, în contextul dat, prevederile criticate generează o suprapunere şi o confuzie a dreptului de petiţionare cu dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, prevăzute de art. 51 şi art. 52 din Constituţie, mai ales că prin noua legislaţie în materia achiziţiilor publice a fost eliminat dreptul ofertanţilor de a depune contestaţie prevăzut de art. 207 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, astfel că a avut loc transformarea dreptului constituţional într-o obligaţie legală de a notifica autoritatea contractantă. 7. De asemenea, din examinarea coroborată a prevederilor legale, reiese că, în speţă, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nu este competent să verifice dacă autoritatea contractantă a respectat prevederile legale cu privire la procedura de atribuire contestată de operatorul economic, ci, potrivit art. 12 şi următoarele cu privire la competenţa acestuia de a soluţiona contestaţiile şi procedura de urmat din Legea nr. 101/2016, este ţinut să verifice actele administrative atacate strict în raport cu criticile formulate de contestator şi motivele autorităţii contractante de respingere a ofertei reţinute în comunicările acesteia. 8. Prin urmare, orice altă interpretare a prevederilor criticate, cu precădere a sintagmei „care poate fi invocată şi din oficiu“, şi care obstrucţionează analizarea fondului cauzei deduse judecăţii este contrară art. 16, art. 21, art. 51 alin. (2), art. 52, art. 124 şi art. 126 alin. (2) şi (6) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 9. Dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 apar ca neconstituţionale şi prin lipsa reglementării cu privire la posibilitatea ca plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale să poată fi introdusă, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut de dispoziţiile legale criticate, ca o garanţie faţă de acţiunile culpabile ale autorităţilor contractante, aspect de natură a aduce atingere accesului liber la justiţie al persoanei vătămate de o autoritate publică, prevedere ce există în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 [art. 11 alin. (2)]. Prin urmare, se apreciază că nu trebuie să existe un termen de decădere sau de prescripţie, ci un termen pus la dispoziţia autorităţii contractante pentru a se recurge la o nouă examinare a actului, astfel încât pierderea termenului prevăzut de lege să nu afecteze dreptul la un recurs administrativ ulterior şi nici dreptul la acţiune dacă nu s-a depăşit termenul maxim stabilit de lege, astfel cum este prevăzut în art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 68 din Legea nr. 101/2016, mai ales dacă termenul de prescripţie a fost întrerupt chiar de către autoritatea contractantă, context în care a indicat un alt termen de depunere a notificării în discuţie. 10. În contextul criticilor formulate se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului aferentă prevederilor constituţionale şi convenţionale menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, sunt redate aspecte ce ţin de procesul legislativ şi de motivarea soluţiilor legislative cuprinse în Legea nr. 101/2016. 11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu sunt de natură să conducă la încălcarea art. 21 din Constituţie şi a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Existenţa unor limitări ale dreptului privind accesul liber la justiţie este implicită exercitării acestuia, aspect recunoscut atât prin practica judiciară naţională, cât şi prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu condiţia ca restrângerea accesului la justiţie să fie proporţională cu scopul urmărit şi să nu fie de o manieră sau până la un nivel la care acest drept să fie atins în substanţa sa. Or, problematica transmiterii unei notificări prealabile prevăzute de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 către autoritatea contractantă înainte de promovarea contestaţiei administrativ-jurisdicţionale are, în concepţia legiuitorului, un rol esenţial în soluţionarea justă şi cu celeritate a chestiunilor contestate şi posibilitatea remedierii disfuncţionalităţilor apărute în procedura de achiziţie publică, având în vedere că dispoziţiile art. 8 din aceeaşi lege consacră faptul că această procedură este deschisă doar persoanei care se consideră vătămată de răspunsul primit la notificarea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de lege. 12. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din actul de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016. 16. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile capitolului II Notificarea prealabilă din Legea nr. 101/2016, din care fac parte şi prevederile art. 6, au fost abrogate în integralitate prin art. IV pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 4 iunie 2018. Faţă de această împrejurare, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, astfel cum au produs efecte juridice în cauză, care au următorul cuprins: „(1) Sub sancţiunea respingerii contestaţiei ca inadmisibilă, care poate fi invocată şi din oficiu, înainte de a se adresa Consiliului sau instanţei de judecată competente, persoana care se consideră vătămată are obligaţia să notifice autoritatea contractantă cu privire la solicitarea de remediere, în tot sau în parte, a pretinsei încălcări a legislaţiei privind achiziţiile publice sau concesiunile, în termen de: a) 10 zile, începând cu ziua următoare luării la cunoştinţă despre actul autorităţii contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea estimată a procedurii de achiziţie publică sau de concesiune este egală sau mai mare decât pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunţurilor de participare, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice, legislaţiei privind achiziţiile sectoriale sau legislaţiei privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii; b) 5 zile, începând cu ziua următoare luării la cunoştinţă despre actul autorităţii contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea estimată a procedurii de achiziţie publică sau de concesiune este mai mică decât pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunţurilor de participare, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice, legislaţiei privind achiziţiile sectoriale sau legislaţiei privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii.“ 17. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 51 alin. (2) - Dreptul de petiţionare, ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 124 - Înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (2) şi (6) - Instanţele judecătoreşti, coroborate cu cele ale art. 6 paragraful 1 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în virtutea Legii nr. 101/2016, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorităţi contractante sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri poate solicita anularea actului, obligarea autorităţii contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară. Oricare dintre membrii unei asocieri a unor operatori economici, fără personalitate juridică, poate formula orice cale de atac reglementată de această lege. 19. Însă, potrivit prevederilor criticate, sub sancţiunea respingerii contestaţiei ca inadmisibilă, care poate fi invocată şi din oficiu, înainte de a se adresa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau instanţei de judecată competente, persoana care se consideră vătămată are obligaţia să notifice autoritatea contractantă cu privire la solicitarea de remediere, în tot sau în parte, a pretinsei încălcări a legislaţiei privind achiziţiile publice sau concesiunile, în termenele prevăzute de lege şi care sunt stabilite în funcţie de valoarea estimată a procedurii de achiziţie publică/sectorială sau de concesiune şi de pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunţurilor de participare, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice, legislaţiei privind achiziţiile sectoriale sau legislaţiei privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii. Aşadar, aceste dispoziţii reglementează aspecte ce ţin de o etapă aferentă relaţiei dintre autoritatea contractantă şi operatorii economici. 20. Ulterior îndeplinirii acestor proceduri, în temeiul art. 8 din Legea nr. 101/2016, persoana care se consideră vătămată de răspunsul primit la notificarea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de lege, precum şi cea care se consideră vătămată de măsurile de remediere adoptate de autoritatea contractantă pot sesiza Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în vederea anulării actului autorităţii contractante, obligării acesteia la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, precum şi pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, în termenele prevăzute de lege, care, de asemenea, sunt stabilite în funcţie de valoarea estimată a procedurii de achiziţie publică/sectorială sau de concesiune şi de pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunţurilor de participare, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice, legislaţiei privind achiziţiile sectoriale sau legislaţiei privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii. 21. Din analiza dosarului cauzei, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate formulată în prezenta cauză este ridicată în urma parcurgerii acestor etape procedurale, respectiv a îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de lege şi a soluţionării de către autoritatea contractantă, pe fond, a notificării prealabile transmise de contestatoare, însă în contextul în care Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a dat o anumită interpretare normelor criticate, în coroborare cu cele referitoare la soluţiile pe care le poate pronunţa acesta cuprinse în art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 101/2016, aplicabile în procedura administrativ-jurisdicţională, interpretare care a condus la nemulţumirea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi care, în motivarea acesteia, are în vedere situaţia de fapt a cauzei raportat la cadrul legal special incident în cauză, coroborat cu cel general reprezentat de normele de procedură civilă şi de contencios administrativ. 22. Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că aspectele învederate sunt circumscrise modului în care au fost interpretate şi aplicate prevederile art. 6 alin. (1) şi următoarele din Legea nr. 101/2016 la speţa dedusă judecăţii în faza administrativ-jurisdicţională, în coroborare cu prevederile art. 68 din aceeaşi lege, care statuează că dispoziţiile acesteia se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, şi cu cele ale Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare. 23. Prin urmare, Curtea constată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate are în vedere o pretinsă neconstituţionalitate a normelor criticate prin prisma interpretărilor date acestora de către autorităţile îndrituite cu aplicarea în concret a legii. În ceea ce priveşte conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Or, în speţa de faţă este vorba de aplicarea Legii nr. 101/2016 într-o procedură de achiziţie publică, iar, în virtutea rolului constituţional al instanţelor de judecată, revine acestora competenţa de a stabili anumite chestiuni de fapt aplicabile speţei în funcţie de contextul legislativ şi de probatoriul administrat. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 24. În acest context, Curtea observă că, astfel cum reiese din actul de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească a analizat situaţia de fapt şi de drept, prilej cu care a reţinut că, având în vedere părţile raportului juridic de drept administrativ şi circumstanţele în care acesta s-a creat ca urmare a formulării de către parte a notificării prealabile privind adoptarea măsurilor de remediere în tot sau în parte a pretinsei încălcări a legislaţiei privind achiziţiile publice sau concesiunile, autoritatea contractantă era singura parte din acest raport juridic care avea posibilitatea legală şi interesul legitim să invoce excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, pentru depăşirea de către petentă a termenului prevăzut de art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 101/2016 referitor la formularea de către persoana vătămată a notificării autorităţii contractante privind luarea măsurilor de remediere. Ca atare, raportând prevederile criticate la situaţia de fapt din speţa aflată pe rolul acesteia, instanţa judecătorească a învederat că decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor este nelegală, acesta exercitându-şi dreptul de apreciere cu exces de putere în accepţiunea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. 25. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind absenţa reglementării posibilităţii ca plângerea prealabilă prevăzută de Legea nr. 101/2016 să poată fi introdusă şi peste termenul prevăzut de dispoziţiile legale, precum şi a unui termen pus la dispoziţia autorităţii contractante pentru a se recurge la o nouă examinare a actelor în discuţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, aceste aspecte vizează, în realitate, o omisiune legislativă, ce tinde spre completarea textelor legale, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 98 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 2 iunie 2021, paragrafele 16-18, Decizia nr. 289 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 14 august 2018, paragraful 18, şi Decizia nr. 502 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 18. Or, Curtea nu este competentă să soluţioneze chestiuni privind lacune legislative ori să ajusteze reglementări legale despre care se pretinde că ar fi incomplete ori nesatisfăcător redactate, deoarece ar presupune o intervenţie nemijlocită în activitatea de legiferare şi care este de competenţa exclusivă a legiuitorului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 924 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, şi Decizia nr. 895 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 10 august 2010). 26. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în raport cu criticile formulate, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, excepţie ridicată de Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.305/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
