Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu referire la sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi ale art. 169^2 din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Aurel Puşcaş în Dosarul nr. 2.537/97/2018 al Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.034D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.035D/2019, nr. 1.036D/2019, nr. 1.182D/2019, nr. 1.183D/2019, nr. 1.185D/2019, nr. 1.268D/2019, nr. 1.392D/2019, nr. 1.395D/2019, nr. 1.396D/2019, nr. 1.428D/2019, nr. 1.429D/2019, nr. 1.430D/2019, nr. 1.432D/2019 şi nr. 1.433D/2019, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Nicolae Danciu şi de Gheorghe Neguţ în dosarele nr. 3.033/97/2018 şi nr. 2.550/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, de Puiu Dumitru Horea, Marcela Maria Sereş, Marian Streinu, Carol Fulop, Maria Cordelia Mingyart, Petru Nemeş, Florea Manea, Ilie Roşca, Octavian Necşoiu, Emil Onea şi de Marcel Valentin Topor în dosarele nr. 1.142/97/2018, nr. 890/97/2018, nr. 706/97/2018, nr. 549/97/2018, nr. 691/97/2018, nr. 783/97/2018, nr. 1.249/97/2018, nr. 473/97/2018, nr. 2.041/97/2018, nr. 893/97/2018 şi nr. 707/97/2018 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, precum şi de Viorel Morar în Dosarul nr. 1.607/95/2018 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.035D/2019, nr. 1.036D/2019, nr. 1.182D/2019, nr. 1.183D/2019, nr. 1.185D/2019, nr. 1.268D/2019, nr. 1.392D/2019, nr. 1.395D/2019, nr. 1.396D/2019, nr. 1.428D/2019, nr. 1.429D/2019, nr. 1.430D/2019, nr. 1.432D/2019 şi nr. 1.433D/2019 la Dosarul nr. 1.034D/2019, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin încheierile din data de 3 aprilie 2019, pronunţate în dosarele nr. 2.537/97/2018, nr. 3.033/97/2018 şi nr. 2.550/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 169^1 alin. (3) teza finală şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Aurel Puşcas, Nicolae Danciu şi Gheorghe Neguţ în litigii având ca obiect recalcularea pensiei. 8. Prin încheierile din 18 aprilie 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.142/97/2018, nr. 890/97/2018 şi nr. 706/97/2018, prin Încheierea din 25 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 549/97/2018, şi, respectiv, prin încheierile din 7 mai 2019, pronunţate în dosarele nr. 691/97/2018, nr. 783/97/2018, nr. 1.249/97/2018, nr. 473/97/2018, nr. 2.041/97/2018, nr. 893/97/2018 şi nr. 707/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 169^1 alin. (3) teza finală şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Puiu Dumitru Horea, Marcela Maria Sereş, Marian Streinu, Carol Fulop, Maria Cordelia Mingyart, Petru Nemeş, Florea Manea, Ilie Roşca, Octavian Necşoiu, Emil Onea şi de Marcel Valentin Topor în litigii având ca obiect recalcularea pensiei. 9. Prin Încheierea din 15 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.607/95/2018, Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 169^1 alin. (3) teza finală şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Viorel Morar într-un litigiu având ca obiect recalcularea pensiei. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că interpretarea dată art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este neconstituţională şi în continuare neclară, motiv pentru care textul de lege este înţeles şi aplicat în mod neunitar. Problema centrală pe care o ridică această interpretare a instanţei supreme constă în aceea că, la recalcularea pensiilor destinatarilor acestor norme, nu se mai ia în calcul stagiul complet de cotizare de 20 de ani, avut în plată anterior, ci se are în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani sau mai mare, prevăzut la data recalculării pensiei de Legea nr. 263/2010, cu ignorarea deci a situaţiilor anterior şi legal constituite cu privire la modalitatea de calcul al drepturilor la pensie şi cu consecinţa evidentă a lipsei beneficiului creşterii efective a pensiei. 11. Se susţine, aşadar, că această interpretare obligatorie, care ignoră principiul tempus regit actum, dar şi situaţia pensiilor stabilite conform Legii nr. 19/2000, nu stabileşte cu exactitate dacă la recalcularea pensiei în temeiul Legii nr. 263/2010 se ţine seama, în cazul unei pensii stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977, de stagiul complet de cotizare cu sau fără creşterile prevăzute de actele normative ulterioare acestei legi, respectiv de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi de art. 169 din Legea nr. 263/2010. În aceste condiţii, prevederile art. 169^1 alin. (3) teza finală sunt neclare şi imprecise, iar legea nu poate fi respectată, ceea ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie sub aspectul protejării principiului securităţii juridice. 12. Aceleaşi dispoziţii, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, încalcă şi art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece conduc la aplicarea lor diferenţiată aceleiaşi categorii de pensionari, şi anume cea prevăzută la art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale. Pentru această categorie de pensionari, art. 169^1 alin. (1) lit. a) şi b) stabilesc beneficiul creşterii punctajelor anuale cu 50% (grupa I de muncă sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale), respectiv cu 25% (grupa a II-a de muncă sau în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite). Însă, în procesul recalculării pensiei în temeiul Legii nr. 263/2010, art. 169^1 alin. (3) se aplică diferenţiat, în sensul că unii pensionari au beneficiat de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani [stabilit conform Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, art. 116 din Legea nr. 263/2010, art. 134 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 şi principiului tempus regit actum], în timp ce altora li se aplică stagiul complet de cotizare de 30 de ani sau mai mare (stabilit conform Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de instanţa supremă). 13. Lipsa de claritate şi predictibilitate a art. 169^1 alin. (3) teza finală determină, totodată, îngrădirea accesului la justiţie, garantat de art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie, destinatarii acestuia fiind lipsiţi de beneficiul securităţii juridice pe care o lege precisă şi previzibilă îl presupune. Cu referire la asigurarea în speţă a dreptului la un proces echitabil, se arată că sunt necesare două elemente ale legilor, respectiv acordarea punctajului suplimentar, aprobat de art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, şi păstrarea dreptului câştigat, adică a stagiului complet de cotizare de 20 de ani, avut la data de 31 decembrie 2018, potrivit art. 77, art. 43 şi art. 20 lit. a) din Legea nr. 19/2000, precum şi Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 14. Viciile de calitate legislativă a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 afectează şi dreptul de proprietate garantat de art. 44 din Constituţie. Stagiul complet de cotizare de 20 de ani reprezintă un element substanţial în calculul punctajului mediu anual şi determină în mod direct un anumit cuantum al pensiei pentru limită de vârstă. Or, retragerea stagiului complet de cotizare de 20 de ani din formula de recalculare a pensiei şi înlocuirea acestuia cu unul de 30 de ani, în urma Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018 pronunţată de instanţa supremă, echivalează cu încălcarea dreptului la garanţia pensiei, astfel cum a fost stabilită prin lege la momentul determinării sale. Mai mult decât atât, echivalează cu o expropriere inutilă, nedreaptă, neprevăzută de lege şi fără nicio despăgubire. 15. De asemenea, se susţine că este încălcat şi dreptul prevăzut de art. 129 din Constituţie, deoarece părţile nu pot exercita o cale de atac care să conţină motivele de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii judecătoreşti, fiind astfel „închis“ dreptul la un recurs efectiv, garantat de art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, se susţine că acestea contravin, din aceleaşi motive, aceloraşi norme constituţionale invocate şi în sensul neconstituţionalităţii art. 169^1 alin. (3), cu precizarea că, suplimentar, încalcă şi art. 15 alin. (2) şi art. 78 din Constituţie. 17. Astfel, se susţine că prevederile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 sunt lipsite de predictibilitate, claritate şi precizie, deoarece, fiind adoptate în aplicarea art. 169^1 din aceeaşi lege, nu conţin nicio majorare de puncte, ci reprezintă un paralelism legislativ, contrar art. 16 din Legea nr. 24/2000. Totodată, nu se poate înţelege raţiunea acestei reglementări distincte, în condiţiile în care art. 116 din aceeaşi lege conţine norme precise. Mai mult, art. 169^2 se adresează exclusiv destinatarilor normei cuprinse la art. 169^1, fără însă să-l modifice sau să-l abroge, iar beneficiul recalculării pe care acest text îl reglementează s-a dispus după epuizarea perioadei de aplicare a creşterii punctajelor anuale (1 ianuarie 2016-31 decembrie 2017). Totodată, nu se înţelege ce se întâmplă cu ceilalţi pensionari, cărora nu li s-a aplicat, în prealabil, art. 169^1, dispoziţiile art. 169^2 având un evident caracter contradictoriu faţă de cele ale art. 169^1. 18. La fel ca în cazul art. 169^1 alin. (3), nici din cuprinsul art. 169^2 nu se înţelege ce lege este avută în vedere în sintagma „potrivit legii“, în sensul că nu se poate determina cu precizie care stagii complete de cotizare sunt avute, practic, în vedere, prin raportare la Legea nr. 19/2000 sau prin raportare la care dintre formele modificate succesiv ale Legii nr. 263/2010. Totodată, aceleaşi dispoziţii „lasă la voia întâmplării momentul care trebuie luat în considerare la alegerea stagiului complet de cotizare aplicabil, fără a se putea cunoaşte dacă acesta este cel al stabilirii drepturilor de pensie sau cel al recalculării pensiilor. În plus, sunt ignorate total condiţiile deosebite de muncă şi grupa a II-a de muncă, la care fac referire art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 şi Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 19. Cât priveşte, în particular, încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, se susţine că art. 169^2 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 263/2010 contravine principiului neretroactivităţii legii civile, deoarece dispune noi termene de aplicare a art. 169^1, fără a abroga data dispusă de acesta, şi limitează aplicabilitatea aceluiaşi text la persoanele cărora li s-au emis decizii de recalculare prin acordarea creşterilor de punctaje anuale cu 50%, respectiv cu 25%, după caz. 20. În sfârşit, art. 169^2 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 contravine art. 78 din Constituţie în ceea ce priveşte data intrării în vigoare a art. 169^1 din aceeaşi lege, textul criticat menţinând două date de intrare în vigoare a recalculării pensiilor persoanelor ce intră sub incidenţa art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. 21. Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 1.034D/2019, nr. 1.035D/2019 şi nr. 1.036D/2019, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 22. Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 1.268D/2019, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 23. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 1.183D/2019, nr. 1.392D/2019, nr. 1.395D/2019, nr. 1.396D/2019, nr. 1.428D/2019, nr. 1.429D/2019, nr. 1.430D/2019, nr. 1.432D/2019 şi nr. 1.433D/2019, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a răspuns în mod explicit tuturor problematicilor ridicate prin criticile de neconstituţionalitate formulate în aceste cauze. 24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 169^1 alin. (3) teza finală şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. 28. Dispoziţiile art. 169^1 au fost introduse prin articolul unic din Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015. Prevederile art. 169^1 alin. (3), criticate în cauză, au următorul conţinut: „În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii.“ 29. Cu privire la prevederile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, din criticile autorilor excepţiilor Curtea reţine că acestea vizează, în particular, sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 decembrie 2018, potrivit căreia această sintagmă se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010. 30. Dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 au fost introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 221/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 30 iulie 2018, şi au următorul conţinut: "(1) Pensionarii sistemului public de pensii cărora li s-au aplicat prevederile art. 169^1 beneficiază de recalcularea pensiei cu utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual, a stagiilor complete de cotizare avute în vedere, potrivit legii sau a unor hotărâri judecătoreşti, la stabilirea/recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015.(2) În situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1), rezultă un punctaj mediu anual mai mic decât punctajul mediu anual aflat în plată, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării. (3) Recalcularea prevăzută la alin. (1) se efectuează din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018. (4) Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1) se cuvin de la data de 1 octombrie 2018." 31. Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiilor sunt cele ale art. 1 alin. (5) din Constituţie, invocate sub aspectul principiului securităţii juridice şi al cerinţelor de calitate a legii, ale art. 15 alin. (2) care consacră neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 cu privire la dreptul de proprietate privată, ale art. 78 - Intrarea în vigoare a legii, ale art. 129 - Folosirea căilor de atac şi ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea de aplicare a dreptului comunitar cu caracter obligatoriu faţă de legile interne. De asemenea, este invocat şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un recurs efectiv. 32. Examinând criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, Curtea reţine că un prim aspect invocat de autorii excepţiei priveşte pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituţie, motivat de lipsa de claritate şi previzibilitate a textului atacat. În acest sens, este invocată practica neunitară a instanţelor de judecată şi se susţine că Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a decis că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea acestei legi, sintagma «stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010“ nu lămureşte care sunt stagiile de cotizare ce vor fi avute în vedere la recalcularea pensiei în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. 33. Faţă de această critică, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 836 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 12 martie 2021, au fost examinate critici similare de neconstituţionalitate aduse prevederilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Curtea a constatat, în esenţă, că Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 pronunţată de instanţa supremă clarifică modul de interpretare şi aplicare a legii, iar interpretarea dată sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ este constituţională. Faptul că autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate stăruie în a interpreta sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ în sensul dorit de aceştia, şi anume cu referire la stagiile de cotizare stabilite la data pensionării şi nu la cele prevăzute de legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010, opunându-se deci interpretării date de instanţa supremă prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, nu constituie un veritabil aspect de neconstituţionalitate care să atragă sancţionarea art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 din perspectiva prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 34. Cu privire la criticile formulate prin raportare la prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat, prin aceeaşi decizie, că acestea vizează diferenţa de tratament generată de interpretarea şi aplicarea diferită de către instanţele de judecată a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Curtea a amintit că Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, invocată chiar de autorii excepţiei, a dat o interpretare unitară acestor dispoziţii de lege, astfel că susţinerile acestora apar ca fiind lipsite de susţinere. 35. Curtea a apreciat, pentru aceleaşi considerente, că sunt neîntemeiate şi criticile de neconstituţionalitate vizând încălcarea dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 36. Cu referire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 din Constituţie, Curtea a reţinut că autorii excepţiei invocă, în esenţă, o atingere adusă dreptului la pensie, prin modificarea stagiului de cotizare stabilit la data pensionării. Se susţine, în acest sens, că prin stabilirea dreptului la pensie şi a unui punctaj mediu anual determinat precis au dobândit un drept de proprietate constând într-o anumită pensie pentru limită de vârstă. În ceea ce priveşte dreptul la un anumit cuantum al pensiei, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că „dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat. (...) Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esenţa dreptului la pensie, iar derogările, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării acestui principiu afectează substanţa dreptului la pensie“ (Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). În raport cu aceste considerente de principiu, Curtea a observat, prin Decizia nr. 836 din 17 noiembrie 2020, că, potrivit dispoziţiilor art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, „în situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţin punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Prin urmare, legea prevede garanţii exprese pentru păstrarea cuantumului pensiei, astfel că nu se poate aprecia că schimbarea elementelor în funcţie de care aceasta a fost calculată afectează dreptul la pensie, aşa cum a fost stabilit anterior. 37. Având în vedere aceste argumente, Curtea reţine ca fiind neîntemeiate şi criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la principiul neretroactivităţii legii civile, şi la art. 78 din aceasta, privind intrarea în vigoare a legii, de vreme ce nu se poate reţine că prin aplicarea art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 a fost afectat cuantumul pensiei stabilit anterior. 38. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate adusă art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 în raport cu art. 129 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, precum şi în raport cu art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate din perspectiva încălcării dreptului de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, Curtea, prin aceeaşi decizie, a constatat, în considerarea obiectului de reglementare al textului de lege criticat, care nu vizează aspecte procedurale referitoare la exercitarea căilor de atac, că dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate nu sunt incidente în cauză. 39. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, Curtea reţine că obiectul acţiunilor în care au fost ridicate aceste excepţii a privit obligarea caselor judeţene de pensii de a emite decizii de recalculare a pensiei începând cu data de 1 ianuarie 2016, în temeiul art. 169^1 din aceeaşi lege, în condiţiile în care (în majoritatea cauzelor în care au fost formulate aceste acţiuni) casele judeţene de pensii nu emiseseră deciziile de recalculare a pensiilor în termenul de 24 de luni prevăzut de art. 169^1 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, calculat de la data de 1 ianuarie 2016. Întrucât la data formulării excepţiilor de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 erau deja în vigoare şi având în vedere că aspectele criticate de autorii excepţiilor în raport cu acest text de lege se referă, între altele, şi la neîndeplinirea obligaţiei caselor de pensii de a recalcula pensiile în termenul prevăzut de lege, Curtea reţine că este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căreia dispoziţiile de lege care sunt supuse controlului de constituţionalitate trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. 40. Examinând pe fond criticile aduse dispoziţiilor art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, Curtea observă că acestea se referă, în esenţă, la două aspecte: un prim aspect vizează pretinsa lipsă de claritate, întrucât se instituie o reglementare paralelă cu cea a art. 169^1 din acelaşi act normativ, în timp ce al doilea aspect vizează o omisiune legislativă, întrucât din conţinutul dispoziţiilor de lege criticate nu reiese dacă art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 este aplicabil şi persoanelor cărora nu li s-au recalculat pensiile în temeiul art. 169^1 din aceeaşi lege. 41. Cu privire la primul aspect de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 169^2 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 263/2010, recalcularea pensiei în temeiul acestui articol de lege s-a efectuat, din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018. Procesul de recalculare a pensiilor, potrivit art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, este, prin urmare, distinct şi ulterior celui prevăzut de art. 169^1 din aceeaşi lege, care s-a aplicat începând cu data de 1 ianuarie 2016. Prin urmare, este lipsită de susţinere critica potrivit căreia dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 ar constitui un paralelism legislativ. 42. Mai mult, cele două texte de lege la care fac referire autorii excepţiei au reglementări cu un conţinut diferit. Astfel, aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, paragrafele 71-77, dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 implică o schimbare a concepţiei legislative în raport cu dispoziţiile art. 169^1 din aceeaşi lege, în sensul acordării, începând cu data de 1 octombrie 2018, atât a beneficiului majorării de punctaj, cât şi a beneficiului folosirii, la recalcularea pensiei, a unui stagiu de cotizare redus, reglementat de acte normative cu caracter special. Or, aşa cum s-a reţinut şi anterior, dispoziţiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 au prevăzut doar creşterea punctajelor anuale, fără să fie luate în calcul la stabilirea pensiei stagiile de cotizare prevăzute de legile speciale, în vigoare la data pensionării, ci stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010. 43. Examinând criticile referitoare la pretinsa omisiune legislativă, Curtea a observat, în prealabil, că recalcularea pensiei în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 a reprezentat o procedură aplicabilă, din oficiu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, astfel cum precizează în mod expres art. 134 alin. (14) din normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, introduse prin articolul unic din Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017. Justificarea faptului că art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 nu se referă la ipoteza în care recalcularea pensiilor în temeiul art. 169^1 din aceeaşi lege nu a avut loc se găseşte în aceea că, potrivit dispoziţiilor acestui din urmă text de lege, la data de 1 octombrie 2018, procesul obligatoriu de recalculare a pensiilor în temeiul art. 169^1 se putea considera finalizat. Împrejurarea că, din motive obiective, casele de pensii nu şi-au îndeplinit în unele cazuri obligaţia de a recalcula pensiile în termenele prevăzute de lege, potrivit art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, nu poate fi interpretată ca reprezentând un impediment în aplicarea ulterioară a dispoziţiilor art. 169^2 din aceeaşi lege, de vreme ce procesul de recalculare este obligatoriu, iar nerealizarea sa nu poate fi imputată titularilor dreptului la pensie. Acest aspect de fapt nu este de natură să conducă la neconstituţionalitatea art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, al cărui sens trebuie interpretat, în continuare, că se aplică tuturor persoanelor ale căror pensii trebuiau să fie recalculate, în mod obligatoriu, potrivit art. 169^1 din aceeaşi lege. 44. În acelaşi sens s-a pronunţat recent Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 169 din 9 martie 2021, aceasta nefiind încă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii. 45. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Aurel Puşcaş, Nicolae Danciu şi de Gheorghe Neguţ în dosarele nr. 2.537/97/2018, nr. 3.033/97/2018 şi nr. 2.550/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, de Puiu Dumitru Horea, Marcela Maria Sereş, Marian Streinu, Carol Fulop, Maria Cordelia Mingyart, Petru Nemeş, Florea Manea, Ilie Roşca, Octavian Necşoiu, Emil Onea şi de Marcel Valentin Topor în dosarele nr. 1.142/97/2018, nr. 890/97/2018, nr. 706/97/2018, nr. 549/97/2018, nr. 691/97/2018, nr. 783/97/2018, nr. 1.249/97/2018, nr. 473/97/2018, nr. 2.041/97/2018, nr. 893/97/2018 şi nr. 707/97/2018 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, precum şi de Viorel Morar în Dosarul nr. 1.607/95/2018 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu referire la sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi ale art. 169^2 din aceeaşi lege sunt constituţionale în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
