Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, excepţie ridicată de Emanuela Geabou în Dosarul nr. 1.673/87/2017 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 156D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată, în esenţă, că diferenţa de tratament dintre beneficiarii concediului de creştere a copilului de până la 2 ani şi beneficiarii concediului de acomodare, în situaţia în care aceştia au adoptat 2 sau mai mulţi copii, nu are la bază niciun criteriu obiectiv sau rezonabil. Astfel, cele două situaţii sunt identice din perspectiva protejării vieţii de familie şi, în consecinţă, ar trebui să aibă un tratament juridic identic. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 23 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.673/87/2017, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 din Legea nr. 273/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Emanuela Geabou în cadrul soluţionării acţiunii privind anularea Deciziilor nr. 3 din 24 martie 2017 şi nr. 3.817/CJC din 18 aprilie 2017, emise de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Teleorman, prin care i s-a stabilit cuantumul indemnizaţiei lunare pentru perioada concediului de acomodare la 1.700 lei lunar, deşi a adoptat 3 copii. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale „în măsura în care tribunalul consideră că, în cazul unei persoane sau familii care are în încredinţare în vederea adopţiei simultan doi sau mai mulţi copii, care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 şi optează să intre în concediu de acomodare, se va acorda o sigură indemnizaţie“. În acest sens, se arată că interpretarea dată de pârâtă, în sensul că indemnizaţia prevăzută de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 este unică, indiferent de numărul de copii adoptaţi simultan, încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, prin introducerea de distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă, pe de-o parte, între copiii proveniţi din sarcini simple şi sarcini multiple şi copiii adoptaţi sau încredinţaţi în vederea adopţiei în vârstă de până la doi ani şi, pe de altă parte, cei adoptaţi sau încredinţaţi în vederea adopţiei în vârstă de peste 2 ani. Situaţiile analoage şi comparabile constau în acordarea indemnizaţiilor aferente concediului pentru creşterea copilului şi concediului de acomodare. Concediul pentru creşterea copilului se acordă pentru copiii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, potrivit art. 2 coroborat cu art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, părinţilor fireşti şi persoanelor care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat în vederea adopţiei sau care au copilul în plasament ori în plasament de urgenţă. Concediul de acomodare pentru copiii în vârstă de până la 18 ani se acordă, potrivit art. 50 coroborat cu art. 51 lit. c) din Legea nr. 273/2004, adoptatorului sau, opţional, oricăruia dintre soţii familiei adoptatoare. Situaţia analoagă şi comparabilă este dată de faptul că, în realitate, în toate situaţiile prezentate anterior, scopul indemnizaţiei este acelaşi, şi anume asigurarea condiţiilor egale de creştere a copiilor tuturor familiilor. Indemnizaţia a fost stabilită de legiuitor în considerarea şi beneficiul copiilor, iar nu al adoptatorilor, cu atât mai mult cu cât în toate cazurile prevăzute anterior se întrevede posibilitatea îngrijirii a mai mult de un copil în acelaşi timp. În primele două situaţii, adică în cazul părinţilor fireşti sau părinţilor adoptivi ai unui copil în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, se acordă indemnizaţii în funcţie de numărul copiilor avuţi în îngrijire, conform art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, care prevede că nivelul indemnizaţiei de creştere a copilului în vârstă de până la 2 ani se majorează cu 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere. În cauză, o familie adoptă trei copii, dar indemnizaţia acordată este doar pentru un singur copil, cu toate că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 reglementează în mod expres situaţia în care în familie apar mai mulţi copii. Astfel, nu se pot identifica raţiuni obiective şi rezonabile pentru care în cazul concediului de acomodare s-ar acorda acelaşi cuantum al indemnizaţiei indiferent de numărul de copii adoptaţi, cu atât mai mult cu cât, în speţă, copiii adoptaţi sunt fraţi. Vârsta copiilor adoptaţi nu constituie un criteriu de natură să îngrădească dreptul copiilor la dobândirea indemnizaţiei. De asemenea, în ipoteza în care familia alegea să adopte câte un copil pe rând, ar fi beneficiat de indemnizaţie pentru fiecare copil în parte. Se invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalităţii. 6. Autoarea excepţiei mai susţine că prevederile criticate contravin şi dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 8 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la această Convenţie, sens în care invocă Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 25 octombrie 2005, pronunţată în Cauza Okpisz împotriva Germaniei. Astfel, atât timp cât în cazul concediului de creştere a copilului se acordă o majorare a indemnizaţiei pentru fiecare copil în parte, potrivit art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, iar în cazul concediului de acomodare instituţiile statului acordă o singură indemnizaţie independent de numărul de copii adoptaţi, se creează o inegalitate de tratament pe criterii de vârstă. 7. Cu privire la încălcarea art. 49 din Constituţie, autoarea excepţiei susţine că prin instituirea unei limitări, în sensul acordării indemnizaţiei prevăzute de lege doar pentru unul dintre copiii adoptaţi, se încalcă dreptul la protecţie al copiilor şi tinerilor, iar prin lipsirea celorlalţi doi copii de indemnizaţia acordată părintelui lor se aduce atingere acestui drept. Se susţine că art. 49 din Constituţie, prin conţinutul său, conturează un drept fundamental cetăţenesc ce poate fi intitulat dreptul copiilor şi tinerilor la protecţie şi asistenţă. Acest articol însă dă contur unui drept sinteză, care valorifică realitatea în sensul căreia copiii şi tinerii constituie marele potenţial uman de azi, dar mai ales de mâine al societăţii, că ei sunt continuitatea şi viitorul, perspectiva umană. Acest potenţial uman are dreptul la o protecţie şi asistenţă aparte. Acestui drept îi corespunde obligaţia statului de a asigura copiilor şi tinerilor condiţiile necesare dezvoltării armonioase a aptitudinilor lor fizice şi intelectuale. Deşi acest articol se referă numai la copii şi tineri, fără a preciza şi criteriile după care pot fi identificaţi beneficiarii săi, această categorie este uşor de identificat prin utilizarea criteriului natural şi cert al vârstei titularului. Pentru aceste categorii de persoane, Constituţia garantează un regim special de protecţie şi de asistenţă. Complexitatea şi imprevizibilitatea exigenţelor şi măsurilor care privesc regimul special de protecţie şi de asistenţă explică formulările juridice constituţionale. Caracterul deschis al prevederilor constituţionale spre dinamica vieţii şi exigenţelor acesteia, dar şi a posibilităţilor, mai ales materiale ale statului, este exprimat prin posibilitatea acordată legii de a stabili şi alte forme de protecţie socială. Indemnizaţia instituită de art. 50 din Legea nr. 273/2004 reprezintă una dintre măsurile de protecţie socială stabilite de lege, potrivit art. 49 teza a doua din Constituţie. Sub acest aspect, nu poate fi primită nici interpretarea potrivit căreia indemnizaţia în discuţie ar avea doar rolul de a înlocui veniturile salariale pe care adoptatorul nu le mai primeşte în perioada în care se află în concediul de acomodare. Acest aspect este cu atât mai evident cu cât cuantumul indemnizaţiei nu este stabilit prin raportare la veniturile salariale ale persoanei îndreptăţite, ci este raportat la indicatorul social de referinţă, în cuantum de 3,4 ISR, potrivit dispoziţiilor de lege criticate. Or, este evident că această prestaţie de asistenţă socială a fost instituită şi în considerarea şi beneficiul copiilor, cu scopul de a asigura tuturor copiilor condiţii egale de creştere, şi nu urmăreşte interesul părinţilor, decât în măsura acordării posibilităţilor părintelui de a-şi creşte copiii în condiţii egale, scop care poate fi atins doar prin cumulul indemnizaţiei. 8. În final, arată că, în ipoteza în care se acceptă interpretarea pârâtei în sensul că indemnizaţia are exclusiv rolul de a înlocui veniturile salariale pe care adoptatorul nu le mai primeşte în perioada în care se află în concediul de acomodare, cu atât mai mult este necesară acordarea unei indemnizaţii pentru fiecare copil, pentru a se asigura respectarea principiului tratamentului egal în drepturi, întrucât, pe de-o parte, art. 50 din Legea nr. 273/2004 stabileşte cuantumul indemnizaţiei ca fiind 1700 lei, iar, pe de altă parte, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 stabileşte cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului ca fiind 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni. 9. Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituţie, deoarece nu reglementează măsuri de protecţie a copiilor. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece indemnizaţia aferentă concediului de acomodare nu reprezintă un drept ori un beneficiu social acordat copilului (astfel cum este alocaţia de stat pentru copii, alocaţia de plasament, indemnizaţia acordată la ieşirea din sistem etc.), ci are rolul de a înlocui veniturile salariale pe care adoptatorul nu le mai primeşte în perioada în care se află în concediu de acomodare. Astfel, în cazul persoanei/familiei care are în încredinţare în vederea adopţiei simultan doi sau mai mulţi copii, care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 şi optează să intre în concediu de acomodare, se vor acorda un singur concediu de acomodare şi o singură indemnizaţie aferentă acestuia. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu reglementează măsuri de protecţie a copiilor, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor constituţionale invocate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 23 septembrie 2016. Analizând susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta critică numai dispoziţiile alin. (1) al art. 50 din Legea nr. 273/2004, având următorul cuprins: „Adoptatorul sau, opţional, oricare dintre soţii familiei adoptatoare, care realizează venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, din activităţi salariale şi asimilate acestora sau, după caz, activităţi independente sau activităţi agricole, denumit în continuare persoană îndreptăţită, poate beneficia de un concediu de acomodare cu durata de maximum un an, care include şi perioada încredinţării copilului în vederea adopţiei, precum şi de o indemnizaţie lunară, raportată la indicatorul social de referinţă, în cuantum de 3,4 ISR“. Prin urmare, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004. 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor. De asemenea, se invocă art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la această Convenţie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate reglementează concediul de acomodare cu durata de maximum un an şi indemnizaţia aferentă şi fac parte din secţiunea 4 - Încredinţarea în vederea adopţiei a capitolului III - Procedura adopţiei interne din Legea nr. 273/2004. Astfel, potrivit art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, persoana îndreptăţită - adoptatorul sau oricare dintre soţii familiei adoptatoare, care realizează venituri supuse impozitului pe venit din activităţi salariale şi asimilate acestora sau, după caz, activităţi independente sau activităţi agricole - poate beneficia de un concediu de acomodare cu durata de maximum un an, care include şi perioada încredinţării copilului în vederea adopţiei, precum şi de o indemnizaţie lunară, raportată la indicatorul social de referinţă, în cuantum de 3,4 ISR (indicator social de referinţă). Având în vedere că, potrivit art. 33^1 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, „Valoarea indicatorului social de referinţă este de 500 lei“, se reţine că valoarea indemnizaţiei aferente concediului de acomodare este de 1700 lei. 17. Cu privire la condiţiile de acordare a concediului de acomodare şi a indemnizaţiei aferente, Curtea reţine că art. 50 alin. (2)-(4) din Legea nr. 273/2004 prevede că acestea se acordă pe baza cererii persoanei îndreptăţite, la care se anexează certificatul de grefă în baza căruia se execută hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei, documentul care atestă mutarea copilului la adoptator/familia adoptatoare, înregistrat la direcţia în a cărei rază administrativ-teritorială a fost protejat copilul, precum şi dovada intrării efective în concediu sau a suspendării activităţii. Drepturile privind concediul de acomodare şi indemnizaţia aferentă se stabilesc şi se acordă începând cu ziua următoare celei în care a fost pusă în executare hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei. Persoanele îndreptăţite cărora li s-au stabilit aceste drepturi nu pot beneficia, în perioada concediului de acomodare, de drepturile acordate în baza art. 2 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi anume de concediul de creştere a copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap şi indemnizaţia aferentă. 18. Referitor la cazurile de încetare a concediului de acomodare, art. 51 din Legea nr. 273/2004 prevede că atât concediul de acomodare, cât şi plata indemnizaţiei încetează începând cu ziua următoare celei în care se produce una dintre următoarele situaţii: a expirat perioada maximă de un an prevăzută pentru concediul de acomodare; la cererea persoanei îndreptăţite; copilul a împlinit 18 ani; a avut loc decesul copilului; persoana îndreptăţită care urma să adopte în calitate de persoană singură a decedat; a rămas definitivă hotărârea judecătorească privind revocarea încredinţării în vederea adopţiei. 19. Având în vedere conţinutul normativ al acestor reglementări, Curtea reţine că raţiunea acordării indemnizaţiei prevăzute de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 o reprezintă acordarea concediului de acomodare şi are rolul de a facilita acomodarea adoptatorului cu adoptatul şi, pe de altă parte, de a înlocui veniturile salariale pe care adoptatorul nu le mai primeşte în perioada în care se află în concediu de acomodare. 20. Cu privire la critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, prin introducerea de distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă, pe de-o parte, între copiii proveniţi din sarcini simple şi sarcini multiple şi copiii adoptaţi sau încredinţaţi în vederea adopţiei în vârstă de până la 2 ani şi, pe de altă parte, cei adoptaţi sau încredinţaţi în vederea adopţiei în vârstă de peste 2 ani, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în vederea creşterii copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, se acordă, atât părinţilor fireşti, cât şi persoanelor care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat în vederea adopţiei sau care au copilul în plasament ori în plasament de urgenţă, concediul pentru creşterea copilului, potrivit art. 2 coroborat cu art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. Pe de altă parte, în vederea acordării unei perioade de maximum un an de acomodare a adoptatorului cu adoptatul în vârstă de până la 18 ani, se acordă, adoptatorului sau, opţional, oricăruia dintre soţii familiei adoptatoare, concediul de acomodare, potrivit art. 50 coroborat cu art. 51 lit. c) din Legea nr. 273/2004. Aşadar, Curtea observă că legiuitorul a avut raţiuni diferite în reglementarea celor două tipuri de concedii: pe de-o parte, creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, iar, pe de altă parte, acordarea unui timp de acomodare (de maximum un an) a adoptatorului cu adoptatul în vârstă de până la 18 ani. 21. În scopul asigurării condiţiilor egale de creştere a copiilor, legiuitorul a reglementat şi pentru părinţii adoptivi ai unui copil în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, acordarea unei indemnizaţii în funcţie de numărul copiilor avuţi în îngrijire, conform art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, care prevede că nivelul indemnizaţiei de creştere a copilului în vârstă de până la 2 ani se majorează cu 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere. Aşadar, în situaţia copilului în vârstă de până la 2 ani (respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap), persoanele îndreptăţite, aşa cum sunt acestea definite prin Legea nr. 273/2004, pot opta să beneficieze de concediu pentru îngrijirea copilului şi de indemnizaţia aferentă, acordate în baza art. 2 şi 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. Totodată, dacă au ales să beneficieze de drepturile prevăzute la art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, conform alin. (4) al art. 50 din aceeaşi lege, în perioada concediului de acomodare nu mai pot beneficia de drepturile acordate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. În situaţia copilului în vârstă de peste 2 ani, persoanele îndreptăţite, aşa cum sunt acestea definite prin Legea nr. 273/2004, nu mai pot opta să beneficieze de concediu pentru îngrijirea copilului şi de indemnizaţia aferentă, deoarece acestea se acordă, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, doar pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani (respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap). 22. Prin urmare, Curtea constată că, din perspectiva raţiunilor şi condiţiilor de acordare, situaţia juridică în care se află beneficiarii drepturilor prevăzute de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 nu este similară cu cea a beneficiarilor drepturilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, astfel că şi tratamentul juridic este diferit, şi anume reglementarea a două tipuri diferite de concedii, cărora li se asociază două tipuri diferite de indemnizaţii. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Prin urmare, nu se poate constata că dispoziţiile de lege criticate instituie discriminări între copii în funcţie de criteriul vârstei, aşa cum susţine autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. De altfel, dreptul la indemnizaţia de acomodare nu este un drept consacrat expres în Constituţie, ci reprezintă o opţiune a legiuitorului. 23. Referitor la invocarea art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, prin raportare la art. 14 din Convenţie privind interzicerea discriminării, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 13 iunie 1979, 28 noiembrie 1984, 28 mai 1985, 16 septembrie 1996, 18 februarie 1999 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene“ împotriva Belgiei, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 35, 38, 40, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, paragraful 72, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Larkos împotriva Ciprului, paragraful 29, respectiv Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24). Totodată, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene“ împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24). Or, dispoziţiile de lege criticate din perspectiva faptului că nu conţin prevederi referitoare la acordarea a două sau mai multe indemnizaţii în cazul adopţiei a doi sau mai mulţi copii nu instituie discriminări cu privire la viaţa de familie. Chiar dacă legiuitorul a stabilit că nivelul indemnizaţiei de creştere a copilului în vârstă de până la 2 ani se majorează cu 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintro astfel de naştere, şi nu a stabilit o soluţie legislativă similară pentru indemnizaţia aferentă concediului de acomodare, acordat în cazul adopţiei, aceasta nu poate conduce la concluzia unei discriminări, deoarece legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului şi de resursele financiare, care sunt măsurile legislative necesare în vederea susţinerii adopţiilor. 24. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, referindu-se la indemnizaţia pentru creşterea copilului, a reţinut că aceasta este o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarităţii sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiţii egale de creştere a copiilor. Această prestaţie este, între altele, o expresie a statului social, respectiv a obligaţiei statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susţinerea cetăţenilor care, din motive obiective, se află în situaţii defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent. De asemenea, acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului poate fi privită şi ca o măsură de protecţie a copiilor, aşa cum dispune art. 49 alin. (1) din Constituţie. Cu toate acestea, acordarea dreptului în discuţie reprezintă pentru legiuitor o obligaţie de mijloace, ce depinde în mare măsură de contextul social şi economic în care este reglementată şi de resursele financiare pe care statul le poate aloca în această direcţie. Astfel, neavând o nominalizare expresă în Constituţie, dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 reprezintă o opţiune a legiuitorului, acesta fiind liber ca, în funcţie de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conţinutul şi limitele acestuia, precum şi condiţiile în care poate fi acordat şi să le modifice, atunci când realităţile economice şi sociale o impun. De asemenea, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a reţinut că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. 25. Aplicând aceste considerente la dispoziţiile de lege criticate, Curtea constată că un astfel de drept, a cărui reglementare depinde de opţiunea legiuitorului, este şi cel pus în discuţie în prezenta cauză, şi anume indemnizaţia aferentă concediului de acomodare. Cât priveşte cuantumul concret al indemnizaţiilor aferente concediului de acomodare, precum şi majorarea acestuia în cazul în care adoptatorul adoptă doi sau mai mulţi copii simultan (cum este situaţia din speţă), Curtea reţine că acestea nu reprezintă chestiuni de constituţionalitate a textului de lege criticat, ci aspecte care vizează politica legislativă în materia susţinerii adopţiilor, politică în cadrul căreia legiuitorul este liber să stabilească atât cuantumul indemnizaţiilor aferente concediului de acomodare, cât şi majorarea acestora în cazul în care adoptatorul adoptă doi sau mai mulţi copii simultan. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emanuela Geabou în Dosarul nr. 1.673/87/2017 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 ianuarie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean De acord PRIM-MINISTRU LUDOVIC ORBAN ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
