Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară şi ale art. 17 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, excepţie ridicată de Nicolae Stoian în Dosarul nr. 227/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.071D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.573D/2021 şi nr. 2.979D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, excepţie ridicată de Tudor Ciurezu în Dosarul nr. 229/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Carmen Popa şi Anina Radu în Dosarul nr. 7.400/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal răspunde personal autoarea excepţiei în Dosarul nr. 2.979D/2021, doamna Carmen Popa. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Autoarea excepţiei prezentă este de acord cu măsura conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. 6. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.573D/2021 şi nr. 2.979D/2021 la Dosarul nr. 2.071D/2020, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei în Dosarul nr. 2.979D/2021, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate. În esenţă, susţine îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate şi arată că, prin conţinutul său, norma juridică din cuprinsul art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 are un caracter evaziv, incomplet, ceea ce a dat Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) posibilitatea ca în procesul de aplicare a legii să facă trimitere la o altă normă juridică din cuprinsul Statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritate care a fost desfiinţată. Practic, în temeiul normei juridice criticate, care are caracter tranzitoriu, s-a lăsat la aprecierea unei autorităţi publice să decidă care dintre dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 ultraactivează. Se încalcă astfel dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece destinatarul normei nu are posibilitatea de a cunoaşte care este modalitatea procesuală de urmat în cazul contestării în justiţie a deciziei de sancţionare. Precizează că în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 nu există o normă juridică expresă care să prevadă că decizia prin care se dispune aplicarea sancţiunii contravenţionale a amenzii constituie titlu executoriu. În condiţiile în care Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă face trimitere la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, este dificil pentru destinatarul normei să înţeleagă care sunt regulile contestării în justiţie a actului individual (decizie) prin care se dispune sancţiunea contravenţională a amenzii. Astfel, menţinerea în cadrul normativ activ, pe o perioadă de aproximativ doisprezece ani, a unui text de lege cu caracter evaziv, cuprins într-o normă juridică tranzitorie, şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002 este lipsită de sens. Invocă dispoziţiile art. 632 din Codul de procedură civilă referitoare la înscrisurile care constituie, potrivit legii, titluri executorii şi arată că după doisprezece ani de la desfiinţarea CNVM nu mai există nicio raţiune pentru care textele de lege criticate să rămână în vigoare, astfel încât să dea posibilitatea unei autorităţi publice să decidă care dintre normele juridice ultraactivează, aceasta fiind o prerogativă exclusivă a legiuitorului. 8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Referitor la dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, arată că acestea reprezintă o normă cu caracter tranzitoriu, cu aplicabilitate limitată în timp, fiind adoptate având în vedere că ASF a preluat o serie de atribuţii ale autorităţilor publice desfiinţate, printre care şi CNVM. Precizează că aceste dispoziţii nu sunt aplicabile litigiului pendinte, care vizează contestarea unor acte administrative emise în anul 2019, însă interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale excedează controlului de constituţionalitate. Referitor la art. 17 alin. (4) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, precizează că acest text de lege prevede expres că actul individual prin care această instituţie aplică sancţiunea cu amendă constituie titlu executoriu, iar problema suspendării executării acestui act, prin atacarea sa în justiţie, nu reprezintă o problemă de constituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin Încheierea din 7 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 227/2/2020, şi prin Încheierea din 6 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 229/2/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară şi ale art. 17 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Stoian şi de Tudor Ciurezu în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de anulare/suspendare a executării unei decizii de sancţionare emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară. 10. Prin Încheierea din 23 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.400/2/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 şi ale art. 17 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002. Excepţia a fost ridicată de Carmen Popa şi Anina Radu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei decizii de sancţionare emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate încalcă exigenţele de claritate a normei juridice şi dreptul la un proces echitabil, deoarece nu sunt stabilite în mod clar şi previzibil regimul sancţionator al actului administrativ emis de ASF şi nici suspendarea caracterului executoriu, prin atacarea actului în justiţie. Se arată că, în măsura în care decizia de sancţionare emisă de ASF ar fi doar un act administrativ, caracterul executoriu ar trebui să rezulte în mod expres din lege. Însă decizia are şi caracter sancţionator în materie contravenţională, iar dispoziţiile Legii nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care, prin art. 32 alin. (3), stabilesc că, în materie contravenţională, plângerea suspendă executarea. 12. Dispoziţia cuprinsă în art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 face parte din capitolul V „Dispoziţii tranzitorii şi finale“, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a acoperi un posibil vid de reglementare pe perioada reorganizării activităţii. Din interpretarea dispoziţiilor legale criticate reiese că, printr-o normă de drept tranzitoriu, s-a făcut trimitere la statutul unei autorităţi care s-a desfiinţat, lăsându-se la aprecierea ASF să aleagă ce dispoziţii legale ar ultraactiva. Astfel, se arată că în cauză este în discuţie o impredictibilitate legislativă, deoarece după o perioadă îndelungată de la data când a fost desfiinţată CNVM, ASF încă face trimitere la ordonanţele de urgenţă care reglementau activitatea autorităţii care s-a desfiinţat, ceea ce înseamnă că îşi permite să stabilească ce dispoziţii anterioare ar ultraactiva, în condiţiile în care există un alt cadru legislativ referitor la piaţa de capital şi organizarea şi funcţionarea ASF. Astfel, dacă legiuitorul ar fi considerat că este adecvat, ar fi putut să adopte o normă de drept expresă prin care să completeze Legea nr. 24/2017, în sensul că deciziile de sancţionare cu amenda contravenţională constituie titlu executoriu. Însă în cuprinsul Legii nr. 24/2017 nu există o astfel de dispoziţie. 13. Potrivit art. 632 din Codul de procedură civilă, constituie titlu executoriu doar acele înscrisuri cărora legea le ataşează această calitate. Or, dispoziţiile Legii nr. 24/2017 nu stabilesc, printr-o normă de drept expresă, caracterul executoriu al deciziilor de sancţionare emise de ASF. Absenţa unei reglementări exprese poate fi o consecinţă a caracterului mixt al deciziilor emise de ASF în temeiul acestei legi - act administrativ şi act sancţionator în materie contravenţională - cu efecte în cadrul procedurii de atacare în justiţie. 14. În aceste condiţii se pune problema neconstituţionalităţii art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, deoarece nu se respectă principiul clarităţii şi previzibilităţii normei, consacrat în art. 1 alin. (5) din Constituţie. Tocmai pentru a putea fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de precizie, claritate şi previzibilitate, astfel încât aceştia să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. 15. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, se arată că dreptul la un proces echitabil nu are o dimensiune unică, ci reflectă un drept complex, care presupune o serie de exigenţe, pe care legiuitorul intern, dar şi cei care sunt chemaţi să aplice legea, inclusiv destinatarii acesteia, trebuie să le respecte. Practic, din principiul dreptului la un proces echitabil se poate extrage necesitatea ca regulile de procedură să fie clare, astfel încât justiţiabilii să poată avea reprezentarea drepturilor lor procesuale, precum şi a efectelor introducerii unei acţiuni în justiţie. Orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite cerinţe calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat, astfel cum rezultă şi din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 sau Decizia nr. 494 din 10 mai 2012). 16. Or, din dispoziţiile legale criticate, aplicabile deciziei ASF de sancţionare, nu se poate stabili cu exactitate care sunt efectele atacării în justiţie a actului administrativ şi sancţionator în acelaşi timp. Suspendarea caracterului executoriu al deciziei de sancţionare depinde în mod unilateral de interpretarea efectuată de instanţa de judecată. 17. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, fiind asigurat accesul liber la justiţie. Instanţa judecătorească mai reţine că argumentele invocate în susţinerea excepţiei pun în evidenţă chestiuni de interpretare şi aplicare a textelor legale criticate, fără a evidenţia elemente de neconstituţionalitate. 18. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 20. Guvernul, în Dosarul nr. 2.071D/2020, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Reţine că argumentele invocate implică aspecte de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor criticate în ceea ce priveşte regimul sancţionator al deciziei emise de ASF, nefiind evidenţiate, în concret, elemente de natură să implice neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate. Or, conform art. 2 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului şi se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. Curtea Constituţională nu are atribuţii în legătură cu interpretarea şi aplicarea în concret a dispoziţiilor din actele normative cu care este sesizată, competenţa în acest caz revenind instanţelor judecătoreşti, conform art. 126 alin. (1) din Constituţie. 21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în dispozitivul încheierilor de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 21 decembrie 2012, şi ale art. 17 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 4 aprilie 2002. Referitor la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002, Curtea observă că în cuprinsul acesteia se regăsesc doar art. 1 şi 2, iar dispoziţiile art. 17 alin. (4), criticate, sunt cuprinse în Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002. Dispoziţiile art. 17 alin. (4) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare au fost introduse prin art. III pct. 25 din Legea nr. 289/2010 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 30 decembrie 2010. În consecinţă, Curtea reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 şi ale art. 17 alin. (4) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002, care au următorul cuprins: - Art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012: „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu legislaţia care reglementează activitatea autorităţilor care se desfiinţează, după caz, în măsura în care acestea nu contravin prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.“; – Art. 17 alin. (4) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002: „Actul individual prin care C.N.V.M. aplică sancţiunea cu amendă constituie titlu executoriu.“ 24. Curtea observă că, potrivit art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, în cuprinsul actelor normative, sintagma „Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare“ se înlocuieşte cu sintagma „Autoritatea de Supraveghere Financiară“. 25. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. 26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, prin criticile formulate se susţine lipsa de precizie şi previzibilitate a prevederilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 şi ale art. 17 alin. (4) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002, sub aspectul caracterului executoriu al actului administrativ individual prin care Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) aplică sancţiunea cu amendă şi al regimului juridic aplicabil în cazul contestării acestui act, inclusiv din perspectiva suspendării executării sale. Astfel, în opinia autorilor excepţiei, acţiunea în justiţie împotriva actului administrativ individual prin care ASF aplică sancţiunea cu amendă în temeiul Legii nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 10 august 2021, suspendă executarea sa, având în vedere că, potrivit art. 133 alin. (8) din acest act normativ, în forma în vigoare la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile capitolului din lege prin care este reglementată răspunderea contravenţională se completează în mod corespunzător cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. 27. Sub acest aspect, Curtea constată că, în realitate, ceea ce a determinat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate este modul de aplicare de către ASF a dispoziţiilor art. 17 alin. (4) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, iar criticile formulate nu evidenţiază o reală contradicţie între textele de lege care formează obiectul excepţiei şi dispoziţiile din Legea fundamentală invocate, ci vizează exclusiv aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea normelor juridice. 28. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii la situaţia de fapt concretă din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă a procesului de aplicare a legii. Totodată, Curtea a statuat că, în conformitate cu principiile enunţate în teoria generală a dreptului, norma juridică se interpretează în mod sistematic prin coroborare cu alte dispoziţii normative care ţin de aceeaşi instituţie juridică sau de aceeaşi ramură de drept. Raţiunea procedeelor sistematice de interpretare se întemeiază pe natura sistemică a ansamblului normelor de drept, în care normele se află într-o legătură funcţională, caracteristică elementelor unei structuri. Aşa fiind, fiecare normă se completează prin celelalte şi îşi dezvăluie întregul sens în cadrul sistemului de norme care este dreptul. În acest context, norma criticată nu poate fi privită în mod individual, izolat, ci se va interpreta în mod sistematic, prin coroborare cu celelalte prevederi normative din actul în care se regăseşte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 144 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 16 aprilie 2019, paragraful 68). 29. De asemenea, în ipoteza în care ar subzista o greşită interpretare şi aplicare a legii, aceasta poate fi remediată prin recurgerea la controlul judiciar, iar acceptarea unui punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenţei instanţelor judecătoreşti, Curtea exercitând competenţe specifice acestora, transformându-se din instanţă constituţională în una de control judiciar (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragrafele 20 şi 21, sau Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragraful 19). 30. În consecinţă, problema de drept invocată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate şi dedusă spre soluţionare Curţii Constituţionale este în realitate una de interpretare şi de aplicare a normelor de lege la situaţia individualizată a fiecărei speţe, iar clarificarea împrejurărilor cauzei şi determinarea prevederilor de lege incidente revin competenţei exclusive a instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea litigiilor, precum şi, eventual, a instanţelor de control judiciar, nefiind de resortul contenciosului constituţional. În cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), atribuie Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. 31. Având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, iar nu asupra modului de interpretare şi aplicare a legii în concret la o cauză, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 şi ale art. 17 alin. (4) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. 32. Distinct, referitor la susţinerile privind inexistenţa în cuprinsul Legii nr. 24/2017 a unei prevederi care să stabilească expres caracterul de titlu executoriu al actului administrativ individual prin care ASF aplică sancţiunea amenzii, Curtea observă că, ulterior invocării excepţiei de neconstituţionalitate, acest act normativ a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 10 august 2021, modificat şi completat prin dispoziţiile art. III pct. 3 din Legea nr. 237/2022 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, a Legii nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, precum şi a Legii nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 741 din 22 iulie 2022. Astfel, în prezent, dispoziţiile art. 155 alin. (7) din Legea nr. 24/2017, republicată, stabilesc caracterul de titlu executoriu pentru actul administrativ individual prin care ASF aplică sancţiunea cu amendă. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară şi ale art. 17 alin. (4) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002, excepţie ridicată de Nicolae Stoian şi Tudor Ciurezu în dosarele nr. 227/2/2020 şi nr. 229/2/2020 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Carmen Popa şi Anina Radu în Dosarul nr. 7.400/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
